capatul rabdarii

larasarit spune:

Eu ascult cu maxim interes si le zic ca au dreptate (dreptatea lor). Ascult pe oricine are orice sa-mi zica.
Ele sunt bine intentionate, de ce le criticati?

Ramonika spune:

Julia - e vorba doar de perceptia fiecaruia. tu poti spune ca e o prostie ca o batrana nu se foloseste de lucrurile bune toata viata, iar batrana poate spune ca e o prostie din partea ta sa "strici" un lucru bun/deosebit/rar (din punctul ei de vedere).

JuliaSM spune:

Ramonika, e vorba de lucruri in general, nu de lucruri rare. Si nu se limiteaza totul numai la perceptii,nu e vorba de impresii ci de randament. Si de calitatea vietii, nu prin comparatie cu altii, ci calculata individual, cat muncesc, ce efort depun, cat ma costa si pentru ce anume.

Eu o vad ca pe un joc al lui www.librariaeminescu.ro/isbn/973-707-717-2/Erich-FrommA-avea-sau-a-fi" target="_blank">Fromm, cu a avea si a fi. Faptul ca am ceva deoparte, lucruri de care ma pot folosi candva, imi induce o stare de fericire sau multumire ( la gandul ca vei ajunge intr-o buna zi sa te folosesti de lucrul respectiv, in starea pe care o vezi ACUM), insa nu e una autentica, pentru ca in realitate nu te vei folosi de acel lucru, iar daca o vei face, acela va fi deja vechi si nu in starea din asteptarile tale.
In fine, nu vreau sa insist.

cristinuk@ spune:

In business ul meu e foarte foarte cool sa gasesti obiecte vechi si bine conservate ... Orice ... Nu va inchipuiti ce colecteaza lumea ... Eu una zic spor la strans adunati adunati adunati

inbox spune:

Eu cred ca tendinta asta de a strange, de a avea ca nu se stie ce vremuri vin, vine de undeva din niste perioade in care, cel care o face a dus-o greu d.p.d.v. material. Acum sa recunoastem, ca inainte nu gaseai covoare nustiu de care pe toate drumurile...sa nu mai zic ca poate bunicii, parintii nostri au trait in perioada in care nu se gasea nici paine...nu mai zic de altceva, cred ca nici nu isi imaginau cum vor evolua lucrurile. La mine, asa este bunica-mea, mi-a dat scutece din finet, tinute dinainte de a ma naste eu, ca nu se gaseau ( erau pitrezite efectiv), plapuma, perne de pene de gasca, jucariile cu care eu nu am avut voie sa ma joc s anu le stric cica sa i le dau fetei, cu precizarea "sa aibe grija de ele, ca si copiii ei sa aibe cu ce sa juca, uite ce bine e cand ai ". Nu va mai spun ca nu am putut sa folosesc nimic, si eu sunt exact pe dos, adica lucrurile materiale nu au decat sa se strice, peretii sa se picteze ca dam noi cu lavabila pe ei etc.

Si on topic, de-a lungul timpului, capatul rabdarii mele nu a fost constant ( lumea zice ca oricum este departe), insa daca am ajuns la el, cand erau copii mici, iesem din camera, iar acum pur si simplu anunt ca am ajuns la limita. Cand dau cu bata in balta si tip, le spun ca ala a fost capatul rabdarii, ca nu e normal ca ei sa asiste la asa ceva, sau sa imi vars nervii pe ei si mi-am cerut scuze. Cand au ajuns ei la capaul rabdarii ( ca si ei ajung) le-am spus ca e normal sa se enerveze, insa altii nu trebuie sa sufere de pe urma nervilor lor.

La fi-mea nu zic de palma, insa si daca ii vorbesc pe un ton mai ridicat decat in mod normal, nu mai reusesc sa-i transmit ce vreau, la ea trebuie sa fiu tot o miere ca altfel nu aude nimic( nu sunt mereu, dar ma straduiesc).

Si eu am intalnit ochi dati peste cap, mi s-a citit viitorul in ochi cum mi se vor urca mie copiii in cap, si vai de sufletul meu...de care oricum era vai, ca face copilul din mine ce vrea! Asta cand era mai micuta fata. Ei, in timp, s-a dovedit, ca al meu copil, luat cu vorba buna si lasat sa se manifeste, este acum mult mai intelegator,cooperant, independent, sigur pe el, decat ceilalti copii "educati" de mici.

Selene, eu deobicei ignor, insa astfel de femei, deobicei au chef de vorba si se baga in seama si de multe ori le iau dupa visin, si le dau de inteles ca toti gresim ( adica si ele au gresit in relatia cu copiii lor) si o mai bag si pe aia cu "unde mai dau ei de bine si de alint in viata asta, decat la mama acasa" ( asta o zice o femeie de la mine de la tara, doamne ce mama perfecta mi se parea)!

Cu olita, mai asteptati, nu e cazul sa va stresati, copilul cand este pregatit, este pregatit, cand nu, nu si gata! Eu asta am invatat la ambii copii, ca daca lucrurile se fac cand sunt ei pregatit, ne scutim si pe noi si pe ei de stres,nervi, griji inutile.

Selene_Bunny spune:

Ba a mea de acu' cateva zile nu era deloc bine intentionata.

giulia81 spune:

apropos de certat copilul cand varsa/strica ceva din greseala. eu aveam prostul asta obicei de a-l certa pt fleacurile astea (acum mi se par fleacuri, atunci imi parea tragedie)...cand avea al meu copil vreo 3 ani si un pic ne pregateam de masa, iar eu din neatentie am scapat farfuria cu supa pe mine...nu va explic ca tot in jurul meu, inclusiv eu, era plin de taitei...fiul meu s-a uitat prelung la mine si mi-a spus "nu-i bai, mami, te ajut eu sa strangi, se mai intampla"...instant mi-au dat lacrimile. a fost una dintre cele mai dure lectii pe care am primit-o de la copilul meu...incepand din acel moment nu am mai ridicat tonul daca scapa/strica ceva - orice...

inbox spune:

Mi-am adus aminte, cand vad dezastru in casa, cand fac ordine si curatenie care tin maxim pana sa fac o poza si uneori nici atat, cand simt ca ma apuca nabadaile pe tema asta ( rar ma apuca, dar mai am si momente din astea , am invatat ca deocamdata sunt la munca in zadar cu capitolul asta), ma gandesc, ca vor creste copiii, vor pleca la casele lor si voi avea atunci timp sa tin ordine, sa pastrez lucrurile intacte si la locul lor, imi vor tiui urechile de mult ravnita liniste de acum... sigur atunci mi se va parea ciudat!

Aqai spune:

Eu ii pun sa faca curat. marai un pic la ei, decretez ca-i jale mare si ii pun la treaba.

cu lucrurile lor adica si in camerele lor. ma scurtcircuiteaza sa intru la ei in camera si sa fie totul o vraiste. si cand e vraieste, credeti-ma ca nu am unde sa calc.

la mine nu tine (deocamdata) faza cu e camera mea. au fost cateva incercari pe care le-am rezolvat rapid cu: aceste camere sunt in casa familiei si se supun regulilor familiei. si anume, lururile trebuie stranse si puse la locul lor odata ce ai terminat cu ele. valabil si pt piesele de lego si pt sosetele imprastiate.

(saptamana trecuta m-au luat ei la verificat sa vada in dormitorul nostru daca sunt hainele mele aruncate pe jos?:d cand au vazut ca nu s-au dus cuminti sa-si stranga si ei)

acuma privind inapoi, nu stiu cum ne suporta mami pe noi cat de vraiste eram - cica dezordine creativa, ii explicam eu doct prin cls 6-7a. si nici nu imi explic cum am ajuns atat de ordonata acuma :)

ela_04 spune:

Cam la ce a spus Giulia ma gandeam si eu azi privindul pe fiul meu in parc in timp ce alerga de colo in colo. La enorma capacitate a acestor copii de a ne ierta....
Pt ca greseli facem cu toti de ce sa nu recunoastem... rau este cand persistam in ele si copilul isi pierde astfel increderea in parintele sau.