Cand viata trece pe langa tine...

hannen spune:

Banii ne-ar ajuta sa ne rezolvam anumite probleme,sa ne satisfacem anumite dorinte care automat ar reduce din stress,insa nu cred ca ne-ar face fericiti.Nu de bani depinde fericirea noastra!
Numai noi putem sa ne lasam multumiti de o cafea buna sau de o raita prin oras,si tot noi ne putem influenta ca nu e de ajuns,ca nu suntem multumiti.
Banii ar fi vitali doar atunci cind viata unuia dintre noi,sau a copiilor ar fi pusa in pericol.De un mare si real ajutor,insa nu ar fi garantat ca ne-ar ferici.
Credeti ca pe oamenii bogati ii da fericirea afara din casa?Si e o vorba ,multi ai,multi cheltui,putini ai...
Eu cred ca Mickyyy s-a lasat coplesita de rutina,ginduri,oboseala (si e normal,la toti ne vine rindul) si o paste un pui de depresie.Acum ce sa faca ,sa astepte sa se imbogateasca ca sa-i treaca?Sau sa se incurajeze sa vada partea plina a paharului,sa incerce sa isi ofere ea mici pauze si rasfaturi care sa o ajute la psihic ca sa poata continua?
Sunt sigura ca banii ar ajuta,dar nu cred ca ar fi garantia fericirii.Asta ar insemna sa nu mai fim fericiti niciodata,sau sa albim tot asteptind banii care sa ne faca fericiti.
Scriu la mesajul asta de mai bine de o ora,mi-am dus fetele la scoala,ma duc acasa sa termin treaba cit de cit si sa o duc pe pitica la gradi apoi pe plantatie cu mine.

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Happiness_4_us spune:

Sunt de acord cu Hannen.
Cred ca si sotul ar trebui sa se implice in " problema " ta,chiar daca este mai tot timpul la job.
Pentru asta exista sms- uri , e- mailuri, slava domnului ca acum traim in era informatiei :) .
De multe ori, o vorba frumoasa si o incurajare,din partea celui cu care iti imprati viata, face de o mie de ori mai mult decat ar putea face banii.
Daca este si el in permanenta conectat la ce se intampla cu tine si copiii, si constientizeaza cat de greu si de dificil iti este sa gestionezi asta, o incurajare de genul : bravo, stiam eu ca esti puternica si putem razbate impreuna, stiam eu ca nu te lasi asa usor, de- aia m- am indragostit de tine si de- aia te iubesc, sau ce stiu eu...., vorbele astea iti hranesc sufletul si atunci cand iti este greu, nu te lasa sa cazi pentru ca te gandesti ca jumatatea ta ar fi dezamagita daca ai da gres.
Nu stiu, la mine- s importante multe chestii care pentru altii sunt banale si lipsite de sens, iar ambitia face parte din mine,
Trebuie sa pot si sa merg inainte! Nu mai pot da timpul inapoi iar copiii imi intaresc asta si cand ma uit la ei prind aripi.
Evident ca este foarte important sa nu te simti singura in " lupta" ta de zi cu zi, cu tot ce inseamna. Daca stii ca nu esti singura, atunci totul are sens.

buli spune:

Mickyy, dar daca o seara-doua pe saptamana ai face popcorn si ai pune un film pe care sa-l guste toate fetele (marry poppins, brave girl ... din astea)? sau ati juca toate 4 razboi? sau macao?
sa aveti timpul vostru de relaxare impreuna? tu sa intri in jocul lor si sa te bucuri de el?
iar duminica sa iesi o ora singura, lasi barbatul cu iesi. o galerie de arta, un parc pe vreme buna, un ceai intr-una din librariile misto citind cateva pagini dintr-o carte.
iar fetele sunt destul de mari sa coopereze. doar ca tb sa le acorzi incredere si sa discuti cu ele de la egal la egal. ai sa fii surprinsa ce bine inteleg copiii lucrurile.
incet-incet, cu rabdare multa si cu calm lucrurile se aranjeaza. si oricat ar parea cliseu, gandeste-te ca aveti ce e mai important: sunteti impreuna si sanatosi! asta e nepretuit.
aveti rate? zi mersi ca aveti cu ce le plati, chiar daca la limita!
e greu, imi imaginez ca te simti ca si cum ai fi mereu in corzi, dar puterea e in tine.
acorda-ti tie incredere si acorda-le fetelor incredere. ai sa vezi ce placut vei fi surprinsa.

szivarvany spune:

as vrea sa mai adaug si eu ceva:
banii nu aduc fericirea, doar o intretin, parafrazand foamea trece doar mancand; asta ca sa ne rezumam la cele elementare. de aici, daca ajungi totusi la un nivel de multumire, te poti bucura de viata.
ca degeaba te dai cu curu` de pamant si ai vrea si ai visa si ai vrea, daca nu se poate, din cauze absolut normale (ai doo maini pt munca nu ai 40 de brate si nici ziua nu are 48 de ore, ai rate, ai cheltuieli etc), deci degeaba iti dai si ultima suflare si tanjesti la cai verzi pe pereti daca in acest moment al vietii este imposibil sa atinci acei "cai".
incearca sa ti canalizezi energia spre lucruri pozitive.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati,
empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi
ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati,
nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi:
Copiii Monicai Alex Luca Lorena
U R G E N T: I n i m i o a r a l u i ALEX
Si micuta O L I V I A are nevoie de noi ... acum

pitzinuca spune:

Mickyyy, de ce ai dechis subiectul in sectiunea asta?

Mickyyy spune:

Nici nu stiu de unde sa-ncep sa raspund, am citit pe fuga in week-end mesajele si sfaturile voastre .

Cred ca marea problema e ca inca nu mi-a ajuns cutitul la os, asa cum bine spunea cineva, e o diferenta intre a face ceva pe termen scurt, care necesita o vointa de moment (ma las de fumat, si ma tine 2 zile) si a face schimbarea respectiva definitiva. Nu am suficienta vointa sa pun piciorul in prag, si sa ma tin de ceea ce-mi propun pentru mai mult de cateva zile/o saptamana.

Ma uit la copii si-mi dau seama ca o parte din lucrurile pe care le reprosez eu lor, de fapt, la un alt nivel, le fac si eu (ca de unde altundeva sa le invete, nu?!). Schimbarea trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, si eu nu mai am forta sa o fac acum. Sunt o leguma, vegetez in loc sa traiesc, week-endul asta nu am facut nimic, mi-am plans de mila in surdina.

Cu cat incerc sa petrec mai mult timp cu copii, cu atat devin mai obraznici. Sambata am stat aproape exclusiv cu ei pana a venit tati de la munca, si cu toate astea, desi ne-am chitait, si ne-am jucat la greu, ne-am certat urat la final. Asta pentru ca am spus "fara televizor", trebuie sa existe si alte lucruri care sa ne faca placere, si am incercat sa inlocuiesc televizorul cu "mami". A functionat destul de bine pentru cele mici, dar a iesit un dezastru cu cea mare. S-a lasat cu tipete, usi trantite, reprosuri care de care mai dureroase, un fiasco total.
Am compensat cumva duminica si am luat-o pe cea mare cu mine la bucatarie, unde ea a fost vreme de cateva ore seful. A spalat vase si a facut mancare, si cand zic a facut, chiar a fost opera ei cap-coada ciorba de perisoare. Am ajutat-o putin la curatat chestii mai grele, sau tocat ceapa, ca ii lacrimau ochii, dar in rest, a facut singura totul (la indicatiile mele). Si a iesit o ciorba yamii, tati a mancar 3 portii . Era tare mandra de isprava ei, si a fost singurul moment din tot week-endul cand am putut s-o tin departe de calculator sau televizor. Dar minunea a durat doar 2 ore, dupa care iar a revenit la vechile obiceiuri. A urmat un alt scandal pentru ca tati i-a facut program de uitat la tv functie de cat lucreaza suplimentar. Pentru ca doamna la scoala ii da f putine teme, si pentru ca inca are mari lacune, am luat frumos culegerea de matematica si i-am spus ca pentru fiecare problema facuta suplimentar primeste 5 minute de uitat la TV. La fel si pentru lectura suplimentara, paginile citite se transforma in minute de uitat la TV. Nu a fost deloc pe placul ei....desi nu o obligam sa faca nimic suplimentar, se comporta ca si cum am fi pus-o sa rezolve toata culegerea de matematica peste noapte.

Mijlocia a tacut malc tot week-endul si ne-a anuntat seara pe la 7 ca ea mai are teme de facut, si ca mami stia de ele, si e vina mea ca nu's gata. Teme respective le primise joi, si seara, cand am ajuns eu de la munca, am zis ca nu mai are sens sa le facem la ora aia (am incercat, dar era obosita deja, si era trecut de 7 seara) pentru ca a doua zi avea doar abilitati practice si desen, si ca are timp suficient sa le faca pana luni. Vineri n-a facut nimic din ele, probabil i-a spus bonei ca nu are nimic de facut (ca vinerea nu-i zi cu teme la ei), asa ca duminica seara ne-am trezit ca nu's gata temele, si evident e vina mea ca i-am zis joi seara sa nu le mai facem atunci ca avem timp!
A stat sa faca teme, si n-a mai avut timp sa faca baie (la noi baia de duminica e un ritual de 20-30 de minute, cu joaca in cada si chitaiala). I-am spus ca putem face doar dus sau o baie foarte scurta, tinand cont de ora tarzie, dar n-a fost chip sa ne intelegem cu ea, asa ca n-a mai facut deloc.
Ca sa nu mai zic de vaccin, ca si acolo am mai avut o portie de balamuc, ca i-am semnat hartia prin care eram de acord sa il faca la scoala. Ca ea rupe hartia, sterge semnatura, ea nu face niciun vaccin, nici nu te puteai intelege, se bagase sub birou, si facea ca toate cele. Desi am incercat sa-i explicam cum e cu vaccinul, sora ei deja facuse 2, n-a fost chip s-o scoatem la capat cu ea.

Una peste alta, am avut parte de scandal in week-end cat pentru toata saptamana. Si de avansat vreun pic in directia cea buna....mai deloc. In afara de isprava celei mari, cu ajutatul la bucatarie, restul a fost aproape un fiasco total.

Nici nu stiu de ce-am povestit toate astea.....

Mickyyy spune:

Din cate stiu, e locul unde-ti versi amarul cand ai probleme in familie. Problemele respective nu cred ca inseamna doar probleme strict legate de casnicie, o despartire de barbat, o cumnata sau o soacra cu care nu te intelegi, etc.

dana vio spune:

Ai povestit ca sa te descarci... si

Felicitari ptr ciorba celei mari. Ai recompensat-o ptr asta? Daca ii spuneai: uite ai 30min ptr TV ptr ca ai facut o ciorba excelenta poate aveai alta sansa la lucrul suplimentar.

Sunt de acord cu cea mujlocie: era si vina ta ca nu si-a facut temele. Doar stiai de joi.

Cea mica, draga de ea, unde apare in peisaj? Daca nu fac prostii nu se remarca?

Nu vreau sa te superi pe mine. Si bine faci ca povestesti. Asa te descarci si mergi inainte ptr o alta zi. Mie cand mi-e greu zic: fiecare zi/clipa pe rand.

Eu n-am decat un copil si chiar ma intreb cum s-a descurcat maica-mea cu noi 3?
In ultima vreme Alex este lipita de mine, fac treburi prin casa si ea ma tine de bluza si vine dupa mine. Mai fac ca trenul (la propriu), ma invart in loc ca sa se amuze ea si uite asa trece ziua. Citesc in pat cand o culc pe ea, zice ma uit si eu la lumina (am o veioza de carte cu lumina albastra). Asta este timpul meu. Azi-noapte m-am culcat la 1.30, dupa ce am calcat si i-am preg ghiozdanelul ptr gradi si hainutele. Ptr ca sambata am fost la o aniversare si duminica am dormit amandoua, am ramas in urma cu programul administrativ.

Dar eu citesc mult, si multe carti motivationale, chiar si pe sarite. Si ma plimb mult cu Alex, in parc, prin magazine. Noi iesim aproape zilnic. Si asta face foarte bine la psihic.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mickyyy spune:

Prostii face si ea, dar la un nivel mai mic, si e inca la varsta cand ii pot distrage atentia, si problemele ei reusesc sa le gestionez mai usor. De fapt la ea singura problema e ca in 90% din timp e mami-mami, oriunde ma duc eu e dupa mine, agatata de picioarele mele. Iar seara la culcare intotdeauna face scandal si ma impiedica sa citesc povestea, e nevoie de multe discutii si negocieri cu ea pana se linisteste.

Chiar, daca stau sa ma gandesc mai bine, ea chiar e cuminte . Si cele mai mari o protejeaza cat de cat, nu ma lasa s-o pedepsesc cand face prostii, si-i tin mereu partea, "mami, lasa-ma pe mine sa vorbesc cu lizi, ca o fac sa inteleaga", "mami, nu vezi ca e si ea mica, n-o mai certa/pedepsi", "lizi, nu-i asa ca iti pare rau ca ai facut asta, cere-i iertare lu'm mami si-o sa vezi ca te iarta"...

Selene_Bunny spune:

Mickyyy, la voi s-au inversat rolurile. Copiii poruncesc, parintii executa. Cand se intampla asta, egoismul copiilor creste. S-a intamplat si la noi, numai ea conta, ceilalti nu mai aveau voie sa se ocupe si de ei deloc, zero respect pentru cei din jur, se trezea cu "vreau" si "da-mi" si se culca tot cu "vreau" si "da-mi". Eu am mai iesit si pe casa scarilor in astfel de momente. Si pe urma, discutii despre reguli, drepturi si obligatii.

Asigura-le ca le iubesti foarte mult, ca le esti alaturi si ca vrei sa le intelegi, dar ca ai nevoie de ajutorul lor. Roaga-le pe cele doua mai mari sa ia o foaie, doua, trei si sa scrie, pe puncte, ce anume le deranjeaza. Fie ca este vorba de lucruri, fie ca este vorba de persoane. Cu cea mica, discuta despre asta.

Spune-le ca veti merge pe incredere si ca nu e vorba de a primi pedepse sau de a fi criticate, ci vrei tu sa intelegi niste lucruri ca sa vezi de ce e mereu nebunia aia la voi in casa.

Daca ele impart toate 3 aceeasi camera, una din frustrari e clar de acolo.