M-am hotarat.............adoptie(84)

Iridessa spune:

Copilasii mai mari sunt deja botezati. Fetita noastra era deja botezata de fam AM.
Din cate am inteles de la AM, acum nu ar mai avea voie sa boteze copiii la biserica, pentru a permite familiilor adoptive sa se bucure de acest moment important alaturi de copiii lor. Probabil si in speranta ca toata procedura de declarare a unui copil adoptabil si toate demersurile din procesul de adoptie ce au loc pana ajunge copilul in fam adoptiva nu vor mai dura ani de zile.
Din pacate, inca nu s-a scurtat perioada de "stat si asteptat in sistem", deci copiii sunt destul de marisori cand pot fi, in sfarsit, adoptati. Si nu stiu daca este bine sa ajunga un copil la 3-4 ani fara sa fie botezat...

gabriela_tutuianu spune:

fetelor , ma bucur ca aveti aceste discutii . eu chiar nu ma gandisem la aceste lucruri : botez , nume . eu cred ca oricat de urat ar fi numele nu trrbuie schimbat . suficient ca trebuie sa o ia de la capat . cred ca ra fi prea radical si cu nume nou .

nu vreau sa supar pe nimeni , asta este parerea mea .

athosica spune:

Buna dragele mele, acest forum este ca un drog pt mn, nu e zi sa nu intru, chiar daca nu reusesc sa scriu va citesc cu drag si traiesc alaturi de voi, uneori povestile voastre imi dau lacrimi, si ma bucur din suflet pt mamicile care sunt implinite si au acasa copilasii mult asteptati.
Valentina esti o scumpa, ma bucur tare ca esti mai bine, vreau sa iti spun exact cum este cu preotul si slujba, mi-a spus o mamica care a adoptat.Eu am plans cand mi-a zis, emotiilee parca m-au cuprins, parca ma vedeam in povestea ei; In timpul slujbei preotul a pus-o pe mama sa ia copilul in brate si sa zica cu voce tare!toata lumea din biserica plangea, si ea cu copilul in brate plangea.... si eu am plans cand mi-a zis! parca ma vedeam acolo cu copilul meu in brate spunand cuvintele astea mari.Duhovnicul meu a zis ca si daca este botezat ii va face o slujba frumoasa, cred ca voi plange toata slujba de fericire, de emotii o sa ii multumesc lui Dumnezeu pt darul SAU!
Eu as vrea ca copilul meu daca este baietel sa poarte numele Sfantului Nectarie,ca al 2-lea nume, cand eram bolnava m-am rugat acestui Sfant sa ma vindec, si am zis asa, daca eu ma vindec o sa adopt un copil care ii va purta numele.Sper sa se implineasca dorinta mea si ceea ce am promis...Am vazut ca ati vorbit despre plasamentul de urgenta, cunosc persoane care au luat copii din spital in plasament de urgenta si apoi i-au adoptat... ma gandeam si eu la lucrul acesta... dar inca asteptam, poate ne vor suna...

athosica spune:

athosica spune:

AM SCRIS DE 2 ORI PT CA IN PRIMUL MESAJ NU STIU CE AM FACUT CA LIPSESTE ESENTIALUL: " DE AZI ESTI AL/A MEU/MEA! EU AZI TE-AM NASCUT!" SPER CA TOATE SA PUTEM SA SPUNEM ASTA CAT DE CURAND... ABE ASTEPT SA MAI VAD O ALTA MAMICA FERICITA SA NE SCRIE AICI PE FORUMM... NE-AU SUNAT!!! EU ANUL TRECUT DE SARBATORI MI-AM PUS DORINTA ASTA: CA ANUL ACESTA SA FIM 3 , NU STIU DACA SE VA IMPLINI...DAR NU E NIMIC POATE DE IEPURAS! ASA SPER ... SI PARCA VAD CA NU NE VOR SUNA... NU SUNT COPII... ASTA MI SE SPUNE CAND SUN:( SI SUNT ATATI COPII ABANDONATI CARE AU NEVOIE DE NOI!

carmencat spune:

Dupa ce am botezat-o am mers cu ea la impartasit si preotul ne-a rugat, daca suntem de acord, sa ne citeasca la sfarsitul slujbei o rugaciune pentru copiii adoptati. Ne-a rugat asa de frumos si era asa de emotionat, pana la noi o mai citise doar o singura data. Nu stiam de aceasta rugaciune, bineinteles ca am fost de acord imediat, asa ca iata-ne cu mititica in brate ascultand rugaciunea. E foarte frumoasa intr-adevar si am fost tare, tare emotionati si noi.
Acum si acest preot are o mica minune adoptata.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

valentina30 spune:

Buna dimineata si La multi ani tuturor romanilor!
Azi iar m-am trezit trista si iar m-am pus pe plans.ma tot invinovatesc ca am gresit, k nu am fost suficient de atenta, k nu am mers mai des, mai repede la spital...
Acum am aflat k noul angajat al sotului are prietena insarcinata.Nu st casatoriti, iar ea a mai facut 2 copii:unul e dat in plasament, altul a ramas la tatal lui.
Toti se amuza pe seama lor, numai eu plang, iar sotul e distrus.
Imi vine sa mor.Puteam sa fim si noi fericiti!Avem tot ce ne trebuie si nu am cerut nimic din astea.Mereu am multumit lui Dzeu si mi-a ajuns ce m avut si mi-a dat tot mai mult.Singurul lucru pe care il cer de cativa ani e sa avem un copilas.Si de sarbatorile trecute mi-am pus dorinta sa raman insarcinata si sa fac un copilas sanatos.Dorinta mi s-a implinit doar pe jumatate,iar cealalta jumatate m-a distrus...mi-a luat si ultima speranta.
Va spun sincer k dc nu aveam aceste sarcini, ma resemnam k nu rpot avea, dar acum l-as fi putut avea in brate, daca eram putin mai atenta...daca ma duceam mai repede la medic, daca ceream sa mi-l scoata la 7 luni.A fost mare, 2,5 kg.Ar fi fost sanatos, chiar si nascut prematur.Zilnic ma gandesc ce as fi facut acum si cum ar fi fost dc era si bebele langa noi.
Acum astept sa mi se dea un copil pe care altii ii fac pe banda rulanta si nici nu le pasa de ei.Pana si in canale ii fac, pana si femeile bolnave ii pot face, iar noi asteptam sa ne treaca pe lista celor 10 si speram sa ne prezinte un copil sanatos...

carmencat spune:

Eu zic sa te linistesti, sa nu te mai intrebi ce s-ar fi intamplat daca si daca si daca. Oricum, acum nu mai poti schimba nimic din trecut. Ce a fost a fost. Traieste acum, in prezent. Acum esti bine, chiar daca binele asta inseamna numai faptul ca tu nu ai murit. Nu mai compara situatia ta cu a altora, nu mai judeca ce au si ce nu au altii.
Ia gandeste-te si la scenariul ca tu, din nu conteaza ce motive, ai fi ajuns sa traiesti in canal, ca ai fi obligata sa te prostituezi, ca la inceput ti s-ar fi varat droguri cu de-a sila, dupa care faci orice nu ti-ai fi imaginat vreodata ca ai putea face pentru ele si ai fi ramas insarcinata. Cu ultima urma de luciditate iti ubesti copilul, atat de mult cat sa iti fi dorit sa nu se nasca si nu traiasca in acele conditii, cuu ultima urma de luciditate, dupa ce ai naste, ai fugi din spital, riscand viata ta, pentru ca lui i-ar fi oriunde mai bine decat in canal, sperand ca va ajunge totusi sa fie crescut de o familie, iar daca nu, si in orfelinat ii e mai bine, macar are un acoperis deasupra capului, caldura, haine si mancare.
Ce zici de scenariul asta?
Si as mai putea insaila si alte scenarii care de care mai horror.

Gandeste-te ca esti bine acum, nu mai cauta vini in trecut care nu exista. La momentele respective ai luat cele mai bune hotarari, raportate la ce stiai in momentul respectiv.
Gandeste-te ca ai un sot care te iubeste si sufera alaturi de tine. Gandeste-te ca ai o familie, ca ai o casa, ca ai un servici, ca ai o disponibilitate de a iubi imensa. Gandeste-te ca asa cum tu ti-ai pierdut copiii, exista copii care si-au pierdut parintii. Ei sunt cu adevarat vulnerabili. Ei inca nu pot avea grija de ei insisi, ei nu pot munci... nici ei nu stiu de ce soarta lor e asta. Spre deosebire de tine, care poti sa iti schimbi soarta si sa iti transformi infrangerea in triumf si suferinta in bucurie, ei nu au ce sa faca decat sa astepte, sa spere, sa se roage.
Sa se roage sa fie o mama destul de puternica incat sa lupte pentru ei. Sa lupte sa fie mama lor. Sa le dea cu adevarat viata. Viata aceea care inseamna dragoste, care inseamna o mangaiere, care inseamna o dojana cu dragoste. Viata aceea adevarata pe care ar trebui sa o aiba orice copil.
Lupta si tu cu tine si cu tristetea ta in primul rand si apoi cu sistemul. Lupta pentru copilul tau. Lupta din toate puterile tale pentru a-i oferi o viata copilului tau.
Care e diferenta intre a naste tu si a da viata in alt fel? Tot viata dai.

Nu vreau sa crezi ca nu iti inteleg durerea si suferinta. O inteleg si o respect. Dar trebuie sa o lasi in urma. Viata ta nu s-a terminat. Viata ta abia incepe. Trebuie numai sa vrei asta.
Si nu numai viata ta ar incepe, ci si viata minunata pe care ai oferi-o unui copil, chiar daca nenascut de tine.
Daca tu renunti, daca tu te lasi ingenunchiata de durere si de suferinta, un copil va ramane vesnic in iadul abandonului. Un copil nu va simti niciodata bucuria de a avea o familie. Un copil nu va spune niciodata mama.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Athena34 spune:

Draga Valentina, momentele prin care treci sunt sfasietoare! Si noi suntem dintre cei cu atestat, si noi asteptam sa fim sunati. Desi prefer doar sa va citesc, pentru ca mi se pare ca n-am mare lucru de spus, de data asta am simtit nevoia sa-ti scriu cateva randuri ca sa te asigur ca vor veni vremuri ma bune, cand n-o sa mai doara;. Stiu ca acum suna ca o promisiune fara temei, dar e bine ca putem trece prin incercari coplesitoare si totusi stim sa mai fim fericiti, si sa ne mai bucuram de lucrurile frumoase ca inainte. Si eu am avut acum 6 ani o intamplare similara. Dupa vreun an, ca sa nu intru in menopauza prematura, am decis sa incep un tratament de substitutie. Desi am avut rezerve, se pare ca, urmarit atent, tratamentul aduce mai multe foloase decat pagube. Acum ma simt foarte bine si, iata, suntem in linie dreapta spre adoptie. O asteptam cu incredere si fara spaime. Poate lipsa de angoase si increderea sunt cel mai mare castig dupa cate un soc ce pare ca ne va schimba definitiv viata.
Carmencat are dreptate, trecutul nu poate fi schimbat,nu are rost sa pierzi energie interioara ca sa te macini pentru ceva ce e deja istorie. In plus, si cel mai important, sunt convinsa ca ai facut tot ce tine de tine, ca n-aveai cum sa stii ce se intampla, ca mai mult decat ai facut nu putea face nimeni!
Curaj, Valentina draga, ai incredere ca toate trec si ai putina rabdare sa vina si vremurile senine si fara lacrimi!

valentina30 spune:

Draga mea Carmen, cuvintele tale ma intaresc si ma linistesc. Si eu imi fac o gramadaa de scenarii.Mi-am facut scenariu cum ar fi fost dc s-ar fi nascut, dc ar fi crescut cativa anisor si dc ar fi murit intr-un accident de masina, iar eu sa fi fost la volan si sa-l vad cum se stinge in bratele mele.Exact asa s-a intamplat unei d-ne asistente din spital ce m-a ingrijit pe mine.Si ea a avut o soarta grea.I-a mai ramas un baietel de cateva luni.A mai luat o fetita in plasament de urgenta.Mama ei murise la nastere.Nimeni nu o voia.Dupa ce a crescut-o cativa ani si a incercat sa o infieze, a aparut o bunica santajista care i-a luat-o si a suferit a doua oara.I-au aparut problemele de sanatate, dar tot nu s-a dat batuta.Acum baiatul se pregateste de facutltate si va pleca departe de ea si se gandeste doar sa fie sanatos, sa o sune din cand in cand si sa vina cat de des sau de rar va putea, k ea il va astepta...
Cu doamna vorbesc destul de des si sigur vom pastra legatura.Imi da putere orice discutie cu ea.Sper si eu ca peste ani sa pot da putere altora,asa cum face doamna, asa cum faci tu si toate fetele de pe acest forum care povestesc din propria experienta si sunt fericite, linistite si implinite.
Va rog sa ma iertati si sa ma intelegeti k rana e inca proaspata.pana si psihologii ne dau un an de vindecare.Dorinta noastra de a adopta va ramane in picioare, nu voi renunta la visul meu de a fi mamica.
Si nu o fac pentru k sa-mi zica altii k ma admira pt decizia pe care am luat-o.Cei care au proprii lor copii nu stiu cum e sa iei aceasta decizie.Au impresia k noi hotaram sa facem asta doar sa fim in randul lumii.Nici nu ma intereseaza randul lunii, nici nu ma intereseaza parerea lor.Eu voi adopta un copil pentru sufletul meu, pt fericirea noastra.
Pana acum 2 luni nici nu ma gandeam la cei care au adoptat sau cei care st pe acest drum.Doar k nu ii intelegeam pe cei care nu au putut avea proprii lor copii si au hotarat sa ramana singuri, cand ar fi atatia copii care nu au parinti.
Nu mi se pare nimic de admirat in aceasta hotarare.Mi se pare k acesti oameni care nu au copii si infiaza unul sau mai multi, sunt niste oameni normal, iar cei care raman singuri pt k st impotriva adoptiei sunt...mult jos.k nu e sangele tau, k dai averea la straini, k mai bine o lasi la nepoti, k poate iti da in cap? nici nu mai vreau sa comentez...
Nu zic ca ar trebui toti sa infieze un copil, daca ii pot face pe ai lor,dar dc nu poti face....in fine, iar ma repet.