Teama de esec, teama de singuratate

histamina spune:

nu marius,nici macar pe 9 mai...........ci pe 5 septembrie.
ascendentul e de vina.......

Ramonika spune:

de acord cu Marius.
i-ai spus vreodata clar si raspicat ce te deranjeaza (mai ales la partea financiara si cea cu ajutorul in cresterea copilului)? daca i-ai spus o data, de 2-3 ori si nu a luat nici o masura in directia buna, atunci ar fi timpul sa faci urmatorul pas, adica sa-i propui separarea. apoi vezi ce zice si el, daca se schimba ceva.

Mickyyy spune:

Din experienta mea, e tare greu ca in momente dificile sa spui clar si raspicat ce te deranjeaza.
Mi-aduc aminte cand aveam noi discutii pe tema asta, si barbata-meu se plangea ca-i o povara, simteam nevoia sa-i dovedesc ca nu e asa (cu toate ca in sinea mea il percepeam ca pe o povara financiara ).
Mi se parea un act de cruzime sa il critic atunci, mai ales ca ani de zile el fusese stalpul financiar al familiei. Pur si simplu s-a intors roata si avea nevoie de ajutorul meu, cum sa-i spun clar si raspicat ca ma deranjeaza ca isi cumpara ceva, sa zicem tigari? Stiam ca nu poate renunta, dar la fel de bine stiam ca le rarise suficient de mult incat sa nu fie o povara prea mare. Aveam momente in sinea mea cand imi venea sa-i urlu in fata ca tigarile's mofturi costisitoare, si nu am de gand sa i le mai platesc, apoi ma uitam la mine, fumam, ma gandeam la trecut, cand asa cum spuneam, el castiga de 3 ori mai mult ca mine, si imi trecea supararea. Nu spun ca nu ii ziceam nimic, insa mai mult ii sugeram, iar legat de unele lucruri pur si simplu nu aveam forta sa o fac.

Nu spun ca am procedat bine sau rau, spun doar ca mie imi era greu sa rup pisica-n doua atunci.

Ramonika spune:

numai bubulina stie daca e un om bun care doar trece printr-o perioada proasta, sau daca e un om pe care nu te poti baza indiferent de alte aspecte, cum ar fi daca are servici sau nu...

szivarvany spune:

Exact.
De asta trebuie vazut daca el lupta pentru familia lui cu adevarat si asta trebuie sa o si arate. Sa si caute de lucru, sa ajute, etc.

Pe sotul meu de exemplu l-a durut la basca, desi eu sunt genul care as fi mers la mediator, la Dumnezeu, oriunde. Asa ca din motive aparent light, am divortat. Si cu asta, basta. Nu te poti lupta pt ceva ce nu mai exista.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Marcia03 spune:

Si eu am trecut printr-un divort in tinerete, dar nu aveam copii la vremea aia. Asa ca a fost ft simplu. Am fost 6 ani prieteni si 2 ani casatoriti. Fostul sot nu cred ca s-a gandit vreodata ca voi divorta. Pt ca eu am plecat. Ma saturasem de promisiunile lui, asa ca i-am dat un termen. Cum nu s-a tinut de cuvant, mi-am facut bagajele si m-am mutat la ai mei. Nu mi-a fost usor, pt ca l-am iubit ft mult, dar am facut pasul asta fara a ma uita inapoi. Si nu regret. Si eu l-am sustinut financiar pe fostul; in timpul facultatii luam bursa, ai mei imi dadeau si ei bani si imi plus mai dadeam si meditatii la mate si economie. Iar banii ii cheltuiam cu el si pt el. Mers la munte, la mare, imbracaminte etc toate pe banii mei. Dupa ce ne-am casatorit, avea fiecare banii lui, el castiga cu mult mai mult ca mine, dar cheltuielile le plateam 50/50. Au fost insa si alti factori care m-au determinat sa divortez. Din cauza faptului ca nu eram sigura daca el e ceea ce imi doresc de la viata, nu am facut copil cu el. Prietenii nostri s-au socat un pic cand am anuntat divortul, pt ca stiau cat de mult l-am/ne-am iubit. Dupa 3 ani de la divort l-am cunoscut pe actualul, suntem de 11 ani impreuna, avem o fetita de 10 ani, dar nu suntem casatoriti. Si nu avem nici o problema. Eu m-am mutat in Elvetia, am invatat limba germana (care e a naibii de grea), am gasit un job ft bun. Sunt multumita de viata mea. Nu stiu insa daca as fi fost la fel, in cazul in care ramaneam maritata cu fostul. Sunt sigura ca nu, ca am fi ajuns sigur la divort si poate mai era la mijloc si un copil.

Presupun insa ca e mai greu sa divortezi in cazul in care sunt si copii la mijloc. Eu una insa nu as sta cu nimeni pt copii. Am fost si voi ramane mereu independenta. Si am luat-o de la capat fara probleme. Si in Romania aveam un job ft bun, dar asta nu m-a impiedicat sa ma mut aici. Nu a fost usor la inceput, dar cu ajutorul partenerului meu am reusit ft multe in scurt timp. Si el este ft mandru de mine, mereu imi spune lucrul asta.

Bubulina iti doresc succes. Eu una m-as gandi la binele meu si al copilului. Pt ca daca eu sunt fericita, atunci si copilul meu este. Eu asa gandesc. Ar tb sa vorbesti cu sotul si sa-i spui ce te framanta. Si eu discut ft mult cu al meu, ii spun ce am pe suflet si gasim solutia impreuna. Cu toate ca nu avem aceeasi limba materna si cateodata imi este greu sa ii explic anumite lucruri in germana, tot ne intelegem

Toate cele bune !

Mihaela

bubulina1 spune:

O sa incerc sa raspund la cat mai multe intrebari, sper sa nu scap ceva.

@boticelina si @Crinutz: Nu avem cum sa stam separati, eu i-am zis sa plece o perioada la ai lui si nu vrea. Eu nu am unde sa plec.

@Ramonika: mi-e greu sa raspund, adevarul e undeva la mijloc. m-a lasat de multe ori acasa plangand si el a plecat cu baietii.

@MElise: Nota 10, am impresia ca esti un foarte bun psiholog. Ai avut perfecta dreptate, nu comunicam f bine si asta este o problema se pare. Eu daca incerc sa-i spun ca ma deranjeaza ceva, el se eneveaza si nu solutionez nimic...

@marius, mi-e cel mai greu sa-ti raspund la punctele 1 si 2 cu mai multe detalii. Daca as stii cum va fi (mai bine sau mai rau) nu as mai fi scris aici ci imi vedeam de ale mele. Poate asa cum am mai scris lipseste ceva din ceea ce am vrut sa fie un tablou cat mai fidel al problemelor mele conjugale, poate ca dincolo de partea financiara sunt probleme de comunicare si frustrari de genul "nu ma intelege"

Stiu fff bine ca niciunul dintre ceea ce numesc eu motive nu sunt motive de divort, asta am intrebat si cand am fost la avocat: daca am sanse.

La fel de bine stiu ca in eventualitatea in care isi va gasi job nu imi garanteaza nimeni ca isi va schimba atitudinea in sens pozitiv acolo unde eu consider ca avem probleme.

marius spune:

Aha deci il doare'n paispe cum se zice. Tu centrezi tu dai cu capul.... buuun exista solutii.
Unele dintre cele mai bune se numesc ignorare totala si sexul la revedere.
Nu injuri nu blamezi nu acuzi nu reprosezi nu dai nu primesti nu intrebi nu raspunzi. Ignorare totala. No sex. Daca se revolta ... asta e. Ghinion. Se poate spune sec si rece fara alte explicatii ca vei sta de vorba cu el doar atunci cand tu vei decide ca ai ce sa-i spui. In rest ...pauza totala.

Selene_Bunny spune:

Mai marius, iar mi s-a accentuat impresia ca nu esti tu. Adica tu, ca barbat, sfatuiesti o femeie sa santajeze alt barbat cu... sexu'?

Zici ca ai inghitit ceva potiune de feminitate de o vreme incoace.

szivarvany spune:

Aha, ca apoi dl. sot sa i poata reprosa ca nu i iubit etc sau sa i arunce ca sigur are pe altu` sau si mai aiurea, sa i ofere lui motivul sa plece aiurea. Cand ridici mingea la fileu, trebuie sa te asiguri dtpdv.-


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum