Integrare, socializare, acceptare
Raspunsuri - Pagina 3
Chuny spune:
Excelent sfat mamica11, regret ca nu mi-a trecut si mie prin minte. Voi va dati seama cāt de stresat este el de fiecare data pt ca stie ca ceilalti sunt cu ochii pe el, trebuie sa se miste si mai repede, dar din cauza stresului mai tare se blocheaza?
Sigur ca si pe partea asta trebuie ajutat si gasit solutii ca sa mearga totul repede.
Adriana mica spune:
Asa este, sunt sfaturi bune, multumesc!
Am incercat si pana acum sa-l ajutam cu obiecte / accesorii de imbracaminte cat mai usor de folosit si organizat. Adidasii sunt cu sireturi pt ca nu am gasit din cei inalti, pt baschet care sa fie cu arici. Am vorbit insa cu un cizmar sa ii modifice, astfel incat sa scapam de chestia asta. In diminetile cand are prima ora sportul, mergem imbracati in trening. Cu accesoriile de scoala este mai degraba imprastiat, isi uita penarul in sala unde au engleza, apoi trebuie sa se intoarca sa-l ia, ratand astfel inceputul orei urmatoare.
De regula, intarzierile se perpetueaza in cascada, este suficient un singur moment de acest fel pt a nu mai putea recupera pana la sfarsitul zilei. Lucram la chestia asta, am incercat sa facem o rutina a schimbarii hainelor intr-o anume ordine (eg. dat jos tricoul, pus bluza de scoala, dat jos pantalonul, pus cel de scoala, si tot asa). Noi am sesizat progrese, chiar daca nu reuseste inca sa tina pasul cu ritmul pe care-l au colegii lui.
Nu cred ca acesta ar trebui sa constituie un motiv pt care ceilalti copii sa manifeste respingere, fiecare dintre ei poate fi, la un moment dat, intr-o situatie similara. Incurajarile sunt cu siguranta metoda cea mai buna in astfel de cazuri.
Dupa mult timp in care s-a plans destul de des de faptul ca nu este acceptat in jocul celorlalti baieti, ca este sicanat de catre acestia, ieri a fost o zi buna: au lucrat pe echipe la un proiect, s-au jucat impreuna, a venit acasa intr-o dispozitie de zile mari. Nu stiu daca a fost o intamplare izolata sau, in urma discutiei de la scoala, s-a insistat mai mult pe aceste aspecte.
rrox3 spune:
Foarte bune sfaturile date de mamica11 
Adriana Dat fiind ca e o scoala privata, deci se poate face ce trebuie,eu as vorbi cu psihologul si invatatoarea.
Psihologul sa gandeasca un exercitiu practic din care copiii sa invete sa accepte diversitatea. (Ma gandesc la ceva gen experimentul celebru cu discriminarea dupa culoarea ochilor)
Invatatoarea sa promoveze spiritul de echipa, nu competitia interindividuala. Sa le dea sarcini comune si sa ofere feedback pozitiv pentru ele, evidentiind exact colaborarea dintre ei.
Foarte buna si ideea cu gasirea unor parteneri de joaca si in afara scolii. Asta o sa-i creasca stima de sine si va scadea presiunea pe a fi acceptat de colegi. Scazand presiunea, ii vor creste sansele sa fie acceptat.
Succes!
BellaDonna spune:
eu sant foarte socata nu am mai auzit de asa ceva sa scaota copilul in fata si sa fie criticat cum ai putut accepta asa ceva , ce fel de psiholog e ? scoala, invatatoare, si tu cum ai putut accepta asa ceva?
crititca e foarte disctructiva, pt un copil la varsta lui,
cea mai buna metoda e cea de incurajare, lauda, constructiva, eu nu as putea accepta asa ceva, vorbeste cu invatatoare si psihologul sa foloseasca o metoda constructiva
Bedrosmart spune:
Si copilul meu este mai incet la imbracat/dezbracat/schimbat/adunat lucruri, dar n-am observat sa fie marginalizat din pricina asta. Cred ca principalul element de "unificare" a copiilor este reprezentat de invatatoare/educatoare, ea poate sa dicteze atitudinea fata de plusurile sau minusurile unui copil.
La fi-miu in clasa (tot pregatitoare) sunt 27 de copii si totusi invatatoarea il ajuta pe al meu (si pe altii) sa se schimbe sau sa-si adune lucrurile. Cand spun ca il ajuta, nu inseamna neaparat ca face in locul lui, dar sta langa el si insista pana ce el reuseste. Si sta cu ei si la after school si isi da tot interesul.
Eu as avea MULT mai multe pretentii de la o invatatoare cu o clasa de 10 copii, si platita gras pentru asta. Si de la psihologul scolii, la fel.
B.
szivarvany spune:
Eu nu inteleg cum acea invatatoare nu e in stare sa le explice copiilor ca suntem diferiti. Unii sunt mai rapizi, unii mai atenti, unii matematicieni, unii poeti, etc ...
Daca asta li s ar repeta si copiilor acasa nu s ar mai criza atat la nimicuri de genul asta, ca mersul in sala de sport.
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi:
Copiii Monicai
Alex Luca
Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum
Adriana mica spune:
BellaDonna, exercitiul cu pricina nu a avut drept scop sa se critice unii pe altii, ci sa ii incurajeze sa-si spuna unii altora ce le place si ce nu le place la colegii lor. Nu cred ca intentiile au fost sa-i puna pe copii intr-o postura neplacuta, insa cat de relevant este a fi facut la aceasta grupa de varsta, nu stiu.
Szivarvany, ai perfecta dreptate in ceea ce priveste atitudinea copiilor. Ni s-a spus ca sunt si momente cand ii sar in ajutor, dar si momente cand par deranjati de chestia asta.
Rrox3, Bedrosmart, sper ca in urma discutiei avuta la scoala lucrurile sa inceapa incet-incet sa se schimbe, s-au imparatsit opinii in ambele sensuri, psihologul scolii a recomandat cateva metode pe care doamna invatatoare sa le foloseasca la scoala, iar noi acasa. Ieri au avut loc mai multe sesiuni de lucru / joaca in echipa, copilul a venit acasa extrem de incantat. Sper sa nu fi fost ceva izolat, sa se incerce mai mult stimularea copiilor in aceasta directie, incurajarea unei atitudini de acceptare reciproca.
Scoala organizeaza o excursie de 2 zile. Ni s-a recomandat sa ne gandim sa-l lasam pe copil sa participe, acest gen de iesiri facilitand responsabilizarea, cresterea gradului de independenta. Si, bineinteles, comunicarea intre copii, intr-un cadru mai putin formal decat ce de la scoala. Din experienta voastra in situatii similare, este o idee buna sa-l lasam sa mearga in excursie?
szivarvany spune:
Baietelul tau ce spune, vrea sa mearga ?
Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_
Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum
Adriana mica spune:
Astazi am primit informarea, nu am apucat sa-l intreb. Inclin sa cred ca da.
In aceeasi perioada se organizeaza si o tabara de 7 zile la ski. Parea tentat sa mearga, i-am explicat insa ca il sfatuim sa amanane aceasta experienta pt la vara, pana atunci avand la dispozitie suficient timp sa-si insuseasca mai bine deprinderile necesare.
BellaDonna spune:
Adriana mica,
nu vreau sa te supar, dar orece critica la vrasta asta mai ales adusa de o clasa intrega cum ai specificat fara o lauda are un impact mare la increderea in sine , stiu ca si fica mea a fost la varsta asta,
te rog mult sal lauzi tot timpul si sal incurajizi chiar si pt lucruri marunte, chiar daca tie ti se par nesemnificative in ochi lui sant mari,
vorbeste cu invataoare sau colegul lui de banca sal ajute se pot implica colegii de clasa decat sal critice mai bine il ajuta,
chair doar la 10 elevi cat e sal ajute, si fetita mea era asa din cauza ca e mai visatoare dar critica in nici uncaz nu ajuta,