Am nevoie de ajutor

papelusca spune:

Offf Kytana, imi pare rau ca ti-e asa greu.
Nu stiu ce as putea spune ca sa te ajut, dar vreau sa stii ca ma gandesc la tine, ma rog sa gasesti linistea interioara si increderea in tine ca persoana.

Ai spus ca nu stii ce-ti place. Daca-mi permiti, din ce-am citit la Odisee, cred ca-ti place:
- sa mergi pe jos (mult)
- sa gatesti (faci niste feluri de mancare sofisticate si foarte gustoase)
- sa scrii ( stiu asta de pe blog si de la povestirile din Odisee)

Mersul pe jos imi place si mie f mult. Cand eram studenta in Bucuresti mergeam ore intregi, asta era "distractia" mea. Poti face asta si in York. Incearca sa-ti invingi teama de-a iesi singura cu Luca. Daca plange, il iei in brate si incerci sa-l linistesti (eu il tin strans si-i vorbesc, ii cant). Cand s-a linistit, il pui iar in carut si mai mergi o bucat de drum. Daca tot plange, il mai tii in brate. Daca e nevoie, ii dai san cand gasesti o banca (poti sa te acoperi cu o esarfa). Cred ca va va face bine la amandoi sa iesiti la plimbare. La inceput poti iesi doar in zona apropriata, apoi cand prinzi curaj te aventurezi cateva strazi mai incolo, si din ce in ce mai departe.

Din pacate, mama ta e toxica, si n-o spun cu rautate ci ca pe o constatare. Din pacate, ea nu a avut viata ei, s-a agatat de tine, de copilul ei, si daca n-ai fi tu, n-ar vedea ce scop are in viata. E trist pt ca te distruge pe tine, si iti poate distruge si casnicia. Tu ai nevoie de oameni care sa te incurajeze, nu sa te doboare. Daca ea s-a sacrificat pt tine (nu sunt de acord cu termenul asta, doar te-a crescut, nu e vina ta ca n-a avut viata sociala) nu inseamna ca tu trebuie sa-ti sacrifici viitorul si mai ales sa il sacrifici pe Luca. Gandeste-te, i-ai reprosa lui Luca noptile, saptamanile nedormite si pline de oboseala, frustrare si durere? Nu cred... ai facut-o pt ca-l iubesti si pt ca e copilul tau.
Trebuie sa invete sa traiasca la distanta de tine. Ii va fi mult mai bine in Romania decat ii este in Anglia, ca va fi in limba ei, in locuri cunoscute. DAR stiu ca nu ai inca puterea sa rupi pisica-n doua.

De asta ai nevoie sa mergi la specialist. Durerea si trauma ta sunt foarte vechi si ai nevoie de mult timp pt a te vindeca si a incepe sa-ti reconstruiesti viata. Poate ca Luca a venit asa repede pt a te face sa cauti ajutor mai devreme. Meriti sa ai o viata frumoasa si sa te bucuri de ea! Esti o persoana faina si de gashca, din ce-am citit in ultimul an.

Sper sa gasesti intelegere la medic si sa capeti incredere in sistemul de acolo. Iti doresc multa sanatate!

tzitziri spune:

Iuli, sincer cand ai scris ca nu esti intr-o pasa buna, am sperat din tot sufletul sa fie ceva usor si trecator.

Eu nu stiu, dar cum zice si papelusca, tu pari cu totul altfel din postarile tale.Si poate asa esti.Te-ai gandit ca poate nu esti cum iti imaginezi tu ca esti ci poate esti cum ''se vede'' din modul in care scrii?
Ti-am zis ca ai talent si ti-au zis si fetele.Ceea ce ai scris a fost din inima si stii ca te-am laudat toate pentru asta.Deci nu esti in nici un caz ''cea mai proasta, cea mai urata''....

Of...sincer am atatea sa spun dar eu nu sunt om 'de litere' si nu stiu daca reusesc sa imi gasesc cuvintele...

Tu stii situatia mea. Si eu am avut niste pui de depresie uitandu-ma la Sophia si gandindu-ma 'Doamne, copilul asta poate sa ramana orfan in cativa ani'. Si am plans si plang si acum cand iti scriu. Dar asta e tot. Avem dreptul sa plangem, sa lovim in ceva, sa scriem, sa ne suparam, dar sa ramana doar atat si sa reusim cumva sa ne dam seama de ce avem.
Uite, paradoxal, dar pe mine boala mea m-a ajutat sa vad viata altfel.Sa o traiesc mai frumos, sa nu mai traiesc de la o ecografie la alta, de la o saptamana la alta doar pierzand timpul, ci incerc acum sa il umplu doar cu lucruri care imi fac placere.

Eu ma recunosc in multe chestii pe care le spui. Mama nu ne spunea prea des ca ne iubeste,ne-a crescut tot ea singura pe amandoi (tatal era o prezenta pasagera), nu am avut ''inoculata'' ideea de incredere in mine. Eu de fiecare data cand mergeam la interviuri mi se parea ca toti sunt mai destepti ca mine si ca nu m-ar alege nimeni...
Dar in timp, usurel, mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa. Chiar daca la inceput ma duceam si ma refuzau jumatate, in timp se capata increderea de sine, chiar daca ''inceputul'' nu e prea usor...

Uite, pe mine m-a ajutat mult in boala mea un parinte de la Manastirea Putna.Mi l-a recomandat cineva si am discutat cu el pe mail. Si te rog sa ma crezi ca m-a ''ghicit'' cum nu m-a ghicit nimeni pana acum, cu atat mai putin fara sa ma vada, fara sa ma auda, fara sa imi intuiasca si altfel starile, decat din scris (si nici nu ma destainuiam asa cum ar fi trebuit).Daca vrei, iti dau adresa lui de mail.Poate fi o solutie...

Si incearca sa iesi....incearca sa te plimbi. Ma gandesc, desi poate suna stupid: la mine contribuie la starile mele si vremea.Acum de ex ploua in Bucuresti si e o atmosfera de aia apasatoare. Mie nu imi place, gandurile negre devin mult mai negre pe vremea asta. Poate suna aiurea, dar Londra e cunoscuta pentru atmosfera aia mai sumbra.Poate si asta iti accentueaza starile?

Tu esti o femeie puternica. Chiar daca tu poate nu vezi asta. Eu iti zic cum mi-ai parut mie. Toata taria ta cand pingu mic plangea cu orele, nopti intregi, cand te luptai sa poti sa il alaptezi. Tu stii, si ti-am recunoscut si atunci...eu nu as fi putut. Nu stiu ce as fi facut, dar cu siguranta nu m-as fi descurcat atat de admirabil ca tine.Si tu ai reusit sa treci peste momentele alea!Luca are 4 luni..te-ai descurcat singura aici, fara sotul tau.Ai fost cu Luca la spital pentru ca ai intuit ca nu e ceva in regula...Eu cred ca tu esti mult mai puternica decat crezi si cred ca te mobilizezi foarte bine in situatii de criza.

Sincer imi dau seama ca ce am scris mai sus nu are nici o structura unitara, dar sunt gandurile care imi vin acum in minte tavalug de cand am citit subiectul asta...
Daca vrei, iti trimit adresa mea de mail daca vrei sa vorbim mai multe...dar ai un copil superb, ai un sot minunat.Trebuie sa dai de cap si starilor astora si sa gasiti solutia cea mai buna pentru voi...mai stau si eu si rumeg si o sa iti mai scriu cu siguranta...

Ai grija de tine si crede-ma ca poate esti mai puternica decat crezi

Oana,mamica implinita de David Paul(17.09.2008) si de Sophia Teodora (22.08.2012)



Computers are useless. They can only give you answers. -Pablo Picasso

Jurnalul_roz spune:

Draga Kytana

Eu cred ca tu esti o persoana foarte sensibila. Te "vad" ca pe o trestie care a trecut peste multe furtuni. Si chiar daca te-ai "inclinat" ai avut putere sa te ridici iarasi si s-o iei de la capat.

Nu stiu daca ai o depresie sau daca nu cumva si faptul ca te-ai mutat in alta tara contribuie la starea ta de nemultumire.
Multi spun ca viata de emigrant este grea, dar nu imposibila.

Dincolo de problemele tale eu pe mama ta o vad ca pe o eroina!
O femeie care a fost inselata(si chiar merg mai departe si spun ca a fost batjocorita de sot) care a ramas vaduva la 44 de ani(si-a ales sa te creasca si sa nu-si refaca viata) apoi a mai fost si furata(cand spui ca v-au furta din apartament)nu merita decat recunostinta.

Gandeste-te ca tu esti tanara, ca vei trece peste aceste probleme, ca te vei ridica si vei avea o viata frumoasa. Ca-ti vei face prieteni si vei ave un job.
Dar gandeste-te si la mama ta care s-a rupt definitiv de tot ce inseamna pamantul natal si pentru tine face sacrificii(cum doar o mama stie sa le faca).

Din ce-ai scris tu am inteles ca doar mama ta a fost langa tine.
Cand sotul tau, dupa nunta, a trebuit sa plece la studii iar tu, isarcinata ai ramas...doar cu mama ta.
Ai nascut un baietel(care poarta un nume de evalghelist)si tot mama ta a fost langa tine. Si din ce-ai spus tu ai trecut prin momente grele care te-au calit ca mama.

Ai ales sa fii langa sotul tau si mama ta te-a urmat(cate femei care locuiesc in alte tari nu si-ar dori sa aiba mama aproape)si tot mama ta este omul care-ti este de ajutor acum(sotul fiind la scoala).

Poate ca ai depresie(nu sunt specialist asa ca nu ma pronunt),poate o fi si vremea de vina(iarna asta prea lunga), poate nemultumirile din viata ta s-au adunat si te apasa dar cred ca ai sa depasesti si acest moment. Si ai sa-l depasesti pentru ca esti o femeie puternica.
Si Anglia...o sa fie un nou incepu pentru tine.

Poate nu te-am ajutat prea mult sau poate c-am gresit scriindu-ti dar am simtit nevoia sa-ti aduc aminte ca mama...este cel mai sfant lucru din lume.

izabela88 spune:

dar oare,ea o vede pe mama ei eroina?
ea a cerut ajutorul mamei cat a fost insarcinata si dupa?
ea a vrut sa vina mama cu ea in anglia?
ea a vrut ca mama ei sa se sacrifice pentru ea(si sa-i si scoata ochii cu orice ocazie cu "sacrificiul ei")?
oare,pentru ea,mama este cel mai sfant lucru din lume???
sau mama ei,ca o mama dedicata ce este,a considerat ca stie ea ce-i mai bine pentru copilul ei de 27 de ani si s-a auto-invitat in viata fiicei sale,in casnicia ei...
eu consider ca ajutorul acordat,atunci cand nu ai nevoie de el,cand nu e cerut,mai mult incurca,mai ales ca mama ei pare genul:"hai sa te ajut sa zugravesti,dar faci peretii verzi,ca asa imi place mie!"ah,si dupa ma mut la tine
edit: nu o impovarati cu dictonul clasic:
parintii trebuie iubiti,respectati,carati in spinare,indiferent cate ati suferit din cauza lor,doar pentru ca v-au facut,s-au sacrificat,pentru ca TREBUIE!(reciproca e valabila)
nu trebuie nimic,daca nu simti sau daca ai resentimente,nu te pune nimeni la zid ca,vaaai,dar cum poti sa gandesti asa de parintii tai??? intrebati-o pe alba68 sau pe eleni "cum?",sau cautati adanc in sufletul vostru si,apoi spuneti,ca nu aveti nici un resentiment,nimic de reprosat parintilor vostri(oricat de mult i-ati iubi)...

anidaz spune:

Iuli nu am mai scris pe forum de o vesnicie ,dar nu pot ramane impasibila la ceea ce ti se intampla.
Citind mesajele tale imi este si mie destul de clar ca ai nevoie de ajutor specializat acum ,pentru ca tu suferi foarte mult si asta nu duce la nimic bun.
De cand citesc si vad cum te autocritici,ma doare sufletul fiindca nu esti deloc asa,primul lucru care mi-a venit in minte este faptul ca atunci cand m-ai sunat ,iar eu eram in maternitate,TU mi-ai dat forta sa trec peste niste momente urate,stii bine ca eram deja intr-un pui de depresie din cauza faptului ca era Mihnea la incubator,TU mai imbarbatat ,iar eu am luat in serios vorbele tale,faptul ca imi vorbeai si-mi transmiteai ce simti tu fata de situatia mea imi facea bine erai coerenta si ai stiut exact ce sa-mi spui ca sa-mi ridici moralul.Nu esti un om de nimic ,dimpotriva,eu am avut baza in tine atunci,puiul tau are baza in tine de cand s-a nascut si va avea in continuare,nu uita nu trebuie sa fi o mama perfecta,nici eu nu sunt si nimeni nu cred ca este perfect,trebuie doar sa inveti sa te accepti asa cum esti (cu ajutor specializat,repet) si lucrurile vor incepe sa fie altfel.Zici ca esti urata,iti pot spune ca urmarind pe fb pozele tale ,sotul meu a spus ce tinerica si frumoasa este mamica asta,urmarim impreuna pozele copiilor de la odisee si ne minunam cat de frumosi sunt,Luca face parte din sufletele noastre si chiar ne miram de fiecare data cat a crescut,daca n-ai fi fost o mama buna el nu ar arata asa.
Neaparat spune-i sotului tau ce simti cu adevarat ,nu incerca sa zambesti cand iti vine sa plangi,fiindca asa el nu te poate ajuta,roaga-l sa citeasca chiar si aici ,daca vrei,fa-ti curaj.
Nu stiu cat de coerenta am fost fiindca m-a bulversat rau starea ta ,si doar faptul asta ,ca atatea persoane te sustin aici ,inseamna ca pentru ei/noi tu contezi cu adevarat si trebuie sa faci ceva!Te-am pupat si pe tine si pe Luca!

anidaz spune:

Si aceste lucruri ii da dreptul sa se victimizeze de cate ori Iuli nu gandeste la fel ca ea?
Ii da dreptul sa-i impuna sa traiasca aceeasi viata chinuta si plina de remuscari?
Cel mai bine ar fi sa mearga impreuna la terapie ,sa-si exprime fiecare nemultumirile,fricile,si pasurile.Pentru ca mi-e teama ca,desi Iuli ar face terapie ,tot ce ar construi medicul ar darama mama fara intentie probabil,dar plansul si victimizarea mamei pentru tot ce a facut pentru ea este de ajuns sa o descurajeze sa se trateze!

ela_04 spune:

Nu imi aduc aminte unde a zis kytana ca mama sa a ramas vaduva la 44 de ani...

anidaz spune:

In primul ei mesaj a scris .

ela_04 spune:

Am inteles oricum e dubios mesajul asta...
eu o lasam pe mama in tara fara nici o retinere ca sa nu zic mai mult...

izabela88 spune:

intadevar,a ramas vaduva la 44 de ani,dar faptul ca nu si-a refacut viata nu trebuie imputat copilului ei,pe lista de sacrificii.
poate ii facea un mai mare serviciu daca aducea un model masculin in viata lor,in viata fiicei sale(cazul mamei mele si al meu);
poate mama se concentra si pe viata ei,ca femeie,iar fiica ei ar fi avut oarecare independenta,libertate;
poate aveau o alta situatie materiala;
poate se putea evita prima casnicie esuata a fiicei,aparuta din nevoia de a fugi de langa mama ce devenise sufocanta pentru un adult in devenire...