capatul rabdarii

michelle-usa spune:

cand al meu avea vreo 2 ani si jumatate intrasem si o in priza ca TREBNUIE sa faca doar la olitza.
am incercat vreo 2 luni in care nu a fost chip ...pur si simplu nu facea...mama mi-a spus ca sa-l las in pace...cand ii va venii lui vremea va face...mi-am dat seama ca are dreptate si nu treb sa fac caz din asta.
asa ca am continuat sa tzin olitza in baie...il mai puneam din cand in cand dar fara stres, fara insistentze.
am scapat total de pampers pe la 4 ani...dar nu am facut din asta o tragedie...nu am ajuns la captatul rabdarii.

adinag spune:

Mie imi suna cam arogant tonul mesajului, dar ma rog...

Izabella, mie mi se pare simplu, pur si simplu nu mi-ar trece in veci prin cap sa lovesc o alta persoana, este in afara sferei mele de imaginatie. Tie chiar iti vine sa bati oamenii, daca te enerveaza si nu fac ce vrei tu? Sau "doar" la copii reactionezi asa?

adinag spune:

loriangi, si eu zic sa amani operatia pe la vara, probabil ca nu este pregatit si deja sunteti cu totii prea incrancenaati. Ai mei nun au facut niciodata la olita, direct la wc.

AgnesLuca spune:

Ai avut mare noroc, metoda aplicata de tine ar fi putut avea consecinte grave. Scriu aici nu ca sa te critic ci pentru ca alte mamici sa cintareasca bine inainte de a aplica astfel de metode.

Situatia in care copilul cere pampers sa faca kk desi in rest se descurca fara este o situatie destul de comuna, mai ales la baieti. Copilului pur si simplu nu-i vine sa faca pe olita sau la wc, are nevoie sa faca intr-o anumita pozitie sau pur si simplu are nevoie de intimitatea situatiei cu care e obisnuit. Este o perioada care trece si parintele este bine sa aiba rabdare, o sa vina de la sine momentul cind copilul renunta de bunavoie la acest obicei. De ce ? Pentru ca ori ce copil este intrinsic (adica din adincul fiintei lui) motivat sa fie precum adultii.

Daca se supune copilul la stres in situatiile respective se poate ajunge la situatia cind acesta isi provoaca in mod inconstient , de teama,constipatia. Dupa citeva zile cind intestinul este plin, materia fecala iese pur si simplu singura afara, iar copilul pierde in felul asta controlul asupra sfincterului.

AgnesLuca spune:

Mai vreau sa scriu ceva legat de controlul vezicii ziua si noaptea, pentru ca mi se pare ca de multe ori se crede ca cele doua procese trebuie musai sa mearga mina in mina (adica daca copilul se controleaza ziua trebuie sa o faca si noaptea). S-a descoperit destul de recent ca exista un hormon (produs parca de hipofiza) care regleaza productia de urina astfel incit noaptea sa se produca mai putina (noaptea productia hormonului fiind marita). La unii copii maturizarea sistemului care regleaza productia acestui hormon se intimpla ceva mai tirziu. Astfel ca, desi isi pot controla ziua foarte bine vezica, noaptea mai fac in pat.

Abia dupa virsta de 5 ani, daca copilul mai face in pat, se poate vorbi de enurezis. Cum am mai scris, daca pina la aceasta virsta copilul n-a fost cel putin timp de 6 luni in situatia de a nu mai face in pat, enurezisul este primar si are cauze organice de cele mai multe ori. Enurezisul secundar (la copii care au fost cel putin 6 luni uscati pe vreme de noapte) are de obicei cauze psihice.

Exista si cazuri cind nu se gasesc cauzele organice sau psihice si totusi situatia persista pina la adolescenta. Aceste cazuri sunt rare si de obicei exista precedente in familie, deci e ceva cu transmitere genetica.

Vic spune:

Eu vad problema expusa in primul post asa:
- e o lupta pentru putere, care pe care, si copilul nu vrea sa se lase invins
- parintii se manifesta ciudat din punctul lui de vedere si e amuzant si interesant de vazut ce mai inventeaza data viitoare: plini de energie, ba il lauda, ba il cearta, ba...
- i se da o gramada de atentie pentru ca refuza sa faca la olita; de ce sa renunte la toata atentia? Asa parintii stau cu el, il urmaresc, ii vorbesc, ce-ti poti dori mai mult la 3 ani? Daca s-ar duce singur la olita, cine i-ar mai da atentie?

In concluzie, zic si eu ca alte colege de forum mai inainte: nu mai faceti atata caz, luati o pauza de o luna-doua, puneti toata energia in ceva constructiv, iar cand vreti sa-l treceti la chiloti, puneti-l sa aleaga intre doua perechi de chiloti pe care o vrea, nu-l intreba daca vrea sau nu chiloti. Il intrebi daca vrea la oala sau la WC, nu daca vrea sau nu la oala. Ii dai sa aleaga intre doua optiuni cu care esti de acord, creindu-i senzatia ca are control, ca e decizia lui. Nu ii dai de ales intre o varianta pe care o accepti si una pe care nu o accepti si poate crea tensiune si razboi.

anya spune:

Si mai profita de ceva ce-si doreste. Eu am negociat cu un copil de 2 ani si 8 luni: daca mai cumpar pampersi nu vom avea bani sa plecam la mare. Era asa de disperat sa plece (oriunde ) incat a zis sa nu mai iau pampers. Din secunda aia nu a mai facut nici ziua nici noaptea. M-am tinut de cuvant si am plecat (biletele erau deja luate).

Ela2001 spune:

Si la noi a fost problema cu pampersul. Nu vroia sa renunte deloc la el. Ajunsese sa faca pipi la olita, purta chilotei, dar cand era vorba de kk, cerea pampers ca sa faca in el.
Am reusit sa scapam de pampers numai in momentul in care nu am mai cumparat pampersi. Cand a vazut ca nu mai sunt, n-a mai avut ce face.
Incearca sa nu mai cumperi pampersi.
Al meu zicea: "Mami, daca ai cumparat pampersi, acum trebuie sa-i folosesc...".

MariaG spune:

loriangi: stii vorba aia cu "cel mai destept cedeaza primul"? fii tu cel mai destept. Ai toate atuurile. Iesi din lupta pentru putere.
Lasa lumea, anuleaza presiunea din exterior si gandeste-te tu la copilul tau: cat de important este pentru tine sa renunte la pampers acum? (pentru copil nu e important, ba chiar e important sa nu renunte, dupa cum ti-a explicat deja "nu vrea").
Renunta.
Asteapta sa se faca mai cald, foarte cald si expune problema din alt punct de vedere: e cald si se opareste de la pampersi si un chilot l-ar face sa se simta mai bine pentru ca este mai aerisit. Ce parere are? Ar vrea sa incerce? Ar vrea sa-si aleaga singur chiloteii? Mergeti impreuna la cumparaturi. Transforma experienta in ceva despre el. Nu in ceva despre tine.

Tu de ce ai ajuns la capatul rabdarii? Probabil exista binevoitori care te preseaza (constient sau nu) in sensul acesta: bunici, ingrijitoare, vecine, alte mamici. Identifica presiunile si alege sa le ignori. Nu TREBUIE sa te aliniezi la standardele obstii in ceea ce priveste pampersii, dupa cum nu trebuie sa te aliniezi la standardele obstii in ceea ce priveste modelul de lenjerie intima pe care le porti tu.

Dupa cum povestesti (ca e incapatanat), vei mai avea si alte situatii tensionate cu el: incearca sa privesti incapatanarea lui ca pe o calitate nu ca pe un defect. Incearca, atunci cand vrei sa deprinda o abilitate sa te folosesti de incapatanarea lui si nu sa lucrezi impotriva ei. Tu esti adultul care are o gramada de experienta, foloseste-o ca sa iti faci tie si lui si intregii familii viata usoara.
Stiu ca etichetam ca fiind cuminti (si-i ridicam la rangul de ideal) copiii care fac ce li se spune, dar asta nu ii avantajeaza cu nimic in viitoarea lor viata de adult. Un adult trebuie sa stie sa ia hotarari si sa le ia asumandusi-le, nu asteptand sa vina cineva sa-i spuna ce sa faca.
Scopul nostru ca parinti este sa ajutam copiii sa-si identifice punctele slabe si cele tari si sa le foloseasca in avantajul lor, respectand niste valori morale, pe care noi gasim de cuviinta sa le transmitem mai departe.
Despre asta e vorba, nu despre pampersi, mancat cu furculita si cutitul, mestecat cu gura inchisa, scris caligrafic si pastrat curatenia. Ajuta si astea, dar sunt mijloacele nu scopul.

Selene_Bunny spune:

In calitate de mama de copil incapatanat pana la a-si pune sanatatea in pericol, iti recomand sa schimbi optica.

Pentru cine nu intelege cum se poate ajunge la capatul rabdarii cu propriul copil: se poate, atunci cand nazdravanul te provoaca mereu si testeaza mereu limitele, sa vada ce se intampla daca face asta. A mea imi da niste lectii de negociere, de nu ma vad.