Cat si cum vorbim la mobil in transportul public?

Disclaimer: acest subiect nu se vrea unul de educatie a maselor, nici unul de aratat cu degetul, nici unul de fudulit... e doar un subiect cu vizibile tente amuzante, care insa ma macina de ceva vreme.

Merg zilnic cu transportul in comun caci nu conduc. Inteleg aglomeratia, certurile de tot felul si disputele pe scaune, chiar si nespalarile... toate imi folosesc, invat o gramada, am o viziune corecta asupra societatii si imi foloseste asta in business si in setarea asteptarilor personale.
Dar: vorbitul la mobil in autobuze/metrou/etc e cumplit. Ieri am avut de umblat muuuult si practic am petrecut vreo 4 ore in diverse autovehicule. Am auzit de toate, spuse tare: cum doamna cu haina de blana are coji in cap de la un sampon (toata lumea se uita atent in capul doamnei), cum domnisoara de langa mine se cearta cu prietenul si ii poveste unei alte prietene varianta ei(cu reprosuri din alea amuzanto-isterice) - o mica telenovela live, cum domnul in varsta din fata ii explica unui alt membru al familiei cum sa isi aplice o crema pentru varice.
Acum si eu vorbesc la telefon mult. Daca sunt in aglomeratie incerc sa fiu eficienta si sa revin cand cobor. In egala masura nu incerc sa mai invat regulile de vorbit la mobil oamenii batrani. Dar cei tineri ar trebui sa stie asta. Nu pot sa inteleg cum vrei sa impartasesti toate intimitatile legate de cojile din cap cu tot autobuzul.
Si nici nu vreau sa stiu cum nemernicul tau de prieten a venit tarziu si mirosind a bautura si a imputit toata casa adormind incaltat si imbracat pe fotoliul din living... zau ca nu vreau.
Si astea sunt doar de ieri... Nu zic nimic, nu fac nimic sa le atrag atentia pentru ca mi se pare cumva deplasat sa intervin sa fac educatie de genul asta: daca scuipa pe jos, arunca gunoiul pe jos sau injura tare, intervin si zic... dar ca se plange ca are coji, nu pot sa intervin...
Ar trebui sa zic? Ma gandesc ca daca citesc macar 200 de oameni subiectul asta, macar 10% vor realiza ca poate uneori vorbesc tare chestii destul de intime si tempereaza tonul vocii. Sau le zic prietenilor apropiati.

boticelina spune:

Eu urasc sa vorbesc la telefon, o fac de nevoie si scurtez cat pot de mult convorbirile, fie ca sunt acasa, la birou sau in autobuz. Uneori, daca sunt in public verific cine ma suna si daca mi se pare ca nu are caracter urgent apelul, nici nu raspund.

In schimb am intrat aici sa marturisesc ca-mi place la nebunie sa trag cu urechea la ce se vorbeste in jurul meu, si ma amuz sau mustacesc la ce aud, uneori chiar povestesc mai departe. Si nu numai conversatii la telefon ascult ci si, daca sunt in vreun local, ce se vorbeste la mesele vecine, uneori chiar imi ocup o pozitie strategica ca sa aud mai bine...

Cred ca nu am ajuns la saturatie fiindca totusi nu calatoresc cu transportul in comun decat foarte rar, la fel si cu iesitul in baruri sau restaurante. Banuiesc ca la un moment dat m-ar plictisi sa fac asta, dar deocamdata inca ma amuza...

Elle_seb spune:

Cu ceva timp in urma eram in 41, destul de liber tramvaiul, pe scaunul din spatele meu era o tipa care vorbea la tel cu o prietena probabil si ii impartasea (atat prietenei din telefon cat si celor din jur din tramvai) cati bani face la ea la servici, vreo 5.000 lei / luna, fara sa faca mai nimic, era un job de noapte, ceva, si cum este ea tratata ca o doamna, da' nemernicu' de iubit ii cheltuie toti banii si de-aia n-are ea bani nici de taxi... s.a. Evident ca imediat ce a scot cifra pe gura, cativa oameni care erau prin jur au intors instant capetele, probabil la fel de curiosi ca si mine. Caci da, ma rodea teribil curiozitatea sa ma intorc sa vad cum arata o fatuca care face 5.000 lei / luna fara sa faca mare lucru, insa mi-am infranat-o si in cele din urma, pe la Casin, fatuca a coborat trecand prin fata mea.

Androix spune:

credeam ca numai eu sunt salbatica si nu-mi place vorbitul la telefon.
In rest, pe mine sa nu ma pui la numaratoare ca eu conduc zilnic

corap spune:

:) decat sa ma simt captiva ascultand reclamele la farmaciaaaaaaaaaaaaaaaaa inimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii (o chestie care-mi ridica tensiunea si-mi face rau fizic)
prefer sa aud zumzait de oameni vorbitori la telefon, certuri si chestiuni care poate pt unii oameni pot fi sunt vitale/ importante sau fie si numai o pierdere placuta de timp.
daca chiar n-am chef s-aud, imi port pune castile sau pot citi o carte, si nu mai are importanta ca-n jur se vb la telefon.

concluzia era ca nu ma deranjeaza

edit: apropo de imprastiatul/ impartasitul intimitatii, trenurile de navetisti functionau pe aceleasi principii , chiar daca nu erau telefoane mobile.

JuliaSM spune:

Imi amintesti de copilarie, cand, la lasarea serii, stateam sa privim pe fereastra pe vecinii de la parter, cu o curiozitate si o placereee... desi erau scene tipice de familie, nimic iesit din comun, oamenii intrau-ieseau din camere, mai vorbeau ceva- evident ca nu auzeam, deci nici macar senzatia urmaririi unui film nu o aveam. La tine, macar, e ca la teatrul radiofonic. Cu cat mai absurd subiectul, cu atat mai interesant. :))

Detalii picante la telefon auzeam acum cativa ani, cand locuiam in Viena si mergeam des cu metroul si tramvaiul. Romani care vorbeau la telefon, tare si cu tot felul de subiecte detaliate, in ideea ca nimeni nu-i pricepe,haha... Iar austriecii, nu am observat sa aiba inhibitii, vorbesc la telefon despre toate alea, nu cred ca e o meteahna generala sa te lungesti la telefon, insa nu le pasa cine e in stanga-dreapta.
Ce apreciez, insa, e ca limba germana e saracuta , nu au un limbaj vulgar, nici injuraturi sadea, asa ca rar si cu eforturi ar putea iesi din comun pe latura asta.

violetan spune:

Ce subiect haios!
Mie cel mai amuzant moment legat de telefoanele mobile, care de altfel mi-a ramas adanc intiparit in memorie a fost acum foarte multi ani, cand abia aparusera telefoanele mobile (cizmele alea de philips fizz ), dar in posesia carora se aflau, totusi, doar "rasfatatii sortii".
Eram in tren, venind din Constanta, cand a intrat un barbat in compartiment, cu mobilul la ureche, urland tare si afectat ceva de genul:"Bah, fara mine chiar nu se descurca nimeni??? Vindeti, bah, actiunile alea, ca n-oi saraci din asta! Si da, o sa merg la banca sa semnez acreditivu' ala. Da, bah, da, ajung fondurile, acoperim tot cu ele si ne ramane si de-o ciorba. Da, bah, ce nu-ntelegi? Daca mai suna ala de la Bursa zi-i sa le vanda, da-le dreaq de actiuni!" Si tot asa pret de vreun sfert de ora, pana a inceput (cu adevarat) sa-i sune telefonul....

CorinaDani spune:

pfff, ce ma scot din sarite conversatiile astea, al caror subiect este total neinteresant. asa cum unii pot vorbi discret la mobil, fara sa auda cel de alaturi, nu vad de ce nu ar putea si ceilalti sa faca la fel, sa scurteze conversatia la minimul necesar sau sa spuna "nu pot vorbi acum, sunt in metrou/autobuz/tramvai, te sun cand cobor/ajung acasa".
tot aici i-as mentiona pe cei care asculta manele la telefon, fie tare (fara casti), fie cu casti, dar cu volumul la maxim, incat se aude muzica/ritmul in imediata lor vecinatate...

Eleni spune:

In mod normal eu imi pun castile cu muzica tocmai sa nu aud convorbirile astea. Insa ascult muzica la un volum moderat cat sa nu imi distrug acuitatea auditiva (si eventual sa nu ii deranjez pe ceilalti , dar in primul rand sa nu surzesc). Si astia care vorbesc tare peste mine acopera sunetul muzicii mele.
Stiti replica aia care se arunca celor care comenteaza ca e aglomerat in autobuz? "ia-ti domne' masina personala si fii boier daca nu-ti convine"... ei bine eu imi pun castile ca sa nu aud conversatiile, dar astia vorbesc peste mine.
Eu sunt o iubitoare a mersului cu transportul in comun. Vad cine ce mai citeste, ce se mai poarta, cum sa nu te machiezi cu creionul negru de jur imprejurul ochilor la ora 7 dimineata - doamne cate vad din astea- eu pe toate le folosesc ca insight-uri. Lucrand in publicitate si evenimente, am avut ocazia sa demitizez niste asteptari ale clientilor mei care din goana masinii proprii pe drumul dintre buildingul de acasa si resedinta din Corbeanca, habar nu aveau pe ce lume traiesc. Eu sunt in contact si imi place.
Dar unii dintre oratorii la mobil sunt oameni cu educatie. Se vede in discurs, in haine, in atitudine. Deci clar sunt expusi unei educatii... cum naiba nu realizeaza penibilul.
Si eu trag cu urechea la discutiile oamenilor, ma amuza, mai ales daca sunt 2 oameni de fata care au interactiune... sunt niste audio-bookuri live .

CorinaDani spune:

acum c-ai mentionat, imi dau seama ca, in mijloacele de transport in comun din Ploiesti, nici-un calator nu citeste. nimic. niciodata.
dar sa zicem ca orasul meu este mic, il parcurgi de la un capat la altul in maxim 30 minute (cu transportul in comun), asa ca nu prea ai timp sa te plictisesti calatorind.

in schimb, in metroul din bucuresti am vazut de fiecare data calatori citind carti sau ziare (poate si unde nu ai ce vedea pe geamul metroului, cu exceptia statiilor ?). si multi altii motaind, erau asa simpatici cum le cadea capul, fie in piept, intr-o parte sau pe spate...in tren, la fel, gasesti destui calatori care citesc.

szivarvany spune:

Eu la servici vorbesc foarte mult pe telefoanele fixe, celular, skype. Asa ca dupa orele 18,00 prefer sa mi se dea sms decat sa zic ceva in celular ... Mai merg cu fi`mea cateodata cu tramvaiul si atunci nu raspund decat daca cred ca e urgent si insista sa sune si nu o lungesc deloc-deloc, prefer sa resun eu cand cobor.


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum