M-am hotarat.............adoptie(84)
Raspunsuri - Pagina 8
carmencat spune:
Stiu ca rana e proaspata si te inteleg. Nu as vrea sa crezi altceva si imi cer scuze daca ti se pare ca te iau prea repede.
Doar ca stiu, din experienta mea si a altor fete care au trecut prin situatii similare, cu cat te afunzi mai mult in tristete, cu atat e mai greu sa iesi. In plus, unii din jurul nostru au asa un dar sa te scoata vinovata si sa te faca sa traiesti de 1000 de ori prin ce ai trecut...dar daca nu stateai asa si stateai asa, dar daca nu te duceai la doctorul x si te duceai la y, dar daca beai un pahar de apa in plus, dar daca nu luai vitaminele alea si le luai pe alelalte, dar daca nu ploua in ziua aia, dar daca ploua in ziua aia, dar daca, dar daca, dar daca... toate astea mie una mi se par sadice. Poate nu asta e intentia, dar asa le simt. Si in orice caz nu le vad rostul, nu le vad sensul, decat sa intristezi si mai mult, decat sa mai pui un bolovan in spinarea celei care si asa abia ii duce pe aia de ii are.
De fapt cam asta vreau sa iti zic, nu mai lasa persoanele din jurul tau sa te raneasca. Inchideti urechile fata de cei care procedeaza asa si deschideti inima si sufletul pentru viitor.
Nimeni, vreodata, nu va intelege cu adevarat prin ce treci, durerea ficareia din noi e unica, fiecare o simte si o traieste asa cum ii e felul.
As vrea doar, daca pot, sa iti arat o fereastra, sa iti arat ca poate fi si soare, ca poate fi si bine, ca acolo, undeva, dincolo de fereastra aia exista si fericire. Poate nu cum ti-ai imaginat-o tu, dar asta nu o face mai mica, mai schiloada, mai putin fericire.
As vrea, daca pot, sa ridic macar un fir de nisip din povara ta si sa plangi macar cu o lacrima mai putin, sa iti oferi tu tie insati, un zambet in plus.
As vrea sa vezi cat esti de puternica de fapt si ca tine de tine sa iti implinesti visul, acela de a fi mama.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
valentina30 spune:
Carmen, nu ma supara ca ma iei tare.Chiar imi face bine:ma iei tare si ma intaresti.De asta si scriu aici, pt ca am nevoie de voi, de sfaturile voastre, de ajutorul vostru.Pentru ca voi sunteti intr-o situatie semanatoare cu a mea si ma intelegeti mai bine si stiti ce trebuie sa-mi spuneti, stiti de ce am nevoie...
Pentru asta va multumesc si ii multumesc prietenei mele, pe care nu o cunsoc personal, dar sigur o voi cunoaste.Si ea scrie pe acest forum si ea mi-a spus de existenta voastra.Cu ea vorbesc de pe vremea cand ne straduiam sa ramane insarcinate, pe cand ne urmaream ovulatia si faceam analize cu nemiluita.Acum si ea asteapta sa primeasca un telefon de la care sa afle ca s-a gasit un copilas pentru ei.Si sunt sigura ca Dzeu o ii va ajuta si va veni acel moment cat de curand.Si inca mai sper petru ea ca Dzeu sa fac o minune sa le dea si un copil natural si vor avea 2 copilasi minunati.
Pana la urma Dzeu ne va ajuta tuturor, daca ne dorim cu adevarat.
Dar, cum spuneam avem nevoie de fete ca tine care au trecut prin ce trecem si noi.Si la randul nostru vom ajua si noi alte fete, pentru ca, din pacate vor aparea si alte familii in situatii asemanatoare.
Pentru toate astea, va multumesc ca existati!
valentina30 spune:
Athena, acum am vazut si mesajul tau.Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Eu cred k sunt multe fete care doar citesc si nu pentru ca nu ar avea mare lucru de spus, ci doar pentru ca vad ca sunt multe fete care trec prin situatii similare cu ale lor, li se pare ca nu-si are rost sa repete o poveste asemantoare, iar daca au ceva de intrebat, vor observa ca a pus altcineva acea intrebare si deja au gasit raspunsul.
Si eu am citit la inceput, dar am simtit ca ma voi simti mai bine daca voi scrie, daca vor citi si alte persoane si ne vom ajuta unele pe altele.Probabil sunt si persoane care cred k inventam, sau nici nu sti ce e in mintea lor, dar cu asa ceva nu se minte.
Sper k nu ma insel in ceea ce gandesc.Va rog sa ma contraziceti, daca gresesc.
Asa ca, te asteptam sa ne mai scri si sa ne intrebi sau sa ne povestesti, pentru ca orice lucrusor, cat de nesimnificativ ti s-ar parea, e mare lucru pentru noi.
Iridessa spune:
Draga Valentina, Dragele mele, cel mai greu cand trecem printr-o situatie limita este sa recunoastem ca ne doare.
Noi stim ca suntem tari, ca suntem curajoase si toti cei din jur se asteapta sa fim asa. Chiar si noi insine asteptam imposibilul de la noi! Greseala este ca uneori nu ne dam seama ca avem nevoie de ajutor, de un sprijin, de un sfat, de incurajari si incercam sa rezolvam totul singure. Nici sa plangem nu ne dam voie (decat atuci cand nu ne vede nimeni
). Oricat am fi de viteze, in multe cazuri asa ceva nu este posibil, doar nu suntem din fier, suntem doar oameni, fiinte sensibile si vulnerabile.
Atunci prietenii intevin... de obicei. Dar situatia noastra este diferita, nu toti pot intelege prin ce trecem, oricat de bine intentionati ar fi. "Nu puteti avea copii, ei si ce. Sa fiti voi sanatosi! Sunt atatia oameni fara copii care traiesc bine-merci". Nici nu este o urare prea rea, nu? Dar pentru noi este ingrozitor sa auzim ca dorinta noastra cea mai sfanta este privita si tratata ca ceva neimportant!
Sunt si prieteni adevarati, persoane deosebite, care inteleg si ne sustin. Aici pe forum, unde sunt familii ce au trecut prin situatii asemanatoare, dar si in viata de zi cu zi.
Ii multumesc in fiecare zi colegei mele cu care m-am sfatuit in perioada in care eram disperata ca nu putem avea copii si nici macar nu stia nimeni de ce! M-a incurajat sa aflu mai multe despre posibilitatea de a adopta si m-a ascultat atunci cand nu mai speram ca sistemul va gasi si pentru noi un copilas. Iar acum primesc de la ea, cu mare drag, sfaturi ca de la mamica la mamica.
Deci, da, soarele rasare si fericirea exista, trebuie doar sa trecem (unii dintre noi) prin mai multe incercari pentru a ne bucura de ele.
Fiti tari, gasiti puncte de sprijin sa mergeti mai departe!
marumiha spune:
Draga Valentina ,
imi pare tare rau ca suferi atit de mult si cred ca este normal sa suferi ,sa-ti pui mi si mi de intrebari la care nu gasesti raspuns.
Asta o stim cu totii ,de multe ori sintem pusi in situatii in care pur si simplu nu gasim un raspuns.
Cind aud de situati in care parintii isi pierd copii mi se face pielea de gaina ,parintii sint atit de neputinciosi in a infrunta aceste situatii ,nici macar nu exista un cuvint potrivit ,cred ca nici in vocabularul oricarei limbi nu exista un cuvint pt.parintii care-si pierd copilul ,exista cuvint orfan ,vaduv ,vaduva ,dar nu exista un cuvint care exprima aceasta mare pierdere .
Carmen a scris atit de frumos ,nici nu stiu de unde gaseste atitea raspunsuri ,atitea comparatii ,se pare ca are un talent si un fel special al ei cu care ii linistete pe altii.
Nu-mi place prea mult sa povestesc despre problemele oamenilor dar saptamina trecuta am vazut la televizor ,in tara asta unde locuiesc eu uncaz tare trist in care o doamna a murit in momentul in care trebuia sa nasca.
Culmea e ca aceasta doamna era un medic ginecolog si era in spital cind a inceput sa se simta rau ,colegii ei medici care erau alarmati nu au putut face din pacate nimic pt.ea.
Sintem in plina criza , sint multe fam.disperate din multe puncte de vedere ,situatiile sint diferite de a ta ,e atita suferinta in lumea asta.
Incearca sa te gindesti mai putin la tot ce sa intimplant ,nu-ti mai pune atitea intrebari si nu mai face comparatii cu altii.
Nu zic sa uiti prin ce ai trecut pt.ca nu e posibil,dar sa incerci sa accepti ca toate aceste incercari grele pe care le-ati avut s-au terminat si o sa iesiti invingatori si mult mai puternici.
Poate ca psihologii au dreptate ca aceasta suferinta trebuie cit de cit sa va linisteasca si asta se intimpla numai cu timpul.
O sa vezi ca o sa fie bine si pt.voi ,incearca sa citesti ,sa vezi filme ,sa mergi la o sala de sport pt.a-ti descarca un pic supararea.
Imi pare tare rau ,cind citesc postarile tale te inteleg bine ,insa noi aici te putem ajuta numai cu vorbe ,daca am putea face ceva ca suferinta asta sa fie un pic mai usora ar fi bine.
Daca vrei iti dau titlu unei carti pe care am citit-o ceva timp in urma cu un final fericit ,despre o tipa care astepta si ea sa aiba un copil.
Am pus niste poze noi pe mail ,daca vrei activeaza-ti si tu pm.
valentina30 spune:
Iridessa, ai dreptate.Sunt oameni si oameni.Si prieteni si prieteni.Unii cred k ne fac bine cand ne zic:tu crezi k si cu copil e mare fericire, cand se imbolnaveste si suferi langa el, cand tipa si tu nu mai poti de obosita, cand ii trebuie nu stiu ce si tu nu ii poti lua...Eu stiu ca nu e usor, dar......
Din dorinta de a te ajuta, iti spun orice far sa-si dea seama k mai mult suferi.dear cei care trec prin ce treci tu, doar aceia te inteleg.
Si simplii oameni pe care nu i-ai vazut in viata ta, care sunt prieteni cu alti colegi, aceia prin povesea lor te ajuta mult mai mult.
O colega mi-a spus ca are o fosta colega ce a patit ca mine, cu ani in urma.A adoptat o fetita.A aflat de mine si vrea sa ma cunoasca, sa povestim.Abia astept sa o cunosc si pe ea si pe fetita ei.
Marumiha, poate nu ma crezi, dar voi aici ma ajutati mai mult decat va imaginati.
Si eu ma gandeam, k oricat ai suferi pentru pierderea cuiva, pana la urma se poate inlocui orice:multi care isi pierd partenerul, dupa o perioada de suferinta, isi gasesc pe altcineva.
Copiii orfani, sau parasiti, daca au noroc sa fie adoptati,isi vor iubi parintii mai mult decat pe cei naturali.Sunt multi copii care isi dispretuiesc parintii, sau si-ar fi dorit sa se nasca in alta familie... Dar copilul...copilul nu il poti inlocui.Doar iti faci altul, sau iti gasesti altul.
Oricati copii ai avea, dc iti pierzi unul te doare ca si cum ar fi singurul.
Nu astept sa imi inlocuiesc copilul pierdut, nici nu vreau asta, doar vreau sa am ce strange in brate.
Carmen scrie totul din suflet, pentru ca si ea a trecut prin suferinta, iar acum are o printes care o implineste.Si in curand va mai avea o printesa.
De cuvinte spuse din suflet avem noi nevoie, ca sa prindem puteri.
Athosica, voi ce ati mai rezolvat, k nu ne-ai mai spus?
Trotil nu ne-a mai scris nimic.
Nu stiu cum sa activez MP
marumiha spune:
Valentina ,nici eu nu stiu exact cum se activeaza ,undeva in stinga ,sus e un pliculet ,scrie mesaje private , intra acolo si incearca sa vezi daca reusesti cumva ,daca nu incearca sa afli de la Iridessa ,ea la activat recent.
Poze
Iridessa spune:
Buna, am tot facut click in sus si in jos pana s-a activat...
Nu prea am talente tehnice, dar pana la urma tot am reusit.
Undeva pe coloana din stanga, unde apare Profilul personal, mai jos sunt Mesajele mele si Mesaje private. Intra acolo si mai vezi, trebuie sa scrie ceva gen "activeaza mesajele personale". Succes!
valentina30 spune:
Fetelor, am gasit.am cutie de mesaje.Am primit de la voi.Va rog sa-mi ziceti si mie mail-ul unde puneti poze.Vreau si eu sa vad.
athosica spune:
Buna dragele mele, eu nu stiu sa activez PM-ul, imi prind urechile:))
Valentina noi inca nu avem nici o noutate, am vb cu as sociala si a zis ca nu sunt copii ca abea acum se lucreaza in tribunal cu dosarele catorva copii...bine imediat a trecut jum de an din atestat si nu ne-a fost prez nici un copil....suntem dezamagiti...dar tot speram. M-am bucurat astazi cand mama mea mi-a zis ca a visat azi noapte ca va avea un nepotel si ca va fi bunica... si era acum inainte de Craciun!!! visul a fost f real...Ne-ar face mare bucurie!
fetele care v-ati reatestat imi spuneti putin cu se procedeaza ca sa nu ai intrerupere de atestat! cu cat timp inainte de a expira trb sa iti reanoiesti atestatul? v a pup si LA MULTI ANI NOUA CA DOAR AZI E ZIUA NOASTRA!!!