capatul rabdarii

iarina spune:

Si-l ignori asa, deliberat, 20 de min? Pana vine plangand ca nu mai suporta? e-ai gandit ca pt.copil poate sa fie la fel de traumatizant ca o palma? E plin de parinti care au impresia ca daca nu bat copilul, ci ii aplica diverse pedepse, o sa creasca armonia intruchipata. E plin de copii marcati de genul asta de pedepse si care ar fi preferat o palma sanatoasa, decat o tensiune prelungita. Am urat in copilarie genul asta de abordare, cand nu mi se vorbea si eram ignorata deliberat pentru ca facusem nu stiu ce. Ce ma agaseaza este ipocrizia de pe aici, unii strigand in gura ca ei nu bat copilul in veci, insa cel mai probabil au metode de abordare la fel de nocive. Evident ca nu fac apologia palmilor, doamne fereste, doar ca m-am saturat de atatea lectii care se dau. Mai bine am tacea, ca nimeni nu e perfect si toti gresim fata de copii. Macar sa recunoastem si sa nu ne mai luam de altii.

Mi - au placut mult raspunsurile fetelor care merg pe comunicare, rabdare, pacaleli haioase de genul: mai vrei sa mergi la mare...denota multa bunavointa, imaginatie si o doza de realism.
Nu mi-au placut mesajele izabelei si ale histaminei. Prima din cauza apologiei bataii, a doua pt.ca a sarit sa ii scoata initiatoarei topicul ochii pt.ca ii da o palma, dar ea il ignora pana incepe pustiul sa planga de parca e "zi de doliu national". Vi se pare normal? Mai acceptabil decat o palma? Nu e la fel de nociv?

giulia81 spune:

eu ii spun ca sunt suparata pe el...asa i-am spus si cand era micut...ca m-a suparat.
stiu si cazuri cand li se spune copiilor "nu te mai iubesc, m-am suparat pe tine!" iar copilul tipa ca din gaura de sarpe si se agata cu disperare de mamica, iar ea are o privire triumfatoare NICIODATA, nici macar in gluma nu i-am spus copilului meu "nu te iubesc" doar ca m-ai suparat. am dreptul sa fiu suparata, dar in ciuda acestui fapt te iubesc la fel de mult.
nu as putea sa il ignor deliberat nici 5 sau 10 minute...mi s-ar rupe sufletul mie
am facut si eu greseli in cariera mea de mama si voi mai face cu siguranta, ca nu sunt perfecta...dar incerc sa invat, sa ma autoeduc.
l-am batut cu palma peste fund o singura data si nu ma voi ierta cat traiesc...avea 6 ani... mi-am cerut iertare ulterior si am jurat sa nu mai ridic mana asupra lui niciodata.

ita2v spune:

La noi a mers cu vorba buna.generatia mea nu a vut parte de explicatii.ni se spunea ca nu e bine dar nu spuneau si de ce .parinti era ocupatii sau poate fara rabdare pe atunci .asa ca eu mi/am propus sa nu las copilul meu sa nu stie de ce un lucru nu e bun si de ce nu are voie ceva.e nevoie de timp si rabdare dar a dat roade .si acum ca are 10 ani la fel procedam .ramane de vazut daca cu ea mica va fi la fel

izabela88 spune:

iarina,sa inteleg ca tie nu-ti plac extremele?
adik yo,care-s in groapa marianelor cu rabdarea si histamina,care e pe everest
aprob ideea conform careia cearta/morala/ignorarea "doare" mai tare decat o palma la fund,asta facea cateodata mama cu mine si,as fi preferat o bataie decat cele 5 minute de morala
asta nu inseamna ca toata ziua tabacesc la copil si nu ii explic nimic...
capatul rabdarii,la mine,survine explicatiilor,incercarilor de a-i distrage atentia,certii si avertismentelor.
giulia,am vazut cazuri in care parintii,chiar si pentru amuzamentul audientei,nu doar la o prostie,le spuneau copiilor ca mami/tati nu ii mai iubesc sau nu o sa mai vina la ei.
eu pot sa afirm ca nu i-am zis niciodata(pana acum) ca nu o mai iubesc daca...,parca sotului i-a scapat de vre-o doua ori replica,ulterior i-am explicat ca nu ar trebui sa-i conditionam dragostea noastra si mi-a dat dreptate. in schimb,cred ca nu avem vre-o zi in care sa nu-i spunem ca o iubim
ps.deja am rezultate in a-mi controla nervii,cand scriam la mesaj a varsat putina apa din biberon pe pat,de obicei as fi certat-o,acum i-am explicat ca nu e bine,ca mami nu are unde sa doarma la noapte si ca o sa ma supar daca mai face...

JuliaSM spune:

Nu stiu daca sa rad sau sa ma indignez ca de la atat ai fi certat-o in mod normal. Prin comparatie cu ce fac ai mei, prunca ta e ingeras, iar ai mei ar avea deja piela tabacita si carnete de nebuni de la atata morala...

Hai, mai, cum sa certi copilul de la asta!? Daca ar fi cu entero sau febra si ar trebui sa schimbi cearsafurile de 3-4 ori pe noapte de la voma, atunci sa te tii! Am trecut noi pe acolo, vara trecuta, cu 3 bolnavi de stomatica, vai s'amar.

Eu am un principiu de viata de care vreau sa ma tin : nimic material nu ar trebui sa fie sursa de cearta si scandal.S-a rupt, s-a spart, s-a crapat, s-a patat vesnic...si ce daca? Cu atat mai mult cu cat copiii pricinuiesc asta, mai ales neintentionat si din joaca.Prefer sa vad eu cum imi dispar lucrurile, decat sa le las mostenire.

Saptamana asta mi s-a intamplat una, care imi serveste acum de exemplu. O musafira mi-a spart o lampa-opait, cu picior de alama si glob de sticla ondulata, in mijlocul caruia ardeam noi o lumanare cand si cand. Mi-a parut rau, dar am strans din dinti si nu am spus nimic, pentru a nu ofensa, sa nu supar etc, sa fiu o gazda buna. Cu atat mai mult nu le-as face copiilor mei morala, cand pe strain nu imi permit sa il mustruluiesc. Regret ca s-a spart, dar duca-se, atat a avut zile, merg mai departe.

Mai mult ma doare si intervin cand se musca si se bat, ca nu stiu sa imparta, ca rad unul de altul, chestii de relationare...

izabela88 spune:

scuze,nu m-am exprimat bine
mi-a cerut apa.
mai aveam putina in cana din dormitor(vreo 20-30 ml)si,cum stiam ca apetitul ei de 2 l in 24 ore nu se potoleste cu un strop de apa(de unde si dificultatea de a scapa de scutec,da nu-i graba),am lasat sticluta deschisa pe masa din dormitor si m-am dus in bucatarie sa umplu cana.cand m-am intors,luase sticluta de pe masa si varsase apa,din greseala(presupun),in pat.
de obicei,pentru prostioare de astea,o cert(daca stie ca nu are voie,ca evit sa o cert pt prostii pe care nu stie ca nu are voie sa le faca),insa acum i-am explicat
prin faza cu varsaturile am trecut si noi.cand era bb mic se intampla destul de des,mai ales cand o tineam ridicata pe umarul meu,sa ragaie,dar nu am luat copilul la bataie pentru asta,ca nu-s nebuna.
si pe toamna a avut un episod.a vomitat de 5 ori intr-o zi,mi-a umplut cuvertura de pe canapea,am strans si am pus o patura,a umplut-o si pe aia,mai apoi perina,apoi canapeaua goala si o data pe jos,pe mocheta
nici nu mi-am pus problema sa o bat,eram ingrijorata sa nu aiba vre-o problema de sanatate(grava) si saream sa o tin sa nu se inece cu voma,a doua zi a fost bine.
am avut si nopti in care ma trezeam din 2 in 2 ore sa verific daca nu face febra sub nurofen(teoretic tine 8 ore,eu nu m-am bazat pe asta).
azi noapte am schimbat-o de scutec pe la 1,ea dormea in timpul "operatiunii".am scos scutecul plin si am constatat ca nu mai am scutecele pe noptiera.pana m-am dus la dulap sa iau scutec,a facut pishu in pat,exact unde dorm eu.am mutat-o putin mai incolo si,pana sa-i pun scutecul sub fund,a mai facut putin pe pilota si pe scutec.am luat alt scutec uscat,am mutat-o inca putin si a facut si acolo un strop,dar am reusit sa pun,intr-un final,scutecelul.e drept ca imi crescuse tensiunea,dar nu am "atins" monstruletzul decat cu un pupic,inainte de a-l pune in patut
teoria cu lucrurile nu ma convinge
nu zic sa-i sari in cap la copil pentru un pahar spart,din greseala,ca daca-i intentionat...dar nu cred ca-i strica sa stie a purta de grija obiectelor din jur,pentru care babacii muncesc.
ah,si eu,musafirilor nu le permit sa-si bage nasul prin lucrurile mele,mi se pare dovada de proasta crestere.

dianama spune:

Cand a facut ceva rau-spart cani,farfuri,sau vreo prostie...i-am explicat asa pe ton ai serios apoi dai bombaneala singura sa ma descar eu...
Asa am facut mereu....
Mi-a trantit si laptopul...imi venea sa cert valeuuuu..nu pot.
I-am explicat...clar si voce pitzigaiata si a inteles....dar numai eu stiu cat a bombanit dupa.
Asta e metoda noastra ,in prima faza ii explic destul de serios si ca sa ma descarc eu ,ma apuc de bolborasit de una singura ...fara sa ma auda,sper...

Selene_Bunny spune:

Noi am revenit la scutec zilele astea. Pentru treaba mare.

A avut o perioada, pe la sfarsitul anului, asa, in care o apucase facutul pe ea. Ce m-a deranjat a fost ca nu spunea. Astepta sa puta ca sa simtim ca e cazul s-o schimbam. Si a facut si la sanius, si in magazin, si in vizita.

Etapa 1: tolerat, explicat bland ca nu e OK.
Etapa 2: ingrijorat, oare o fi ceva de natura medicala sau psihologica? Atras atentia copilului.
Copilul fuge de olita, se ascunde dupa usa si face pe el.
Etapa 3: enervat rau, certat zdravan copil.
Copil incapatanat, speriat de gura mea, strange fundul, sa nu mai faca, isi induce constipatia. Si ce constipatie.
Etapa 4: cedat eu, cumparat scutece.

Chestia a trecut, acum a revenit, a marcat asa: de 2 ori Kaufland, de 2 ori acasa. Am obtinut macar sa spuna, sa stiu s-o schimb.

Nervii mei erau legati mai mult de faptul ca nu spunea decat de faptul ca facea. De ce, pentru ca e predispusa la infectii urinare, pentru ca pe 28 octombrie a urinat cu sange si cu dureri groaznice, pentru ca am bagat destui bani in medicamente si analize, pentru ca nu-mi pica banii din cer, pentru ca uneori am, alteori, nu, si ma imprumut, pentru ca ni s-a recomandat sa repetam des urocultura. Iar statul cu kk lipit de fund pe timp indelungat numai sanatos nu e. M-am simtit... sabotata in intentia mea de a pastra copilul sanatos.

izabela88 spune:

eu cred ca e felul ei de a-si arata nemultumirea in legatura cu...ceva
poate au intervenit schimbari in familie,la gradi,in program,in prognoza meteo
chiar si o partida de "negocieri" care nu s-a terminat cum dorea ea,putea declansa "revolta materiilor fecale"
iti inteleg perfect ingrijorarea/frustrarea si ma bucur ca ai obtinut o mica victorie,poate reusesti sa scoti de la ea si motivul,sau mesajul ascuns in spatele gestului...

JuliaSM spune:

Nu am scris ca sa te conving, ci ca sa-ti spun ca se poate si altfel si nu e rau. Nu am convins-o nici pe maica-mea, care de acum 30 ani are set de masa si tacamuri pe care le tine in dulap, 'pentru musafiri si pentru zile mari'. Are suluri de in si canepa pentru prosoape de bucatarie, pe care nu le-a facut in veci prosoape, lasa, sa fie acolo, nu se stie... Tot felul de lucruri adunate si tinute de bune,de zeci de ani. Maica-mea are deja peste 60 ani si lucrurile alea stau in dulapuri de cand eram noi copii. Nu e asta prostia omeneasca!?
Eu prefer sa folosesc ceea ce am, constienta fiind ca eu sunt stapana lor, nu ca lucrurile ma stapanesc. Se uzeaza, se mai strica, le aruncam apoi ( nu le tinem in pod, ca poate ne-or trebui la altceva parte din resturile acelea!) si, daca e musai, cumparam altele.

Nici pe mine nu ma convinge practica, nu teoria altora care isi cearta copiii si le tin morala ca si-au murdarit si patat hainele la joaca sau cu mancare, ori ca a ajuns vreo farfurie cioburi.

Cat despre ce le permiti musafirilor, as fi curioasa cum te impui si le impui limitele. 'Aaaa, nuu, asta e numai de privit, nu atingeti!'? Si daca se intampla vreun incident, poate avea si alte cauze decat proasta crestere sau lipsa de bun simt.