Posibil caz de abuz asupra unui copil... ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 22
nelia spune:
Sigur ca exista comportamente care nu au la baza nici un abuz, la fel cum exista multe abuzuri si nu exista comportamente pentru ca victima s-a inchis ermetic de teama si de alte sentimente discutate pe aici. Caci daca toate comportamentele ciudate ale copiilor ar avea la baza abuzuri, atunci ai mei, niste zanateci toti trei, ar fi primii suspectati.
Dar felul in care au decurs discutiile la acest subiect ma ingrijoreaza si intr-un sens si in altul. Si in sensul ca pot fi suspectati niste parinti buni, care isi iubesc cu adevarat copilul, dar acesta este afectat de divort si situatia tensionata din familie (pe linga relatia mama-tata, au mai fost adusi si bunicii paterni in discutie)...
Dar, pe de alta parte, felul in care s-a pus in unele mesaje problema ar putea sa taie cheful celor care au scris sau au citit de a mai fi suspiciosi atunci cind ceva nu e in regula cu un copil de teama sa nu fie perceput ca un distrugator de familii sau cum s-a mai spus pe aici. Au fost indemnuri la indiferenta, la nepasare, la a considera familia un cerc inchis in care nu e bine sa te bagi. Nu e bine sa te bagi cu bocancii si fara motiv, cu asta cred ca e toata lumea de acord, dar vigilenta poate salva vieti. Mie de lipsa de vigilenta cind e vorba de copii, fiintele astea atit de iubitoare dar si vulnerabile in acelasi timp, mi se pare mult mai periculoasa decit citeva intrebari puse unor parinti nevinovati.
BlackCat4evR spune:
Nelia, sigur ca nu e de dorit sa intervii aiurea dar stii ce? O suspiciune falsa se rezolva, si exemplele pe care le-au dat fetele aici demonstreaza asta.
Dar daca chiar este cazul de abuz si copilul respectiv sufera, consecintele pot fi dezastruase. Moartea sau o viata de sechele psihice (poate si fizice, de exemplu copilasii rromi stricati ca sa dea bine la cersit...) mi se pare mult mai grav decat un disconfort de cateva zile...
a_alinta spune:
| Citat: | ||||
| citat din mesajul lui Ana Stroe Mianna, nu-i normal ca o mama sa se crizeze pe la usa ca nu stie exact ce se intimpla in fiecare secunda pe care tatal o petrece cu copilul propriu; Ea a declarat c-au divortat din cauza violentei verbale a tatalui copilului; 50% poate fi adevarat, 50% nu; pina acum faptele stau cam asa: un tata ce-si duce copilul la ore de muzica, ce petrece fiecare weekend cu copilul in loc sa-l petreaca aiurea, se ocupa de el, si mama control freak ce asculta pe la usi si tine sa supervizeze si orele de muzica ale copilului; din punctul meu de vedere cucoana respectiva pare scarry, tatal propabil o ignora intentionat si nu-i da rapoarte, scapat si el din controlul cucoanei dupa despartire, si un copil prins la mijloc si cu traume intre prostiile a doi adulti iresponsabili, dintre care mama mi se pare mai periculoasa. e normal ca un parinte sa stie unde e celalalt cu copilul (se pot intimpla accidente), dar nu e normal sa caute sa afle in felul asta, spionind; daca tot e atit de ingrijorata, de ce nu tine fata cu ea in weekend? si libera, si cu telecomanda in mina? citeodata nu merge.
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 |
eu cred ca de aici ar trebui sa incepem discutia din nou. un copil nu este propiu, pentru ca nu este un obiect, un copil este o persoana unica , ca noi toti de altfel, iar atunci cand parintii nu inteleg asta incep abuzurile de orice natura.
parerea mea ca intotdeauna!
p.s. carmen , imi cer scuze ca te-am suparat.
columbiana spune:
alinta,
probabil ca dupa 10 ani traiti in alta tara, alta limba, o analiza pe text nu ma avantajeaza, si nici nu ma impresioneaza faptul, dar tu cum faci diferenta intre copilul nascut si crescut de tine si cel al vecinei? nu spui `al meu/tau` sau ``propriu``, nu-s sinonime cumva? si care-i legatura, maica, cu obiectul? filosofeala?
ca sa discutam discutii...
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
Siminaf spune:
Nu am citit inca tot subiectul pt. ca de abia l-am descoperit si e luuung.
Am vrut doar sa spun ca aici exista mai multe organizatii ale parintilor impotriva abuzurilor serviciilor sociale de protectie a copiilor. Mai multe organizatii, nu doar una. Intr-una m-am inscris si eu acum mai multi ani. Acestea exista tocmai pentru ca exista si atit de multe traume ramase dupa abuzuri ale acestor servicii sau reclamarea abuziva a te-miri-ce. Deci nu e chiar asa ca reclamam orice suspiciune dar nu ne ia nimeni copiii, pentru ca sint deja prea multe cazuri cind exact asa s-a intimplat. Nu mai tin minte nici eu exact persoana care a scris ce i s-a intimplat in urma cu mai multi ani, cum a zis Carmenbr, dar imi amintesc ca am citit si mi s-a parut absolut ingrozitor.
JuliaSM spune:
| Citat: | ||||||
citat din mesajul lui a_alinta
eu cred ca de aici ar trebui sa incepem discutia din nou. un copil nu este propiu, pentru ca nu este un obiect, un copil este o persoana unica , ca noi toti de altfel, iar atunci cand parintii nu inteleg asta incep abuzurile de orice natura. parerea mea ca intotdeauna! |
My own child e echivalent cu I own my child!?
Inseamna ca nici propriul meu copil nu e proprietatea mea.
a_alinta spune:
raspunsul meu nu a fost o analiza pe text dar daca discutiile se iau la modul personal, mai bine ma retrag.
p.s. nu faceam nici filosofie, imi pare rau ca nimeni nu a inteles ce am vrut sa spun.
nelia spune:
Siminaf, mie mi se pare un lucru bun ca exista organizatii impotriva abuzurilor de orice fel, indiferent de ce parte sint infaptuite. Faptul ca exista abuzuri din partea serviciilor sociale pentru ca si acolo lucreaza indivizi care isi fac meseria cu picioarele nu schimba cu nimic situatia copiilor care traiesc in abuz si nu ii scapa nimeni pentru ca serviciile de protectie a copiilor nu fac fata violentei si abuzurilor asupra copiilor. Si nici ca nu face sa fie anormal faptul ca daca vezi o vinataie pe un copil, sa-ti pui macar intrebarea fireasca cum a capatat-o. Sau cind vezi un copil timorat si care ii este teama si de umbra lui, sa nu te intrebi de ce a ajuns in aceasta stare. Si nu trebuie sa lucrezi in serviciile sociale, sa fii profesor sau medic ca sa observi asta, poti fi pur si simplu un simplu cetatean, intr-o tara normala, in care un copil are dreptul sa traiasca o viata normala.
Abuzuri se intimpla, erori la fel, dar asta nu ma va face pe mine personal cel putin, sa intorc capul atunci cind simt sau intuiesc ca unui copil nu i se arata respectul care i se cuvine unei fiinte umane. Nu o fac nici cind e vorba de un adult abuzat, darminte cind e vorba de un copil fara aparare.
Emilia a avut niste suspiciuni si a cerut sfatul nostru, s-a lamurit intre timp. Poate ca nu sint intemeiate, poate ca de data asta parintii sint unii buni si ceea ce a observat ea sint doar niste dureri ce provin de la rani vechi, la toti trei din acea familie. Au fost pareri si pro si contra si e foarte bine sa fie asa.
Insa alta data faptul ca cineva nu ramine indiferent la situatia unui copil chiar ar putea salva o viata sau macar ajuta parintii sa inteleaga ca ceea ce fac influenteaza dramatic si de multe ori iremediabil fiintele care au incredere in ei, copiii lor.
Sint de acord ca serviciile sociale nu nimeresc intotdeauna, ca fac erori, uneori chiar abuz de putere, e trist, dar asta e adevarul. Insa protectia copilului exista, fiecare tara care se respecta si isi respecta copiii o are si nu face numai erori sau abuzuri.
Si pentru ca ma apasa cum tot sint aparati saracii parinti, asa, in bloc, si considerata familia un cerc inchis si sfint, de care nu ar trebui sa te atingi, ca numai parintii stiu ce e mai bine pentru copiii lor, toti parintii...
La rece: numai in Québec, in 10 luni au fost omoriti 10 copii de catre unul din parintii lor. Vreti sa va spun citi copii ajung in spital, batuti crunt, copii de la citeva luni la citiva ani? Sa dau cifre din Canada, din America? Sint impresionate si mi-e teama ca nu ma veti crede... Sint organizatii care lupta impotriva abuzurilor serviciilor de protectie a copiilor, sa fie cind acestea gresesc... Stiti si cite organizatii sint care lupta impotriva violentei impotriva copiilor? Sa pun oare si date despre citi copii traiesc in violenta psihica, verbala si fizica pentru ca adultii nu sint capabili sa-si traiasca viata altfel? Sa va spun oare si in ce situatie sint femeile si copiii care se refugiaza din adaposturile pentru ei? E si adapost de tati fugiti cu copiii din sinul familiilor multiubitoare... Si asta peste tot in lume.
Nu e asa ca e roz lumea asta in care nu se accepta ca sint parinti care ar putea face rau copiilor? Si in care orice parinte e musai sa-si iubeasca copilul din moment ce l-a adus pe lume?
E atit de roz incit mi-ar placea si mie sa traiesc in ea, dar din pacate cea reala nu e chiar asa.
Siminaf spune:
Nelia, dar nici nu am negat existenta abuzurilor, din pacate prea multe. Vorbeam doar ca ar trebui ceva dovezi mai mult decit circumstantiale pt. a putea face o reclamatie care nelalocul ei ar putea avea efecte dezastruoase asupra unei familii intregi. Cam cum zice Marius.
Asta cu simplii cetateni care suspecteaza una-alta din comportament sau vinatai e o cale usoara spre abuzurile amintite ale serviciilor sociale. Daca o vezi pe fata mea, pare salbatica, timorata, nu scoate un cuvint in fatza cuiva strain, oricit as incerca eu sa o "dezghet" sau persoana respectiva sa fie prietenoasa. De vinatai ce sa mai zic, ca-i plina, ea fiind genul de maimutica cataratoare si evident ca se si loveste. Ei bine, cei care o cunosc nici nu ar putea crede cum se manifesta ea la un prim contact cu cineva strain. Si de aici se pot trage concluzii total, dar total eronate. Daca cineva ne-ar purta simbetele si ne-ar face o reclamatie (ca alt motiv nu vad sa existe, dar si asta e unul plauzibil, nu?), vorba cuiva acum citeva pagini (parca Ana?), i-as sui in primul avion si apoi m-as lua la trinta (figurat) cu serviciile sociale si cu reclamagiul/ii si nu ar scapa ieftin nici unii, nici altii.
oana_s spune:
Cam off-topic:
Cand fie-mea e la ta-su VREAU sa stiu unde e, gen daca pleaca undeva afara din localitate, daca totul e ok...
Intr-o joi seara a luat-o pe la un 7 seara din Ploiesti (unde locuim noi) si a dus-o la Bucuresti (unde loc. el). De la ora 9 pana la 12 noaptea am sunat in continuu, sa stiu daca au ajuns bine, telefoanele amandurora erau inchise. La 2 noaptea eram la el la bloc si sunam la interfon. Asta ma face paranoica?
E important de stiut ca fie-mea merge la ta-su de cate ori are chef si se poate.