capatul rabdarii

Selene_Bunny spune:

danaionela

Nu exista copil incapatanat, exista parinte care nu stie sa-i explice copilului pe intelesul lui.

Exista, am langa mine dovada vie. Si mi s-a dat si solutia, arta negocierii se numeste.

(Nu la prize ma refer).

Lali spune:

Histamina

Mortale fazele, trebuie sa recunosc.

izabela88 spune:

histamina
tare as vrea sa am si eu parte de atata rabdare,mi s-a ridicat parul in cap la gandul ca untura aia putea fi fierbinte,sau ca vre-un ciob din halbele alea i se putea infige pe undeva,plus ca nu as fi rezistat sa vad cum sparge intentionat atatea sticlarii
selene bunny,vrei sa spui ca prizele nu sunt subiect de negociere si te-ai impus,sau le-ati scos din schema cu protectii speciale?
cine ti-a dat solutia,orice situatie se supune negocierii,cat negociezi si mai ales cum???

histamina spune:

1.nimic fierbinte nu ii este accesibil.
2. erau pe masa pt ca erau reci.
3. negocierea este esentiala din trei motive;
-ii dezvolti capacitatea de comunicare
-il responsabilizezi si ii cresti respectul de sine
-intareste relatia de pretenie dintre voi

nici sotul nu rezista,da' eu is negociator sef, ombudsman pe viata.
stie ca are alternative,ca poate alege.

iar cu sticlaria, acum totul este din plastic.

giulia81 spune:

eu as fi acoperit priza...as fi facut in asa fel incat sa nu aibe acces la ea...si i-as fi explicat de nspe ori ce se poate intampla...depinde si de varsta copilului...

adinag spune:

parte buna: copiii cresc si prostioarele pe masura :D

dar sunt si mai responsabili, comunicarea se imbunatateste, si rabdarea si respectul care le-au fost acordate de mici isi arata roadele.

mina spune:

In plus, prin negociere se va simti parte a unei decizii si-si asuma mai usor acea decizie.
Exemplu, Vizigotul in parc. Il anunt ca in 10 minute plecam acasa (avea vreo 3 ani? cam asa, nu mai stiu, oricum micutz).
Raspuns : Nuuuuuuuu!
Eu: ba da, trebuie sa mergem sa mancam.
El: Nuuuu, nu in 10 minute!
Eu: Cat vrei sa mai stai?
El (hotarat): sapte! Sapte minute vreau sa mai stam!

Dupa 7 minute, pe ceas, (desi in mod evident el nu avea mare habar nici de numere nici de ceas) am plecat fara scandal. Isi negociase baiatu'timpul de stat in parc, nu era ca si cum pleca atunci cand voia mama.

Un pic off topic ce povestesc eu aici, insa mi-a facut placere sa-mi amintesc, si eu am pus mare accent pe explicatii, comunicare, negociere, etc. E mai usor sa ii interzic ceva daca-i si explic de ce fiindca atunci nu se trezeste in el revolta. Chiar daca nu-i convine, macar stie care-s motivele.

Lali spune:

Sigur ca exista copii incapatanati. Exista si adulti incapatanati, e o trasatura de caracter. Doar ca trebuie gasita metoda de comunicare si cu un copil incapatanat este un challenge mai mare. Se poate, dar e mai greu. E o idee si cautarea persoanelor din familie cu care seamana copilul (uneori chiar cu mama ) si judecat prin prisma relatiei cu maturul, unde duce incapatanarea (poate duce spre ceva bun, poate maturul o va canaliza spre indeplinirea cu consecventa a ceea ce are de facut, de exemplu) si cum se poate comunica mai eficient.

ela_04 spune:

tare dragut Histamina...
pahare de plastic am avut si noi aproape 1 an. Pana au inceput prietenii sa ne aduca pahare de sticla
Eu nu i-am dat faina se se joace niciodata insa in dulapurile de jos ale bufetului de buc am numai oale, castroane din metal sau plastic si diverse...gen tel, aparat pt usturoi, pt scos samburii la visine etc.
le scoate tacticos aproape pe toate si isi pune acolo cartofi si ceapa. Are lingura lui de lemn cu care mesteca... partea naspa e ca dupa ce termina treaba si se plictiseste ia cartofi la picioare...si golllll!!
Sau bate toba la oale...cele mai bune sunt cele de inox ca nu le sare smaltul.
Cel mai rau copilul reactioneaza cand tu, parintele incepi sa se agiti aiurea si sa faci din tantar armasar... daca noi am putea sa numai sarim de fund in sus asa repede curiozitatea si incapatanarea nu ar fi asa mare. Uneori si eu mai uit asta ...
Filofteia are dreptate cu prizele. La 10 ani l-am pus pe fratele meu sa bage antena de la radio in priza sa vedem ce se intampla ...bine ca nu am ramas acolo amandoi. Doar s-a ars priza si s-a intrerupt curentul. Am avut noroc insa...

dana vio spune:

si noi, si noi
la ora xx.xx pe ceas ii arat, stabilim impreuna/ea si respectam. si ora de culcare tot asa: 21.xx mergem la baie si etc. Stie programul, stie ce urmeaza pe ziua resp, simte ca are control asupra propriei vieti.

Alexandra Maria
14.12.2007