Locul ingerasilor

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lady22 spune:

e trist ce se intampla.imi poti trimite si mie linkul te rog?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ralcat spune:

Ma tem ca doar modificarea legii ... nu va fi niciodata de ajuns. Oamenii trebuie sensibilizati si educati, ei trebuie sa stie ca daca au facut un copil, nu au dreptul sa-l foloseasca pe post de sac de box sau ca obiect unde sa-si reverse ei frustrarile.
Sincer, ma intreb daca prima schimbare in lege n-ar merita fi: cursuri de "parenting" cu toti viitorii parinti, indiferent de varsta, educatie sau stare sociala. Obligatorii. Cu teste pshihologice si cu Stiu ca suna paranoic, dar ... am citit cazuri de monstri care si-au maltratat copiii atat de diverse incat nu cred ca exista un cliseu.


viperisme

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BlackCat4evR spune:

LAdy22, ai activat PM? Am incercat sa-ti trimit si nu am reusit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BlackCat4evR spune:

ralcat, asta era a doua solutie pe care vroiam s-o discutam. Legislatia romana prevede cursurile pentru parintii asupra carora planeaza suspiciuni. Nu stiu in ce masura se si aplica. Oricum, de acord cu tine, un fel de "carnet de parinte" ... ar fi necesar.
Un alt aspect important este ca sunt cazuri in care mama se implica intr-o noua relatie si priveste cu detasare cum noul prieten ii abuzeaza
copilul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

din pacate romania sufera de neaplicarea legilor, asta cred eu ca e problema reala, avem legi, bune, mai putin bune, cum or fi, nu se aplica
avem o protectie a copilului si niste proceduri
asa si?
stiu caz concret cu reclamatii multiple de neglijenta, de vreo juma' de an minim, nu s-a facut nimic
reclamatiile au fost facute, din cate stiu eu, la primarie, la protectia copilului, la telefonul copilului, la politie
nimic rezolvat
deci despre ce vorbim?
probabil ca atunci cand acel copil se va alatura ingerasilor din link-ul despre care se face vorbire, probabil ca atunci cand va ajunge o stire... o sa pice cateva capete, se vor taia cateva salarii, caci situatia a fost cunoscuta
ce ii ramane unui om simplu de pe margine sa faca mai mult decat a anunta autoritatile statului? autoritati care nu fac nimic?

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmencat spune:

BlackCat4evR, am citit putin de prima data cand ai pus link-ul, am vrut sa iti raspund de atunci, dar intre timp disparuse subiectul, e foarte bun subiectul propus, greu de digerat, dar foarte bun
Primul impuls este sa spun ca nu vreau sa stiu, nu vreau nici macar sa citesc, atat de rau ma doare. Mi se umplu ochii de lacrimi instantaneu si simt ca nu mai am aer.
Dar nu poti sa te faci ca nu stii, sa nu vrei sa stii, cand monstrii ca cei care sunt descrisi acolo pot trai la usa de alaturi.
Ce e de facut? In primul rand ca institutiile abilitate ale statului sa isi faca treaba, bazat pe legislatia care exista. In al doilea rand schimbata putin legislatia, in sensul inaspririi acesteia. Pedepse mult mai mari pentru orice neglijenta sau abuz impotriva copiilor, mergand pana la inchisoare pe viata. Copiii nu se pot apara, unii nu pot cere nici macar ajutorul. Pentru neglijat/abuzat un copil, nu ai scuza, nu ar trebui sa existe iertare, nu ar trebui ca cei care au facut asa ceva unui copil sa se mai bucure de libertate si soare macar 1 minut in viata lor.
In al treilea rand, asigurata permanenta in cadrul directiilor de protectie a copiilor pe departamentul respectiv, ma refer la 24/24, 7/7. In ture. Cu telefon simplu, gratuit, accesibil din orice retea.
in al patrulea rand o colaborare directa a acestui serviciu cu politia, colaborare reala.
In al... enspelea, ca le-am pierdut situl, rand, facuta o campanie sustinuta pentru asa ceva.
Dar din cate vad eu... la noi lumea e buna de gura si atat. Ma refer la mai marii nostri legiuitorii, care, iertat sa imi fie, dar am senzatia ca traiesc intr-o lume paralela, iar legile pe care le dau sunt din proaste in mai proaste si mai neaplicabile sau mai inutile.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina.click spune:

Eu n-am intrat pentru ca am crezut ca e vorba despre copii nenascuti. Cam asta inseamna "ingerasi" in jargonul DC, din cate am observat. Copii care n-au apucat sa se nasca. Mi-a luat ceva timp sa inteleg e-i cu toate mamicile lui A., B, si ingerasul C si de ce e doar C ingeras, dar intr-un final m-am prins.

Acum ca am inteles unde bati, ce cred eu ca poti sa faci:
1. Sa nu mai gandesti la plural cand e vorba de facut. E o distribuire a responsabilitatii. Constienta sau nu, tot aia e. Nu mai spune "ce sa facem, ce sa dregem", spune "ce sa fac, ce sa dreg". Nu te mai baza pe oamenii din jur. Daca vei fi un exemplu bun, se vor lua dupa tine. Sau nu. Dar 98% din oamenii din jur fac fix ce faci tu, se uita in jur si intreaba "cand facem, cand dregem?" Nu e o critica, e un sfat doar.
2. Ce pot eu face ca individ e sa anunt si sa incerc s previn, in limite legale, orice abuz. Si sa fac multa galagie, sa nu sun si atat. Uite o greseala din asta am facut eu saptamana trecuta. Ma intorceam cu A. de la cresa spre casa dardaiam amandoi, am trecut pe langa 3 minori in fata la Angst. Cel mai mic avea cateva luni, 4-5 poate, urla de frig, avea un biberon cu niste lapte cine stie de cand acolo - ma rog la ce ger era la 7 seara nu cred ca se stricase. Ceilalti erau 2 fetite de pana in 8 ani. Cerseau.
Am trecut pe langa ele, am sunat la politie si am mers mai departe. Nu trebuia. Ma gandeam doar la mine si la Alex, ma gandeam ca e racit si ca sta in frig si fix asta am raspuns si ofiterului care m-a rugat sa stau daca pot acolo pana vine echipajul. Ar fi trebuit sa stau. Acasa m-am gandit ca puteam sa stau inauntru in Angst pana venea politia. Sa particip la un proces verbal, sa pot suna in baza unei sesizari scrise si sa intreb ce e cu ele, sa pot sa anunt si protectia copilului si tot asa.
Dar n-am facut asta, imi era frig si copilul era sacait si scartaia deci vroiam sa ajung acasa. Am facut un fel de bine pe jumatate si e gresit sa te complaci in aceste jumatati de bine.

Deci blackcat. Fa tot ce poti pentru a preveni abuzul, cersetoria, prostitutia infantila. Suna, anunta, pozeaza, suna la politie, suna la protectia copilului, suna la ziare. Nu te intreba daca fac aia ceva sau nu. Intrwaba-te ce faci tu mai intai msi sfatul asta l-as da oricui, inclusiv mie.
Si nu fa cum am facut eu saptamana trecuta. Incearca sa nu faci doar jumatati de bine pentru ca nimeni nu traieste din jumatati de viata.

De cate ori deschid fereastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Asta spuneam si eu in primul mesaj, ca nu de idei au nevoie copiii abuzati, ci de fapte concrete. Si de multa, multa sensibilizare, mai ales acolo unde toata lumea vorbeste despre abuz, dar intr-un fel sau altul, uita sau se fac ca nu observa ca abuzul incepe de acasa, din familie. Statisticile sint covirsitoare, ceva de genul ca 1 din 6 oameni de pe acest pamint au suportat abuzuri in copilarie sau mai tirziu, unul din 3 abuzuri sexuale. Si in 5 din sase cazuri abuzul e petrecut in familie!

Sensibilizarea asta e o intreaga munca si cere mult curaj. Iar legile se schimba la presiunea pusa de societate, societatea este formata din indivizi, daca fiecare ar actiona acolo unde traieste in sensul acestei sensibilizari, situatia s-ar putea schimba. Nu s-ar termina abuzurile, nici acolo unde oamenii sint sensibilizati si exista legi bune, care se si respecta, abuzul nu dispare. Exista si exista la scara larga. Dar se cheama ca faci ceva, mereu, nu astazi da si gata... ci mereu, acolo unde esti, sa sensibilizezi oamenii ca nu e normal sa abuzezi o fiinta vulnerabila numai pentru ca aceasta nu se poate apara. Caci nu e vorba doar despre copii...

Ina, eu nu sint de acord ca nu ai facut ceea ce trebuia pentru ca ai plecat. Ai actionat exact ca o persoana careia ii pasa, dar care stie si sa se protejeze. Mai ales unde nu sint legi si actiuni suficiente care sa o faca si unde totul e posibil din aceasta cauza. Si chiar si unde sint legi si functioneaza, denunturile se fac in majoritatea cazurilor anonim si nu pentru ca nu vor cei care o fac sa-si asume raspunderea, ci pentru a se proteja. Caci nu rezolvi nimic daca il expui ce cel ce a semnalat abuzul, deschizind astfel calea unui altfel de abuz, a persecutarii celui care a crezut ca face o fapta buna daca semnaleaza ceea ce a observat, lasind pe cei in masura sa investigheze situatia si sa ia masuri sa-si faca meseria.

Nu te poti expune pe tine si mai ales pe copilul tau la asa ceva. Da, i-ai vazut (of, ) insa ei poate ca sint acolo pentru ca nu au pe nimeni pe lume (tot autoritatile trebuie sa investigheze situatia lor, tu nu ai nici un rol in asta si nici acasa, din pacate, nu ii poti lua. Iar daca le dai ceva, tot nu-i scoate din situatia de abuz pe care o traiesc)... Dar la fel de bine, ei poti fi pusi acolo special de cineva, ca sa faca bani... pentru el. Si daca acel cineva e in stare sa puna trei copii mici in frig sa cerseasca bani, tot acel cineva poate sa-ti faca si tie si copilului tau rau pentru ca i-ai luat sursa de venit. Stiu ca e trist, dar cazuri din acestea exista multe si peste tot in lume.

Asa ca, eu consider cererea politiei neindreptatita si ei stiu lucrul asta: nu se poate sa expui persoana care ti-a semnalat o asemenea situatie, mai ales cind e vorba de o mama cu copilul ei de mina. Insa daca toata lumea ar semnala atunci cind vad asa ceva, cind aud in vecini copiii urlind si parinti tipind la ei, cind observa neglijenta si ca aceasta afecteaza copilul s-ar crea un val, care ar aduce cu el si nevoia de schimbare. O problema devine sociala atunci cind un segment al societatii, un grup al ei o reclama ca fiind asa. Deci cu cit exista mai multe plingeri si denuntari ale abuzului cu atit cei in masura sa rezolve problema vor fi nevoiti sa ia masuri... si asa vor aparea si decrete si legi bune, precum si impunerea necesitatii respectarii lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ina.click spune:

Nelia, eu daca mai asist la asa ceva o data - ceea ce e foarte posibil- raman totusi in magazin si dau o declaratie scrisa. Ce dovezi avea politistul ca ei cerseau? Eu ii vazusem si puteam declara asta, el abia ajunsese.
Nu cred ca-s singuri pe lume, nu prea mai avem copii singuri pe lume sa umble lela la cersit. Asta era in anii 90-98. Acum sunt, o vasta majoritate, pusi la cersit de familiile lor sau de diversi stabori locali.
Anyways. Revenind. Da, asta trebuie facut, sa nu intorci capul, sa semnalezi, sa suni, sa vorbesti cu agresorul, cu agresatul dupa caz, dupa cum te tin puterile si curajul.
Acum multi ani o prietena a oprit o mama care-si batea copilul pe peronul garii. Nu stiu daca voi realizati cat s-a schimbat IN BINE atitudinea fata de copii in tara noastra, cu toate blestematiile care inca se mai intampla. Cand prietena mea a reactionat, batutul copilului in public era mai frecvent decat flegmele pe trotuar. Un pasl, doi pasi, jap una. Ca nu sta de manuta, ca merge prea incet, prea repede, ca are mama draci, orice. Nu intreba nimeni nimic, nu se baga nimeni, nici macar nu reactiona tulburat mai nimeni.
E, si tipa asta s-a dus si s-a infipt - cam la propriu - in mamica. Au ajutat-o si fizicul - aproape 1.80 - si temperamentul impulsiv. Nu zic ca asta ar trebui sa facem, in nici un caz. S-a dus si-a replicat fix gesturile mamicii fata de copil, adica a luat-o de guler si a zgaltait-o bine. A intrebat-o ce-are cu ala micu si daca se simte bine asa cum sta acolo, atarnata in mainile ei si fara aparare; cum se simte? dar al ei copil cum s-o simti?
ma rog, aia s-a pus pe un mare bocit , etc, meltdown, ca sa vedeti ca nu mai pot, ca nervii mei, ca bla si bla. Ideea e ca nici asta nu e o scuza. Da, mamele au nervi. Si tatii au nervi. Si sotii au nervi. Si sotiile au nervi. Cred ca un pas important impotriva violentei ar fi sa descurajezi ferm aceasta scuza. Nervii.

Tot batem apa in piua cu instinctul matern in sus, instinctul matern in jos. Nu aveti idee cat ma seaca aceste prostii. Generalizarea absurda. "O mama stie intotdeauna ce e mai bine pentru copilul ei". Vax albina. Si forumul asta de ce mai exista daca stim toate asa bine? Sunt sute de mame aici pe zi care intreaba ce sa faca cu copilul lor , cerand sfaturi de la complete strangers, de bine ce stiu sa faca si cu el. Sunt mii de mame in toata lumea care isi mutileaza, ucid si abuzeaza copiii. Cand aduci vorba despre asta de obicei primesti scuza "aia nu era mama! era un ...un animal!". E pa dreacu. Tot mama era. Doar ca atata s-a batut apa in piua pe "stie ea mai bine ce-i face ca e ma-sa" incat poate s-a trecut cu vederea peste un amanunt ingrijorator, s-a inlaturat din minte un dubiu, nu s-a mai sunat la un anumit telefon, urechile s-au inchis brusc la anumite tipete.

Da-l incolo de instinct. Chiar nu suntem maimute in zoo. Si alea cateodata, in pofida instinctului, isi dau puii cu capul de pereti, refuza sa ii alapteze sau pur si simplu ii lasa sa moara. Dar pt ca stau intr-o cusca transparenta, nu au unde ascunde acest lucru si uite asa puii sunt salvati cu o rata mai mare3 decat putem noi sa ne salvam propriii juniori.
Deasupra instinctului trebuie sa primeze educatia. Si daca nici cu aia nu merge, atunci frica de lege macar. Daca instinctul iti spune "eu l-am facut, eu il omor", atunci ai clar o problema cu instinctele. Legile tarii tale nu=ti vor spune asta niciodata insa.

De cate ori deschid fereastra...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ralcat spune:

Sunt toal de acord cu Ina, educatia este cea care poate schimba destine, dar educatia are niste nevoi: oameni care sa o faca (bine pregatiti si platiti) si timpul pentru a da roade. Si din pacate Romania nu prea dispune de resursele astea.
Si unde educatia nu face fata, frica poate fi o alta solutie. Frica de a fi reclamat, si in cazul asta iti pierzi copilul, faci inchisoare ... pot fi cinica sa spun ca in realitatea romaneasca asta este o gluma buna? Nu cred ca este vreo lege care sa nu fi fost terfelita si calcata in picioare (poate cele legate de pensiile parlamentarilor) asa ca de unde frica de lege ?
Dar m-am mai gandit la subiectul asta si m-am mai gandit ca violenta care ne inconjoara mai mult ca sigur ca are un mare cuvant in comportamentul si al adultilor ca si al copiilor. Cand incepand cu destule desene animate (asa ... de pe la 5 ani copiii sunt deja expusi violentelor animate ) si continuand cu faimoase jocuri pe calculator si filme ... din care cele mai profitabile sunt cele cu cei mai multi hacuiti pe minutul de film ... cum sa mai aiba oamenii perceptia corecta asupra lumii. Degeaba citesti in carti ca e bine sa faci bine (daca citesti), cand toata media ce te-a inconjurat mereu iti inoculeaza violenta si puterea pumnului ... fara sa te gdandesti/controlezi aplici ce ai vazut mereu ca are succes. Cum schimbi asta ?

viperisme

Mergi la inceput