Asp.opt.(815) Felicitari MariaBcf, ralucaneagu!!!

Raspunsuri - Pagina 16

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns rucs spune:

Kmy, nu, in nici un caz nu se ia utrogestan din ziua 10 decat daca ai ovulatia confirmata inainte de ziua 10. Utrogestanul sau orice alt supliment de progesteron se ia dupa ce s-a produs ovulatia, pentru ca daca se ia inainte , o va inhiba. Te-as sfatui sa faci macar teste de ovulatie, pentru a afla cu mai multa fidelitate momentul ovulatiei.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ana178081 spune:

LumyMony
Velvet eu nu inteleg de ce barbatii astia n-au si ei un pic de ambitie sa se lase de tigari cateva luni...sau macar sa fumeze doar 2-3/zi !
Kmy la CM-ul meu de 35z am avut test de ovulatie pozitiv in z15+z16.Incepe si tu testarea din z12-13 sa fii sigura.
Va pup

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Madalina2292 spune:

"neata" fetelor!..stiu ca si voi aveti destule probleme dar simt nevoia sa-mi descarc si eu sufletul..

..speram ca nu o sa intru in depresii dar pana la urma am clacat..nu sunt in butoi insa cred ca sunt undeva prin Groapa Marianelor..asa de trista si suparata sunt..mi-am pierdut optimismul si pana la urma o sa-mi pierd si visul de a avea un copil

...sotul..nici el numai ma sprijina..chiar daca am doar 20 de ani..ma simt ca o femeie de 60 care nu a avut copii niciodata..cand credeam ca impartim aceeasi dorinta..atunci mi-a spus ca defapt el nu prea vrea copii..nu inteleg cum de s-a schimbat asa de repede..chiar nu stiu ce sa mai fac..iar pe mine ma doare sufletul de cate ori imi amintesc vorbele lui..cateodata simt ca numai pot continua cu nimic..primesc lovitura dupa lovitura

..caresse tu pe unde esti?..ce ai mai facut..cum mai esti?

..pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MeAlex spune:

Of...ce de probleme cu sotii...Ana, inteleg ca nu crezi ca se mai poate schimba ceva...dar cine stie ce se va intampla dupa nastere. Cred ca mai e o sansa.
Madalina, daca tu ai 20 de ani, banuiesc ca si sotul e tanar...in general, barbatii isi doresc copii mai tarziu, poate si pentru ca se maturizeaza mai tarziu. Cred ca trebuie sa ii spui exact ce simti, sa ii explici, dar fara sa vorbesti numai despre asta...noi, femeile suntem experte in a imparti firul in 14 si a relua la nesfarsit aceeasi tema, care uneori, nici nu are rezolvare.
Iti trebuie o pauza oricum, pentru a-ti reveni psihic...as zice sa te bucuri de sarbatori, pe cat posibil, sa incerci sa ii acorzi si lui atentie si in felul asta, cred ca iti va oferi si el atentie.
Incearca sa nu crezi ca totul e impotriva ta, desi stiu, am trecut si eu prin asta si am simtit la fel, dar am alungat gandul.
Stii ca ideal ar fi sa stati singuri, asta ar rezolva multe...totusi, pana atunci, concentreaza-te pe relatia ta!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Madalina2292 spune:

sar'na Alex pt incurajare..e mai mare cu 3 ani decat mine..totusi cand am ramas insarcinata era bucuros..chiar daca spunea ca nu se astepta atat de repede..timp de 2 ani cat ne-am chinuit sa avem un copil nu a spus nimic..iar dupa ce am pierdut sarcina..probabil ai citit din postarile anterioare..dar eram pe calea cea buna..nu depresii,nu dureri..doar optimism si voie buna..iar acum cateva zile mi-a spus ca el defapt nu si-a dorit..asta ma pus la pamanat rau de tot..ma asteptam de la oricine..mai putin de la el..

..revelionul nu-l fac in tara..il fac cat mai departe de el..si bineinteles fara el..am discutat de nu stiu cate ori cu el..si nu vorbeam numai despre copil..imi vedea suferinta si totusi imi intorcea spatele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MeAlex spune:

Of, pai si e OK sa faceti revelionul separat?
Da, am citit toate postarile tale, ti-am mai scris despre familie, ca familia e sotul si atat...Nu zic sa ii ignori total, dar daca se poarta asa...nu prea e de ales.
Pai, ca sa fiu sincera pana la capat, mi se pare f devreme sa vrei copii de la 18 ani...nu incerca sa iti alini problemele sufletesti, familiale printr-un copil...poate nu e cazul tau, dar sunt femei care fac asta.
Noi am inceput sa ne gandim la 25, respectiv 28 in cazul sotului, dar ne-am apucat de treaba la 30...pana atunci stateam cu parintii si nu ne simteam OK, am gresit aici, apoi am luat credit pentru casa, nu aveam bani...si intr-adevar am amanat mult...dar nici prea devreme nu e OK.

Eu zic asa: nu traim pentru a avea copii, traim pentru noi, nici macar pentru sot...Fiecare inseamna ceva prin el insusi, nu trebuie sa se defineasca prin copil, sa insemne ceva prin a fi parinte.
Spun asta pentru ca am o cunostinta care nu reuseste sa treaca peste o relatie terminata - sotul a cerut divort, dupa ce timp de un an si ceva a stat langa ea, fara sa isi manifeste dorinta asta, faptul ca nu mai e ok...eu nu inteleg cum sa mai vrei sa mai fii cu un asemenea om, care sta langa tine si nu spune ce simte un an! L-as dispretui si chiar daca as mai avea sentimente pentru el, nu as mai putea fi langa el...as considera ca asa trebuia sa fie, ca asta mi-ar oferi alta sansa, sa intalnesc un om care merita si cu care sa am si un copil (el are astfel de probleme).
Deci, crede in tine si ce o fi, o fi...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Madalina2292 spune:

ai dreptate Alex..eu tot cred ca maicasa i-a bagat ceva in cap..ca nici ea nu e mai desteapta decat mama..din contra soacra-mea e mai rau..de cate ori a avut ocazia m-a acuzat..ba ca ii mananc banii..ba ca nu stiu ce..mie..al meu timp de 2 ani de zile nu mi-a spus asta..cand am aflat ca nu pot sa raman insarcinata "natural"..parea suparat si spunea mereu ca o sa trecem peste asta..

..nu-mi doresc copii doar de frumusete..imi doresc pt ca imi plac copii..ma entuziasmeaza ideea de a fi mamica..pur si simplu simt ca ma completeaza..mi-am dorit intotdeauna copii..dar de la 18-19 ani mi-am dorit si mai mult sa am o parte din mine..pe care sa-l cresc si sa-l educ..sa-i ofer tot,inclusiv viata mea daca mi-o cere
..mi-am dorit copilul ala mai mult decat imi doream sa traiesc..ma simteam implinita numai cand ma gandeam ca in interiorul meu creste ceva..ca pur si simplu ii dau viata..nu am facut o obsesie din asta dar cand am ramas..am crezut in indeplinirea dorintelor(mi-am dorit ca pana la sfarsitul anului sa raman insarcinata)..iar cand am pierdut-o nu am mai crezut nici in mine

..prefer de revelion sa stau linistita..de fiecare data cand il vad simt 2 lucruri pt el..ca il iubesc dar in acelasi timp il urasc pt ca m-a facut sa ma simt atat de rau..m-a mai dezamagit el si l-am iertat..dar acum a fost o dezamagire suprema..m-am simtit atat de neimportanta pt el..imi doream sa am o familie cu el..cand am vazut liniutele pe test..simteam ca zbor..si am zburat pana cand pur si simplu..in timpul zborului am simtit ca mi-au disparut aripile..si m-am prabusit fara ca cineva sa ma salveze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gabyv spune:

Citat:
citat din mesajul lui rucs

Gabyv, lamureste-ma. Ce inseamna progesteron bun la tine si ....daca nu exista ovulatie si implicit nu exista corp galben , de unde apare progesteronul ? Cine il secreta ? Caci se stie foarte bine ca ovarele secreta si ele dar foarte putin in faza foliculara si apare o crestere usoara inainte de ovulatie . Care sa fie explicatia ? Tu esti sigura ca nu ovulezi ?


Da sunt sigura ca nu ovulez, am inactivitate ovariana, dar atat LH-ul cat si progesteronul meu cresc "mimic" cum ii place dr meu sa zica. Adica eu am deseori teste pozitive de ov ori LH de ov, dar nu am nici un folicul. La fel si cu progest. care creste singur, nu se stie de unde. Ca sa va bag si mai tare in ceata, acum doua luni am facut monitorizare si nu aveam nici un folicul, m-a durut ov drept in Z15, asa ca am sunat sa ma duc repede la eco ca ovulez. La eco surpriza, nu aveam nimic si nu e un eco de ala amarat, ci unul cu care imi face 3D.
Atat dr, cat si biologul meu de la IA au tras concluzia ca hormonii mei se misca mai mult mimic, din obisnuinta de la stimulari.
Mda... daca te-ai lamurit sa imi zici si mie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MeAlex spune:

Madalina, eu zic ca nu e OK sa iti doresti un copil mai mult decat sa traiesti...Tu trebuie sa fii sanatoasa si sigura pe tine ca sa cresti un copil. Cand vei avea un copil, nu poti sa disperi ca te-ai certat cu mama, soacra sau sotul...pentru ca mai ales la inceput, din cauza oboselii, stresului, sunt certuri mari.
Pana la urma, menirea noastra este sa avem copii...dar nu trebuie sa reducem totul la asta...La concluzia asta am ajuns, si desi am sters din semnatura, iti spun ca am pierdut 3 sarcini...dar de fiecare data am considerat ca ceva nu a fost ok, ca nu putea fi altfel...Daca zici ca mama lui i-a bagat in cap, e clar ca e imatur si probabil ca a realizat realitatea nasterii unui copil ceva mai tarziu...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Madalina2292 spune:

sincer Alex nu stiu nici ce sa mai fac..eu am pierdut 2 sarcini..de cand am ramas a 2-a oara am simtit ca ceva nu e in regula cu mica fiinta..multi ma cred nebuna dar uneori visez ce se va intamplat..doar ca nu stiu in cat timp..ce data,an..persoanelor apropiate le spun daca "vad" ceva in neregula cu ele..nici ei la inceput nu m-au crezut pana nu au patit sau trait ce le-am spus..intotdeauna mi-a fost frica sa le spun dar pana la urma mi-am luat inima in dinti si mi-am deschis sufletul..dar cand e sa visez despre mine nu pot sa cred pt ca propriile vise pot fi induse(uneori)..sau pot fi doar niste vise..pana nu am trait si eu asta..cateodata imi este teama sa dorm pt ca ma deprima visele pe care le am..nu vreau sa ma credeti nebuna sau altceva..cateodata mi-e rusine sa le spun prietenilor cum a inceput totul si mai ales ca oamenii nu cred in asa ceva..dar asta sunt..nu am luat niciodata bani pt asa ceva si nici nu am de ce

..chestia cea mai dureroasa este ca stiu si am simtit demult ca nu imi voi strange niciodata copilul in brate..si cand am ramas acum..am simtit ca nu se va intampla ceea ce am sperat atat..

..si acum cand am scris asta mi-a fost teama..sunt multe persoane care cred in Dumnezeu..inclusiv eu..si care spun ca oamenii nu pot sa "vada" astfel de lucruri

Mergi la inceput