Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac

nelia spune:

Simina, nu stiu cum e in America, dar te rog sa ma crezi ca in Canada se iau foarte greu copiii de la parinti, prima abordare este cea in care copilul se simte mai bine in familia lui, dar se lucreaza mult cu parintii. Copilul se ia atunci cind abuzul este clar si se poate demonstra.

Din pacate, din nou vorbesc de Canada, eu cred ca sint mai multe situatii in care dosarele s-au inchis din lipsa de probe pentru ca legea e lege si trebuie respectate procedurile si copilul a ramas intr-o situatie abuziva (e o decizie cumplita si sa lasi un copil cind tu simti de la o posta abuzul, dar nu ai probe, si sa iei un copil, sa-l separi de parinti, care atunci cind se intimpla asta, pling, se dau cu fundul de pamint, urla copilul meu, copilul plinge de plinsul lor... si dupa o perioada, copilul se intoarce si abuzurile reincep asupra aceluiasi copil de care nu voiai sa te desparti cu ceva timp in urma), de multe ori terminindu-se cu moartea lui decit situatii in care copilul sa fie luat abuziv, fara motiv, de linga parintii lui. Si nu e ca ti-l ia o data pentru totdeauna, se evalueaza situaita de nenumarate ori si copilul se intoarce in familie, si iar e abuzat si iar se intoarce... tocmai pentru ca legaturile emotionale cu parintii lui sint atit de puternice incit si abuzatori fiind, copiii tot pe ei ii iubesc si ii vor.

nelia spune:

Eu nu neg nici un abuz, oameni lipsiti de profesionalism sint peste tot, care nu fac meseria din pasiune la fel, coruptie la fel. Atunci cind e sesizat abuzul, trebuie reclamat, investigat si sanctionat, indiferent unde se situeaza acesta si de ce natura e.

Si sigur ca ai dreptate, daca se intimpla o nedreptate, m-as lupta cu o lume intreaga pentru copiii mei. Dar nu de asta vorbim aici, cel putin eu nu cred. Ai mei sint crescuti destul de liber si de la natura sint niste zvapaiati, crizati, cind nu le convine ceva stiu toti vecinii. Au vinatati si rani peste tot, fac sport mult si mai mereu au cite o buba de ingrijit. E ca la nebuni citeodata la noi si locuiesc la bloc, nu e ca nimeni nu aude ce se intimpla. Si cu toate acestea, nu mi-a fost teama niciodata de serviciile sociale, iar daca vreun binevoitor ar face o reclamatie, e casa deschisa tuturor serviciilor de protectie a copilului sa vina si sa o investigheze. Si i-as invita, nu m-as opune, eventual daca reclamatia ar fi din razbunare sau mai stiu eu de ce, m-as rafui cu reclamatorul.

Insa sint atit de constienta ca in aceeasi situatie in care ai mei urla pentru ca au o criza de personalitate, alti copii urla pentru ca sint cu adevarat abuzati si un vecin nu are de unde sa stie cind e una si cind e alta, ca vinataile de pe ai mei sint semne de buna purtare, dar de pe alt copil sint semne de violenta incit nu as avea cum sa ma impotrivesc.

Si parintii care isi abuzeaza copiii sint ca orice abuzator, foarte manipulatori, apeleaza la santajul emotional, incearca sa arate ce parinti buni sint ei si ce li s-a intimplat, pling, dau interviuri la ziare, striga in gura mare ca li s-a luat copilul in mod abuziv, fac filme si pun pe youtube cum i s-a luat copilul... si mizeaza pe discreditarea acestor gen de servicii si chiar reusesc intr-o mica masura, caci ce poate fi mai bine exploatat, emotional dar si in presa, decit ruperea unui copil de parinte (in plus, aici au si o motive sa o faca, copiii autohtonilor au fost luati din familii si plasati).

Un parinte sanatos la cap caruia i s-a facut reclamatie nefondata si cel care a investigat a gresit sau a abuzat de putere nu face asa ceva, se lupta, dar se lupta cu legea in mina. Si cistiga in mod sigur.

Si se insista pe trauma provocata familiei... insa eu nu cred ca trauma prin care trece un parinte care a fost investigat pentru ca s-a primit o reclamatie falsa si aceeasta nu a fost corect investigata, terminindu-se cu un abuz din partea serviciilor sociale (e trist ca sint si situatii din astea si cei care o fac trebuie sa-si piarda permisul de practica, eu nu as sta la discutii) poate fi comparata cu trauma unui copil care traieste zilnic un cosmar.

Si cu toate acestea, ei, copiii, nu au cum sa faca organizatii, nu au cum sa se plinga la ziare, nici sa faca filmulete si sa puna pe youtube, nici sa protesteze, nici sa urle cit de rau le este... din simplul motiv ca ei, copiii, traiesc in lumea adultilor si nu adultii in lumea copiilor. De aceea, sint extrem, extrem de sensibila cind e vorba de copii si de ceea ce li se intimpla. Si sint sensibila si la discreditarea serviciilor de protectie a lor sau a abuzurilor care se intimpla dupa ce sint luati din familiile abuzive... caci si din astea sint, oameni sau neoameni sint peste tot.

columbiana spune:

tot off-topic, din curiozitate: darea asta de seama despre timpul copilului e reciproca? tu il informezi pe tatal de orice plimbare si timp petrecut cu fata? el ce face cind nu stie, se posteaza la usa ta/la interfon sau are incredere in tine ca mama?

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Siminaf spune:

Din nou, nu neg existenta abuzurior asupra copiilor dar vezi tu Nelia, tu tratezi cu prea mare usurinta traumele pe care abuzurile serviciilor sociale carora li s-a dat prea multa putere o pot lasa asupra copiilor! Care nu-s abuzati de catre parinti! Ca vad ca parintii nu conteaza in ecuatia asta, ei sint vinovati din start, numai pentru ca sint adulti. Ar trebui o reglementare mai stricta si atunci poate ca s-ar diminua si abuzurile seviciilor care "lupta" impotriva abuzurilor. Da, "lupta" in ghilimele, pentru ca, in timp ce o familie ca cea despre care s-a scris mai devreme, ca au fost investigati din greseala, sufera si trage din greu sa dovedeasca ce nu ar trebui dovedit - nevinovatia - nenumarati copii aflati in foster placement sint abuzati in fel si chip, de la a fi neglijati pina la abuz verbal sau fizic!

nelia spune:

Siminaf, nu reglementarile lipsesc, ci omenia lipseste. Si la parinti si la cei care deschid foster, in general pentru ca se dau subventii si nu din dragoste pentru copii. Oricite reglementari ar fi, cind omul nu e om, tot nu poti controla abuzul, nici in familie, nici in afara ei. Iar multi dintre cei care lucreaza in sistem au devenit niste functionari perfecti (asta devenim aproape in toate meseriile, oameni corecti, care isi fac meseria, ascunsi dupa puterea reglementarilor), care aplica legea... si cam atit, si-au facut meseria si se duc linistiti acasa, cu constiinta impacata ca au aplicat legea. Nu exista nici timp, nici dorinta pentru abordari umane (stii tu, chestiile alea depasite, despre care discuta aia cu ochii dati peste cap prin congrese).

Si parintii au scuze, chiar si cei abuzatori, dar atunci cind vorbesc despre parinti si nu despre copii, in fata lor ca adulti, in fata vietii lor, a actelor lor, mi se rupe sufletul de ei, cei mai multi sint si ei fosti copii tristi... dar in fata copiilor nu, nici societatea nu are.



Nu tratez cu usurinta nici un fel de abuz, ca daca o faceam, eram de mult timp deja in sistem, cu bani multi, nu in locuri cu solutii alternative, tocmai pentru a evita compromisurile si conflictul interior care m-ar termina ca om si ca mama.

Siminaf spune:

Oricum ma referisem la abuzurile serviciilor sociale.

Mie mi s-a parut de foarte bun simt ce a scris Marius, si cred ca asa ceva ar trebui sa existe pt. a se evita "greselile" mai mult sau mai putin voite.

nelia spune:

Cu asta sint de acord, ca abuzul trebuie semnalat si sanctionat oriunde s-ar afla si de orice natura ar fi.

Dar ca familia este un cerc inchis, care functioneaza dupa regulile proprii, in care nu e bine sa ne bagam, cind suspectam, poate citeodata in mod gresit, ca un copil poate fi abuzat in acea familie, iar regulile dupa care traieste aceasta il considera educatie, nu abuz... iar cei care intra in contact cu copilul, poate singurii adulti care il pot ajuta, sa-si vada de treaba lor... ca nu e treaba lor ce observa... cu asta nu am cum sa fiu de acord.

E asa cum a spus Miana, cu cit mai multi ochi pe copil, cu atit mai bine, nu cei care observa hotarasc abuzul, cei care se ocupa cu investigarea observatiilor. Dar cei care intra in contact cu copilul trebuie sa fie vigilenti, toti (de la parinte la bunic, de la profesor la medic), copilul transmite semnale, are comportamente si manifestari, e singura lui forma de manifestare... sa o ignoram pentru ca sint si momente in care poate a fost doar o suspiciune nefondata?

Corectitudinea celor care o fac poate fi pusa in discutie si pedepsita, facut plingere peste plingere pentru lipsa de profesionalism si abuz de putere, cu asta sint suta la suta de acord. Dar nu toti cei care au avut suspiciuni nefondate au fost incorecti sau au avut motive ascunse, pur si simplu te poti insela, chiar cu bune intentii, nu esti ghicitor in stele ca sa stii din prima adevarul... si nici cei care investigheaza situatia nu pot sti de la prima evaluare daca e sau nu e... sau simti ca e, dar legea nu te ajuta sa mergi mai departe fara probe... e atit de pervers abuzul asupra unui copil incit efectiv poti sa intuiesti corect sau te poti insela lamentabil...

Insa eu personal prefer calea in care iti acorzi riscul sa te inseli, dar macar sa investighezi, decit sa te retragi si sa-ti pui masca indiferentei pe fata... si mai grav, sa te retragi pentru ca ti-e frica de consecintele pe care le-ai putea suporta daca intuitia ta nu a functionat intr-o situatie, desi in altele poate ai mers la fix...

Insa eu sint din aceea care vad abuzul peste tot si asta chiar exista peste tot, la orice nivel al relatiilor umane. Cred ca e scris in codul nostru genetic sa abuzam oamenii mai slabi decit noi... sau e forma noastra de aparare. Nu stiu...

nadaflorilor spune:

din punctul tau de vedere copii nu fac parte din familie? familia = mama, tata, bunica, matusa..etc..copii sunt de izbeliste; ma bucur ca poti accepta abuzul asupra copii si chiar adultilor atat timp cat este exercitat cu profesionalism

copii plimbati din foster care in foster care nu dau pe afara de fericire, familiile alea de foster care presteaza o meserie pentru care sunt platiti, unii dintre ei din asta traiesc, ii doare fix in talpa bocancilor de copii luati in care, dar daca copilul se plange de ei se ia in considerare in primul rand factorul genetic.... pai daca sunt in care inseamna ca parintii erau defecti, daca parintii erau defecti rezulta ca si copilul este defect, daca e defect: minte (intotdeauna), fura, e lenes, are deficiente psihice, e retardat, e incompatibil cu buna crestere etc.

nelia spune:

Nadaflorilor, mai citeste inca o data ce am scris. Iar daca asta ai inteles din ce am scris eu, nu pot sa fiu mai explicita decit am fost.

Daca o luam asa, de copiii plimbati din foster in foster nu prea le-a pasat nici parintilor, cei pe care ii aperi cu inversunare tu. Si sa nu generalizam, abuzuri se intimpla, din lipsa de omenie si pentru bani... dar nu toti cei care deschid fostere o fac dn acel motiv si nu toti abuzeaza. Sint si oameni si nu putini care fac pentru copiii acestia respinsi de familiilor lor, caci asta s-a intimplat cu ei, mai multe decit parintii lor ar fi putut face vreodata. Si care isi dedica viata copiilor, nu ai lor, la propriu! Adica renunta la viata lor pentru a creste, educa si oferi copiilor un loc sigur in care sa devina adulti echilibrati si iubitori. Abia in fata acelora le !

Am cunoscut o doamna, caci asta este, care nu a avut copii, dar a fost familie de accueil pentru 25 de fete! Si le-a iubit si le-a ocrotit si le-a ajutat sa se iubeasca, sa nu se mai taie, sa nu-si mai faca rau, sa nu se mai drogheze, sa nu mai bea la nici la 12 ani etc. In timp pe parintii fetelor respective urlau pe la portile serviciilor sociale urlind si strigind cit ii tineau gura ca li s-au furat copiii... copii batuti crunt si distrusi sufleteste in familiilor lor, devenite dintr-o data iubitoate cind i-au pierdut (plingeau alocatiile, nu copiii). Asta am vrut sa spun cu faptul ca daca o familie a trecut prin niste investigatii pentru ca s-a facut un abuz, nu ca nu sint regretabile si e trist (si am spus ca nu e profesionalism, nu ca este) nu se compara cu abuzurile din care sint scapati acesti copii pentru ca exista serviciile de protectia copilului.

Recunosc cu mina pe suflet ca nu pot sa inteleg cum un parinte ar putea fi impotriva unui serviciu de protectie a copilului. Reclamati abuzul cind acesta exista, mergeti pina in pinzele albe, dati-i afara din servici pe cei care au uzat de fals ca sa va discrediteze, dar nu discreditati serviciile de protectie a copilului, va rog eu frumos. Este poate singura lor sansa in viata asta. Si nu ramineti indiferenti daca suspectati ca un copil nu e bine, chiar daca exista si riscul sa va inselati.

Nu lucrez in aceste servicii, nu de aceea le apar.

nadaflorilor spune:

daca gaseam o vioara printre emoticoane o foloseam pe aia...

cum sa ii reclami? cui? tu nu intelegi ca legea e facuta in asa fel incat sunt de neatins?! eu despre asta vorbesc, nu depsre toate cat insirati voi de frica sa nu le cada coarnele serviciilor...reclamatia se face tot catre ei...adica pe reclami serviciile la servcii...bun lucru, rezultatul este ca: daca te afli in cercetari te declara "rezistent"...adica ca nu le recunosti autoritatea si ca nu colaborezi cu ei...prin urmare inca un punct impotriva ta, inca o acuzatie la catastif; daca esti din afara si doar observi un abuz, vei fi considerat malitios si plangerea ta va fi pusa la pastrare, in chip de precedent in cazul ca vei fi reclamat ulterior; afara din serviciu cum sa-i dai? pai si sa ai dreptate tot nu vor fi dati afara, apare victimizarea, sare tot sistemul in aer - cum sa dam afara unul de al nostru la cererea potentialului abuzator, unde ajungem, daca abuzul nu este raportat de unul dinn sistem, plangerea ta e crema puka, vax albina....

eu nu discretizez pe nimeni, eu vreau o lege in care sa existe sanctiuni clare pentru cei care fac acuzatii false, chiar si pentru cei care din exces de zel dau cu informarea, doar sa se puna bine cu autoritatea si pentru cei, care dupa ce te trimit in iad, vin si spun ups am gresit, dar nu e asa ca nu te deranjeaza? ca pana la urma eu am vrut sa fac bine...pai in felul asta te poti trezi calcat de tren, dar nu e bai ala de te-a impins a vrut sa te ajute sa iei trenul din mers, nu cumva sa ramai pe peron

si mai vreau transparenta si eliminarea secretizarii cazurilor de abuz din partea autoritatilor, da vreau sa fie facute publice cazurile si numele celor implicati, cat si sanctiunile aplicate

daca am cel mai mic dubiu cu privire la existenta abuzului eu nu raportez nimic..ce o sa faceti?..ma arestati pe motiv ca nu ma bazez pe miseparenii ?