relationarea cu familia partenerului

paulinio spune:

Erica, atata timp cat partenerul tau nu se lasa influentat de parinti... ei pot spune orice. Parintii lui vor in continuare sa faca parte din viata lui.
Eu as vrea sa cunosc partelerele fratilor mei. Pentru ca imi pasa, pentru ca fac parte din viata fratelui meu... si pentru ca vreau sa petrec timp cu fratele meu.
Mie mi se pare normal sa vrea sa te cunoasca...

Eu am alta problema... socrela este fooooooooooarte indiferenta de noi. A venit o singura data in casa noastra... ca i se face rau pana la noi. :D. Nu-i bai... nu sufar de asta. Dar vine apoi sotul si spune ca de ce parintii mei vin de nu stiu cate ori pe an... ca sa ne lase in pace (cum face maicasa). Pe mine ma doare cumplit... deci ai grija ce discuti despre parintii partenerului cu el. El ii poate face in toate felurile... tu fii rezervata si diplomata in pareri.
Personal o saptamana de vizita mi se pare mult. Nu poti veni doar in weekend? Mie 2 zile in vizita mi se pare ideal (si daca fac si daca primesc). MAi mult e obositor si apasator oriunde as fi.

Radu-Mamii Andrei (4ni si o luna mare) + 33+

ioana spune:

Erica, mie imi place cum scrii si argumentele tale mi se par logice. Eu am trecut prin asta, acum mai bine de 10 ani. Te inteleg foarte bine. As vrea sa-ti trimit un mesaj privat (PM), dar nu ai mesageria activata. Ti-as face un studiu de caz mai detaliat...

Ioana

ita2v spune:

incearca sa nu lasi ca toata situatia asta sa va afecteze voua relatia pt ca din ce ai povestit aveti o relatie reusita si ar fi pacat

erica.p spune:

ai foarte mare dreptate,fireste.eu nu incerc sa gasesc o solutie practica,de aplicat in viata reala,astfel incat situatia sa se schimbe.nici eu nu cred ca este o solutie.mai degraba,cautam sa aflu experientele altora,si cum s-au adaptat ei/ele.fiindca,pt mine parintii lui sunt si vor ramane niste "straini" (sper ca nu suna foarte urat),insa contextul face in asa fel incat sa trebuiasca sa relationez cu ei.si din nefericire,nu am gasit(inca) nimic compatibil intre mine si ei.spre exemplu,in alta situatie,daca nu era vorba de parintii lui,as fi evitat sa mentin relatii cu ei,aveam optiunea aceasta.asa nu am nici o optiune,decat aceea de a fi falsa,de a zambi fals,de a zice multe "da"-uri false. si fac o paranteza,am avut o relatie minunata cu mama fostului partener;era un om cald si de o bunatate rara.am tinut sincer la ea si ea la mine.a fost o intamplare fericita sa putem fi apropiate una cu alta.am vrut sa zic prin aceasta ca este o loterie compatibilitatea dintre noi si parintii partenerului.

erica.p spune:

sunt ferm convinsa ca nu are nici o legatura cu vreun conflict intre generatii,sau cu tipuri de mentalitate ce corespund unei perioade din trecut/prezent.paintii mei (tatal meu) sunt cam din aceiasi generatie cu parintii lui.ma raportez la parintii mei,pt ca nu am alt model,si pt ca nu am eu insami copii (inca).si poate e nedrept sa fac asemenea comparatii....dar le fac.tatal meu nu a fost niciodata autoritar,nu m-a constrans,nu m-a obligat,nu a decis pt mine;acum cand eu sunt adult,nu ma impovareaza cu propriile lui dorinte si frustrari;nu pune aceasta presiune asupra mea de a fi in conformitate cu ceea ce ar vrea el.sincera sa fiu,nu stiu de unde are taica-miu atata intelepciune,e un mister,fiindca el e un om simplu,fara studii multe.fiecare a ales cum sa-si creasca copiii.eu nu am simtit autoritatea parintilor mei.in timp ce prietenul meu a simtit-o din plin.o sa dau niste exemple care poate nu isi au locul aici:la ei in casa,eu am dorit sa mananc zacusca la pranz,si mama lui mi-a replicat "cum sa mananci zacusca?aia nu e mancare!aia se mananca dimineata!trebuie sa mananci mancare!" a trebuit sa explic ca asa vreau,asa am pofta,cat pe ce sa nu-mi dea zacusca la mine acasa,nu au fost niciodata asemenea reguli rigide....
este posibil ca eu sa am si ceva probleme cu acceptarea autoritatii parentala,fiindca nu s-a exercitat niciodata o asemenea autoritate asupra mea,in copilarie.insa,nici nu e firesc la 33 de ani sa se mai exercite o asemenea autoritate asupra ta.

erica.p spune:

ioana,iti multumesc.nu stiu cum se activeaza mesageria privata.eu am in mesagerie fel si fel de notificari,generate automat de site.iti pot da o adresa de mail,daca e ok si pt tine sa comunicam asa : ericapascalopol@yahoo.ro

erica.p spune:

paulinio,imi este foarte dificil sa am relatii formale cu oamenii.fratele meu nu a simtit nevoia sa imi prezinte mie partenera lui de viata.e viata lui,alegerea lui.si tocmai,nici eu nu simt nevoia sa o cunosc,si chiar daca as simti nevoia asta,nu as face nimic in acest sens.pasul trebuie sa vina de la el/ea.si imi iubesc fratele,il vad,vorbesc cu el,ne leaga multe lucruri,dar nu si partenera lui de viata.insa imi doresc sa fie fericit,indiferent cine e femeia asta.cu siguranta,reproducem ca adulti un model din familie;la mine in familie,nu era foarte stranse relatiile cu familia extinsa.
***
drumul pana la parintii prietenului meu dureaza in jur de o zi,o zi dus,o zi intors.e obositor.si sa stam numai 2 zile....na,e insuficient pt parintii lui.ei isi doreau sa stam 2 saptamani,si am stat doar 1.

erica.p spune:

nu stiu daca ati vazut "pozitia copilului",noi am mers si l-am vazut,mie mi-a placut,de altfel si prietenului meu.mama din film,la o scara mai mica fireste,este ca si mama prietenului meu.de asemenea,am observat eu insami,"studiind" cuplurile si familiile din jur,ca in cuplurile disfunctionale,mama ajunge sa se centreze pe copil foarte mult,mai ales daca e si copil unic,iar cand acest copil ajunge adult,si vrea sa-si traiasca viata,mama sufera cumplit.mai ales ca relatia de cuplu este distrusa si copilul era unicul ei suport,traia prin el si ptr el.si ca o ironie a sortii,genul acesta de mama dominanta si autoritara nu reuseste sa construiasca cu copilul o relatie armonioasa si echilibrata.copilul,devenit adult,ajunge sa "fuga" de ea.autoritatea parentala in exces tind sa cred ca indeparteaza copilul,nu-l apropie.filmul "lebada neagra" avea o tema similara,doar ca acolo era vorba de o mama si o fiica,si povestea era mai metaforica.....va imbratisez!mi-a facut mult bine sa citesc ce mi-ati scris!

J.D. spune:

eu una nu zic niciodata da si apoi fac ca mine. imi spun parerea si vreau sa imi fie respectata.
cu soacra am avut o discutie mai dura dupa ce am nascut primul copil si de atunci e ok. ai mei niciodata nu ar comenta la ce facem noi - eu si sotul - sau cum si ce mancam, etc. sotul nu bea alcool deloc dar nu i-l baga nimeni pe gat sau comenteaza pe tema asta. mergem la ai mei de 2-3 ori/an si ei se straduie sa ne simtim cat mai bine.

Alizee spune:

Nu are rost sa te simti impovarata de pretentiile parintilor prietenului tau. Pastreaza distanta, fiind politicoasa.