Integrare, socializare, acceptare

Buna ziua.

Au fost deschise recent destul de multe subiecte pe aceasta tema, problema noastra face oarecum parte din aceeasi categorie.

Suntem la inceput de scoala, clasa pregatitoare. Am optat sa continue in aceeasi institutie in care a facut gradinita, sunt 10 copii in clasa, dintre care 6 fosti colegi de grupa. Unul dintre motivele acestei alegeri a fost diminuarea impactului pe care o asemenea schimbare ar fi putut-o avea, inclusiv dpdv al adaptarii si integrarii intr-un sistem, cel public, evident nepregatit pt acest lucru.

Am avut ieri o discutie la scoala prin care mi se semnala faptul ca s-a produs o "fisura" in relatia copilului cu (toti) colegii sai, pornind de la faptul ca acestia il invinovatesc pt intarzierea pe care o provoaca nefiind gata la timp (atunci cand se schimba pt sport, sau cand se pregatesc sa mearga la masa). Acest lucru a determinat, se pare, diminuarea atentiei acordata de colegi, asta l-a facut sa devina mai insistent in a le capta interesul, generand astfel un efect in spirala si amplificand rezistenta acestora de a-l integra.

Totul a culminat cu un exercitiu pe care psihologul scolii l-a derulat saptamana trecuta, prin care ii ruga pe copii sa spuna lucruri diverse unii despre altii. A fost singurul copil despre care nu s-au spus decat critici.

Ingrijorarea mea provine din faptul ca pe toata durata gradinitei ni s-a semnalat exact opusul acesi situatii, in grupa mare, perioada cand incepusera "bisericutele", fiind singurul copil care se juca in mod egal cu toti colegii, indiferent daca initia jocul si regulile acestuia, sau intra intr-un joc cu reguli deja formate. Pur si simplu, nu inteleg ce s-a intamplat de atunci pana acum.

In plus, sunt suprinsa ca in exercitiul cu pricina, colegii lui nu au mentionat, ca si cum nu ar conta, nici macar un aspect bun din ceea ce se intampla la scoala, cum ar fi faptul ca este un copil generos, care impartaseste ceea ce stie cu toti ceilalti, ca nu-i jigneste pe cei din jur iar atunci cand, din neatentie, produce o suparare isi cere scuze si incearca sa repare greseala. Sau, de ce nu, faptul ca a fost singurul copil din clasa care nu a uitat sa cumpere de la targul de craciun, o turta dulce pt colegul lor care nu a putut participa.

In prezent, grupul baietilor (4) este impartit in doua. Uneori isi doreste sa intre in jocul celorlalti 2, insa este respins vehement, desi unul dintre colegi este dintre cei cu care la gradi se intelegea destul de bine. Atunci cand renunta, si incepe un joc, singur sau in compania celuilalt coleg, cei doi vin uneori si ii provoaca, ii necajesc, le strica jocul, samd. Reactia lui este sa incerce sa-i tempereze, rugandu-i sa-l lase in pace, iar cand nu resuseste, accepta resemnat ceea ce se intampla. Li s-a spus ca nu este ok sa "parasti", drept urmare, de cele mai multe ori, nu spune nimic invatatoarei despre cele intamplate. Ori cel putin, asa ne spune seara acasa.

Oare exista vreo modalitate prin care adultii din scoala sa ajute la depasirea acestei situatii? Sunt de acord ca este bine ca cei mici sa invete sa-si gestioneze singuri relatiile, cu tot ceea ce presupune acest lucru. Insa, pe de alta parte, poate ar fi bine sa-i incurajam mai mult pe copii sa fie deschisi, sa se accepte si sa se ajute unii pe altii, sa se considere o echipa. Cum putem noi, ca parintii, sa-l ajutam, sa-l sfatuim astfel incat sa se schimbe lucrurile?

marius spune:

Ce a spus invatatoarea?

szivarvany spune:

Mi ai luat intrebarea din taste, Marius.
Sa stii ca invatatoarea este in masura sa tempereze bisericutele, iesirile, nervii si sa scoata comportamentele astea de respingere. Adica e chiar treaba ei asta, pe langa predatul lectiilor.
Cred ca e si asta o arta, nu o poseda toti educatorii sau dascalii.


Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

Ramonika spune:

eu nu m-as lasa pe principiul ca e bine sa-si gestioneze singuri relatiile. la varsta asta cel putin.
as vorbi cu invatatoarea sa incerce sa-l ajute, in sensul sa-l dea drept exemplu in clasa, sa-l laude pt. anumite lucruri pe care copiii le apreciaza. conteaza f. mult parerea invatatoarei pt. ei. la varsta asta, repet. mai tarziu nu prea mai merge.

dana vio spune:

Am patit-o si eu, dar e drept la gradi, anul trecut. Era vorba de alte 2fetite cu care ne intalneam la locul de joaca si daca una dintre ele se juca cu Alex cealalta facea urat. Si am aflat ca la fel facea si la gradi, daca Alex se juca cu orice alte copil venea sa le strice jocul. N-am inteles de ce. Fetita aceea este o fetita foarte frumoasa, mai mare cu 6luni decat Alex, cu un par lung si blond si Alex o invidiaza ptr parul ei.
Eu am vorbit cu educatoarea. I-am atras atentia ca inteleg motivatia bisericutelor, dar nu-mi place ca Alex sa fie lasata pe din-afara sau marginalizata. Am avut noroc, n-a trebuit sa-i spun decat o data. Si, eu n-am obligat-o pe Alex sa se joace cu copii care nu-i plac (instinctiv) si nici n-o oblig sa dea jucariile ei daca nu vrea. Astfel ca si-a facut singura prieteni la gradi. Unul dintre ei este chiar cealalta fetita de la locul de joaca, zilnic imi spune ca s-au jucat impreuna.
Parerea mea: invatatoarea este cheia, cum a fost si la noi.
Dar, am impresia ca baietelul tau lasa prea mult de la el, se daruieste prea mult celolalti. Poate n-ar strica sa fie mai transant, mai egoist.

Alexandra Maria
14.12.2007

Adriana mica spune:

A fost cateva situatii in care a primit incurajari (gen o steluta rosie pt ca a reusit sa-si lege singur siretul de la un adidas), cand a fost laudat pt diversele materiale pe care le-a adus la scoala ca suport pe marginea temelor discutate, pt a le arata si colegilor lui. Am discutat cu doamna invatatoare, intentii bune exista in directia asta. Nu stiu insa daca se intampla de fiecare data, daca se pune suficient de mare accent pe acest lucru. Ma ingrijoreaza faptul ca situatia pare sa se agraveze.

Adriana mica spune:

Dana, din pacate, lucrurile astea merg in cascada. Cu cat este mai exclus, cu atat nevoia lui de afectivitate si integrare creste, generand comportamente oarecum suparatoare (insista sa fie primit in jocul lor, samd). Ori cel putin, asa ne-au fost descrise lucrurile din perspectiva adultilor din scoala (doamna invatatoare, psihologul scolii).

dana vio spune:

Gaseste-i si alti prieteni, separat de colegii de la scoala.
Eu mi-am facut o prietena cu care iesim in parc cu copiii, ai ei sunt gemeni, mai mari cu 6luni decat Alex, stau in alta parte de oras, merg la alta gradi, nu se vad decat daca noi mamele ne sunam si planuim o intalnire.
Compenseaza cumva.
Alex s-a invatat sa-si faca prieteni de joaca oriunde merge. Acum imi spune: hai sa mergem in parc ca-mi gasesc eu o prietena pe-acolo. Si atunci zilele mai proaste de la gradi nu mai au asa mare importanta.


Alexandra Maria
14.12.2007

Chuny spune:

Ai încercat sa vezi care e liderul grupului si sa il invitati la voi acasa? Eventual propui o activitate super pt ca apoi copilul sa nu-si mai permita sa-l marginalizeze pe baiatul tau. Incercati si in directia asta.

As zice ca intr-o clasa ideala, invatatorul nu ar trebui sa lase pe nimeni marginalizat, insa in realitate nu prea se ocupa ei si de partea asta. Si e efectul bulgarelui de zapada, un copil influenteza pe unul, apoi pe altul, apoi cei doi influenteaza pe restul in jurul lor si copilul tau nu mai poate face fata la o excludere ce vine din toate directiile. Nici macar un om matur nu ar avea capacitatea de a se apara in cazul asta.

Cred ca trebuie sa expui problema asa cum ne-ai zis-o si noua, iar apoi sa incerci sa il apropii de un coleg sau 2.

dana vio spune:

sunt vinovata!
In fiecare an de ziua lui Alex eu duc tort si suc la gradi. Nu invitam copii de la gradi acasa, dar acolo fac o mica petrecere cu baloane si coif. E o mita din partea mea. Recunosc. O face pe Alex cool. Dar merge; scopul scuza mijloacele.

Edit. poti face o mica petrecere la un loc de joaca, undeva? unde sa inviti toata clasa? sunt doar 10(am inteles eu bine?).

Alexandra Maria
14.12.2007

Ramonika spune:

adica invatatoarea si psihologul scolii asista la toate astea si reactia lor este doar sa-ti spuna tie????
atunci pt. ce si-au mai tocit coatele pe bancile scolii ani de zile?
si nu i-ai intrebat ei ce masuri iau pt. a imbunatati situatia? sau nu intra in atributiile lor????!!!??