cu mama in patut sau independent?

a_alinta spune:

fetelor eu am o mare curiozitate, pentru ca si eu dorm cu fie-mea in pat, v-as ruga sa detaliati un pic cum e cu igiena sau lipsa ei ?
adica daca te speli si pe fatza inainte de culcare nu esti la fel de curat ca si copilul, adica nu poti imparti aceeasi fata de perna ?
plus ca mi-ati facut sa ma gandesc daca e igienic sa o pup de fiecare data cand trece pe langa mine?

tora97, nu cred ca exista un copil la fel ca celalalt, ca sa punem generaliza cum e mai bine pentru copil , exact cum nici un parinte nu e la fel ca ceilalti parinti pentru a putea concluzia cum e mai bine pentru familie.

noua, ca familie , asa ne e bine!

irinabobe spune:

alinta eu ma gandesc ca ar fi bine sa nu respiri daca esti in aceeasi camera ca ea. ma indoiesc ca e igienic...

eu cand l-am adus de la spital l-am culcat cu noi in dormitor dar in patutul lui. apoi pe la vreun 1 an jumate, l-am trecut in camera lui. a fost totul bine si frumos pana a inceput gradinita si a fost mai mult racit , asa ca il luam cu mine in pat sa il pandesc de febra, etc...si s-a invatat asa...acum daca il culc la el in camera in miez de noapte se trezeste si vine peste noi, asa ca nici nu mai incerc...inca...
in schimb tati e drept ca de cele mai multe ori isi ia perna si se muta in camera la cel mic sa doarma cu ursuletii, pentru ca toti 3 in pat nu prea ne descurcam...eu inca sper sa il conving sa doarma in camera lui, dar nu il fortez in sensul asta. si de ce sa nu recunosc ca imi si place sa simt pufosenia langa mine...asa ca s-a ales praful de independenta noastra odata cu inceperea gradinitei...

JuliaSM spune:

A zis ina.click o chestie mai devreme, care mi-a dat de gandit si ma recunosc intru totul in ea. Eu nu sunt inca pregatita sa fiu independenta de copilul/copiii mei, de-aia dorm cu ei in pat.

Avem patru, toti sub sase ani. Am dormit, pe rand si in ordine fireasca, cu un copil in pat, cu doi, apoi cu trei. Dupa care primii doi au vrut separat, le-a placut noul pat etajat, cu tobogan si alte smecherii si atractii pentru ei. La scurt timp, si a treia a cerut sa doarma acolo, cu sora-sa mai mare. Noroc ca intre timp s-a nascut bebe, al patrulea, si m-a salvat.

Sunt dependenta, recunosc.Nu ma simt bine fara sa am macar un copil cu mine, nici cand merg la magazin, nici cand merg pe strada. Parca nu am stare, nu stiu ce sa fac cu mainile, le simt ca pe niste prelungiri, excrescente care atarna inutil, daca la capatul lor nu gasesc sa prind o manuta de copil sau sa sustina un bebelus. Noaptea nici nu mai spun. Trebuie sa simt langa mine trupusorul micut care miroase divin a laptic, a proaspat, aud respiratia usoara, ce placuta melodie pentru mintea mea obosita! Cel mai mult imi hranesc dependenta cu micile chicote de ras din timpul somnului (au obieciul asta, ii aud uneori!) si cu zambetele somnoroase dimineata, cand abia fac ochi pisoii mei...

Cei mari imi mai cauta apropierea, se lasa iubiti, se gudura pe langa mine, dar cat ma lasa sa ii iubesc, sa ii pupacesc, sa ii miros!? Secunde! Pleaca imediat la joaca, la desene, la topaiala... n-ar mai dormi in patul meu, sunt mari,cica.

Ma tem de momentul cand voi fi nevoita sa ma vindec fortat, prin ruperea lor de cuib, cand si ultimul imi va cere un pat separat!! Sunt dependenta de copiii mei, n-as vrea sa-mi treaca niciodata...

inapreda spune:

Recunosc ca urasc ideea de a creste copilul sub un glob de sticla -si la propriu si la figurat- si nu-mi pot imagina decit un singur scenariu de ne-igiena care sa ma impiedice sa dorm cu copilul meu: sa am ochii plini de conjunctivita, muci purulenti, carii hidoase iar sub unghiile vopsite chisturi de oxiuri.

Dar cum n-am nimic din toate astea, apa si sapunul imi par suficiente, -secondate de aerisitul strasnic al camerei- pentru a sti ca al meu copil e in...siguranta daca doarme cu noi.

andacos spune:

Eu ca mama de adolescent,spun sa va bucuratzi si sa traitzi din plin clipele astea cind puii stau si dorm linga voi si cu voi.

O sa vina vremea cind o sa va doritzi,asa ceva dar...nu se mai poate!

Eu am dormit cu puiutzul meu,dar noi am fost si singuri asa ca...nu stiu daca se pune!Pina pe la 1 an si jumatate(parca)a dormit in patutzul lui,apoi...cu mami!

Dana

larasarit spune:

Cum reuseai sa ii adormi pe toti in acelasi timp Julia?

michelle-usa spune:

William a dormit de cand a fost mic in patutul lui. intii era la noi in camera iar de la 8 luni l-am pus in camera alaturata.
de la 2 ani -6 ani, datorita mutarilor noastre frecvente a dormit cateodata cu noi in pat, cand in pat separat si in aceeasi camera...cand in camera separata....

de la 6 ani cand ne-am mutat definitiv si pana in prezent (are 9 ani impliniti) are camera lui, dar am stabilit o noapte care o dormim impreuna (acum e vineri seara).

e innebunit dupa seara asta, abia o asteapta...isi face curat in camera, seara respectiva neaparat treb sa avem dus facut sa mirosim frumos si eventual lejeria schimbata.pana sa adormim citim impreuna, vorbim, povestim...
nu stiu cat va mai dura ritualul nostru dar drept sa va spun ma bucur de fiecare minut...si eu abia astept aceasta zi din saptamana.
inca nu suntem gata sa "taiem cordonul ombilical"-cum zice tati....dar simt ca nu mai e mult...si tare rau imi pare.

ce sa spun, imi pare rau ca am avut preconceptii si nu am dormit mai mult cu el cand a fost mic...

andruta1 spune:

eu inca mai dorm cu copii si ma simteam vinovata pentru asta, ma gandeam ca ii voi creste prea dependenti de mine; ma bucur ca mai sunt mamici care dorm cu puii lor si se simt bine asa; vad ca nu sunt singura si ma simt mai putin vinovata acum; pentru ca recunosc ca si mie imi place sa dorm cu ei! :-)

ina.click spune:

Ei, prostii, serios. Nu-ti mai fa griji din astea.
Noi provenim dintr-o generatie care a dormit cu parintii. Pentru ca n-avea unde in alta parte. Parintii la fel. Bunicii nostri au fost mare parte din ei oameni simpli, cu case micute si nopti scurte, dupa care urmau zile de munca. Paranteza: castelanii cu cate o camera pentru fiecare membru al familiei sa se abtina, nu de alta dar sunt destul de sigura ca in cei 50 de ani aproape de comunism ati fost o minoritate neglijabila statistic.
Mie nu mi se pare ca am iesit asa de rau.
Eu am primit camera mea cand am cerut-o prin viu grai si cu argumente serioase: ca o sa o mentin curata, ca n-o sa citesc pe sub plapuma (am mintit) etc. Asta pentru ca parintii mei erau de fapt fix in situatia mea, nu aveau nici un chef sa se ingramadeasca in sufragerie.
pe de alta parte, daca exista spatiu si exista dorinta sau acceptul tuturor membrilor familiei, rasfirati-va, frate, prin toata casa. bravo voua. noi n-avem de unde si repet, decat sa dorm ingramadita in sufragerie, cu cabluri si beculete si stand by lights prin intuneric, prefer sa avem dormitor comun.
de igiena ce sa zic, daca te gandesti mvai, noi pacatosii si jegosii , cum sa dormim cu sfantul copil , mi se pare ca ori te speli cam rar ori vezi copilul pe un piedestal mult prea marmorat. E tot om, ca si tine. Daca faceti dus sau baie sunteti curati, daca nu, nu. Pe fund ii iese caca, nu trandafiri. E om, ca si tine. Sau mai bine zis, invers, si tu esti om, ca si el / ea. Eu zic ca daca toata lumea din casa se spala / perie regulat si nu umbla prin gunoaie, e ok. Si asta include cainele.
Si nu in ultimul rand, argumentul meu suprem (pentru mine) este cel al lui Andacos. Copilul meu are 2 ani. Deja nu imi mai doarme in brate, doar langa mine. In cativa ani, care vor trece ca niste clipe, va striga sa bat la usa cand intru. In inca vreo cativa va fi jenat de saruturile parintesti in public. In inca vreo cativa va dormi in pat cu iubita sa (apropos, n-ar fi bine s-o sun si pe aia sa se spele ?). In inca cativa, va suna de sarbatori si ma va imbratisa scurt de 2 ori pe an sau de ziua mea, daca vine pe acasa.
Pai si eu sa fiu nebuna sa dau anii astia de alint si iubire si dialog tactil pe mai stiu eu ce temeri ipohondrice referitoare la o PRESUPUSA posibila stirbire a independentei? E ca si cum mi-as taia mainile de frica sa nu fac panaritiu.
Da, daca e optiunea familiei, fireste, dormiti separati. Dar nu din frici care mai de care mai nefondate. Daca crede lumea ca imi neglijez brbatul, (asa si ce-o sa faca, te vor repudia public si ii vor alege o nevasta cu sanii mai mari? pe care o vor lega de patul conjugal?), daca nu ajunge copilul independent. Vax, domle. Fa ce iti prieste tie mai bine.






De cate ori deschid fereastra...

aschiutza spune:

La tot ce s-a discutat aici, am de adaugat doar cind aici nu e recomadat deloc sa dormi cu un bebe mic:
- cind ai baut alcool
- cind fumezi
- cind iei anumite medicamente (aici nu am gasit precizari, presupun ca e vorba de somnifere, de exemplu)

Eu nu am dormit cu Florian in pat cind era mic, dar acum vine adesea sa doarma cu noi, mai ales cind e bolnav (are 2 ani jumatate). Cu Lili dorm din cind in cind, de obicei o pun in patutul ei si cind se scoala pt supt doarme cu mine intr-un pat (si fiindca celalalt pat e deja ocupat de sot eventual si de primul copil, noi ajungem in alt pat ).

La asemenea hotariri nu exista reteta ideala, fiecare familie are propriul ritm. Sunt copii sau adulti care au nevoie de spatiu, sunt altii care au nevoie sa se culcuseasca. Important e sa nu fii rigid si sa te adaptezi in mers.