Negativismul copilului - ce este de facut?

Bedrosmart spune:

Da, pare nostim privit din afara, dar se pot naste mari probleme psihologice din interdictii si obligatii fara rost. Exact ca si fetita ta, eu am fost un copil FOARTE mofturos la mancare, cum ziceam si mai sus, obligata in plus sa mananc tot felul de chestii pe motiv ca "sunt bune si sanatoase". Asta pana la 6 ani, cand am facut hepatita A si medicii le-au recomandat parintilor sa ma puna UN AN INTREG la regim (ca asa se credea pe atunci, ca la hepatita se cere regim strict). Asa ca un an am mancat numai pui fiert si branza de bivolita (de la Premial din Piata Amzei ).

Rezultatul: de la sapte ani nu m-am mai oprit din mancat si, dupa ani de zile de diete si regimuri cu efect YO-YO, am ajuns, la 36 ani, sa fac o operatie bariatrica ca sa scap de obezitate...

Bineinteles, depinde si de senbilitatea copilului, dar d-aia se zice ca e greu sa cresti copii, ca e greu...

B.

cristoiu spune:

Ma bag si eu. Mie colorarul nu mi-a placut niciodata cind eram mica si acum mare fiind nu ii vad necesitatea deloc. Fine motorics ( cum naiba ii zice in Romana) se pot dezvolta prin alte metode, nu musai coloratul in chenare. Mi se pare mult mai interesant pentru copil si creativ desenul propriu-zis.

Uite cum fac eu cu fii-mea. Intai eu. O plansa goala de hirtie si desenez o strada. Ea imi spune ce sa desenez pe strada asta si eu desenez cum pot eu mai bine. Pe urma invers. Ea o coala goala si eu ii spun ei sa deseneze. Uneori ma uimeste, spre exemplu nu imi imaginam ca stie sa deseneze un copac, dar i-am zis fa un copac. Si a facut o mizgaleala verticala, care era trunchiul copacului si inca o mizgaleala verde in partea de sus, frunzisul. Nu arata a copac, dar se intelegea glumesc, nu asta e scopul, scopul e ca un copil sa invete sa minuiasca creioanele si sa se exprime prin desen. Nu exista "bun" si "prost" la virsta asta.

Ah, inca un mod interesant de a picta, iei o oglinda si o pui pe masa. Ii dai o pensula si culoare de degete si sa deseneze conturul fetei proprii, ochii, gura, sa isi faca autoportret. Apoi iei o foaie de hirtie si o pui peste desenul de pe oglinda. O dezlipesti si ai portretul pe ea, o plui la uscat si oglinda o speli si refolosesti. Rezultatele sunt interesante, iar asta mica a mea asa a invatat sa deseneze o fat(z)a - avea 3 ani.

Alta chestie care le place la virsta asta e sa deseneze cu degetele, cu mainile sipicioarele. Exista vopsele speciale si pot desena pe hirtie, pe pinza sau pe geamuri. Se pot face ca porcii, iese la spalat.

Incearca niste activitati de-astea cu el, sa inceapa sa ii placa, nu sa o faca de obligatie.

Inca ceva. La 7 seara cind ajungi tu acasa, copilul ar trebui sa fie deja in pijamale pe drum spre pat, nu sa faca teme. Astea se fac cind copilul e odihnit si cu chef.

missdarcey spune:

Pe mine nu m-a deranjat cand a desenat pe pereti . Asta e ! Am vopsit in fiecare an dar nu inainte de a fotografia toate operele .Apoi am cumparat o rola de tapet pe care am lipit-o pana la nivelul la care ajungea copilul si ...voila ! deseneaza cat vrei. Copilul meu deseneaza foarte mult ,dar niciodata nu i-au placut cartile de colorat sau sa deseneze in chenare , eventual isi face propria carte de colorat .Desenul este un act creativ ,da-i foi albe ,creioane ,carioci ,acuarele si lasa-l sa-i vina pofta .

bubulina1 spune:

Tocami m-a sunat maica-mea ca la gradi le-a dat cate o carte pe care trebuiau sa coloreze o anumita pagina. Bineinteles ca fimiu nu a vrut sa coloreze si a fost pedepsit - nu l-a mai lasat doamna educatoare sa se joace cu copiii. Concluzia este ca nu numai cu mine il ia pe nu in brate. La gradinita ar fi trebuit sa lucreze impreuna cu ceilalti copii, vad ca nici nu ii mai pasa.

Ilinca_M. spune:

Deci aia este o gradinita foarte nashpa! Eu as face scandal:copilul meu merge la gradinita SA SOCIALIEZE, deci si sa se joace cu alti copii! Cum sa impiedici un copil sa se se joace cu ceilalti fiindca n-a desenat o amarata de pagina? Tu, ca mama, nu te-ai indignat, nu ti s-a rupt sufletul? E o lupta "care pe care" acolo, vad ca educatoarea o ia ca pe un afront personal, nu se poate, dom'le, sa nu execute copilul ordinul, musai sa deseneze, ca-i place, ca nu-i place! Foarte urat din partea ei, multa minte-i mai trebuie, sa poarte asa un razboi pentru o prostie...

Rufus spune:

Poate ca totusi ar trebui sa te gandesti sa iei copilul de acolo.

Rufus, Tora si iadele

blackgirl0 spune:

u cred ca subiectul acesta are legatura ce celalalt, deschis la "In unul sau in doi.." Cand apar nemultumiri in viata, ele apar pe toate planurile, justificat sau nu.

Stiu ce vb, asa sunt eu si eu: cand nu-mi merge pe-un plan, apoi nu-mi merge nimic pe toate planurile (in sensul ca asa vad eu lucrurile: negativist).

Bubulina, copilul tau nu are nimic, al meu va face joi 4 ani si nu deseneaza deloc: trage ceva linii maro sau negre peste planse si exact asa le vad expuse la panou. Recunosc stilul copilului si de la un kilometru, deseneaza cel mai "original". Ca nu mananca la gradi? Al meu ia cu greu 5 linguri de supa si-o gramada de paine goala. Si? Noroc ca mananca cand este adus acasa, insa si asa are nevoie de povesti nemuritoare. Si folosesc destul de des recompensele (nu dulciuri, dar ii citesc din cartea favorita, ne jucam impreuna etc. etc.) si vad ca pana acum suntem ok.

a_alinta spune:

faptul ca noi, parintii, "stim" ca trebuie sa mancam 2 feluri de mancare plus desertul, nu inseamna ca asa si trebuie sa mancam.
parerea mea este ca traim in niste prejudecatati infioratoare, pe care le transmitem cu mare infocare copiilor nostri pentru ca noi "stim" ca asa trebuie iar ei nu stiu nimic!
daca am sta un pic mai mult sa ne gandim am realiza ca de fapt ei stiu ce le trebuie, pentru ca ei nu au ajuns inca sa fie indoctrinati de nimic. si pentru ca vocabularul nostru la nastere nu il cunoaste decat cine nu e indoctrinat , ceilalti ajung sa faca o gramada de greseli.
va vorbesc din experienta mea, la primul copil am facut aceleasi greseli ca si majoritatea, la al doilea m-am trezit si inca lucrez sa imi scot prejudecatile din minte.

ma bucur ca vad mame la primul copil, mame tinere , care nu au fost indoctrinate de ajuns!


de ce trebuie sa mancam mai mult decat ne trebuie? de ce trebuie sa coloram atunci cand noi vrem sa alergam? credeti ca societatea are ceva de pierdut in asta? sau credeti ca poate creierul nostru nu se dezvolta normal daca nu creionam?

szivarvany spune:

Educatoarea aia nu are fantezie deloc. Si e pacat. Cred ca inca nu intelege ca nu toti copiii vor fi pictori.
Fac o paranteza sa spun ceva: fi`mea era si este mare fan desenat, pictat. Dar scrie oribil, a socat invatatoarea. Deci motricitatea fina nu e de la desen in contur :D
Cu mancarea eu zic sa te gandesti mereu Bubulina: nu a murit niciun copil de foame cu mancare in casa. Cand ii este foame, crede-ma ca va manca. E mai greu sa ii opresti din mancat


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

bubulina1 spune:

Eu credeam ca gradinita este buna, ca pe langa faptul ca socializeaza au si alte activitati. Am inteles ca de fapt au fost 3 baieti care s-au ridicat de la mese si s-au dus la joaca, dar 2 dintre ei printre care si Radu s-au dus totusi sa deseneze si au fost iertati.
Nu-mi aduc aminte cum era cand pe vremea mea pentru ca eu am stat acasa cu bunica pana la 5 ani, asa ca nu stiu daca e bine sau nu sa inceapa sa faca ce i se cere. Perceptia mea a fost ca este vorba despre educatie, despre disciplina, dar chiar nu-mi dau seama daca e sau nu prea devreme.