Dezbatere pe seama unei sinucideri
Raspunsuri - Pagina 8
michelle-usa spune:
parerea mea, este ca in Romania, privacy in spitale nu prea exista.
examinari se fac de fatza cu alti pacienti uneori si cu vizitatori ; diagnostice, tratamente la fel.
sa lasi pacienta descoperita si cu usa deschisa sa fie in vazul tuturor...e f. degradant.
cat despre chestia cu legatul de maini ...poate este adevarat ca se practica peste tot dar ma intreb nu cumva se face dupa anestezia generala/totala cand pacientul este deja adormit, anesteziat si nu mai stie?
michelle
BlackCat4evR spune:
Vorbim de blocul operator, cu sala de pregatire pentru operatie si cu salile de operatie propriu-zise, pe unde nu umbla decat personal medical, nu de vreun hol pe unde sa se perinde tot poporul!
BlackCat4evR spune:
Cat despre legat, nu neaparat generala, eu am fost legata sub anestezie epidurala. Care amortea doar jumatatea inferioara, iar mainile erau in agonie la sfarsitul operatiei. Amuzant, sau mai putin amuzant, ma rog..., este faptul ca la externare nu ma durea burta proaspat operata cat ma dureau umerii, de la pozitia fortata pe care au avut-o mainile mele. In timpul operatiei m-am agitat foarte tare din cauza ca eram legata, am facut scandal, am si plans, iar la vizita de a doua zi anestezistul nu a ezitat sa-mi bata obrazul, ca i-am dat atata de lucru...
Dar nu asta e ideea! Ideea e ca trecute prin experiente similare, doua persoane pot simti exact opusul, in functie de intreaga conjunctura. Cum spuneam, cand esti cu nervii la pamant, un bobarnac ti se pare o lupta de strada.
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BlackCat4evR Vorbim de blocul operator, cu sala de pregatire pentru operatie si cu salile de operatie propriu-zise, pe unde nu umbla decat personal medical, nu de vreun hol pe unde sa se perinde tot poporul! In love with life. |
Iti apreciez interventiile pertinente la subiect DAR, este o diferenta enorma intre cele 2 sisteme referitor la initmitatea pacientului. Si in blocul operator nu se dezveleste decit portiunea de corp care trebuie operata si ATIT.
Protectia intimitatii pacientului lasa foarte mult de dorit si asta am simtit-o si pe pielea mea (la propriu). Fiind in vacanta in Romania prin '95, am facut pneumonie...am fost trimisa la radiografie (policlinica Titan in Bucuresti). Asistenta mi-a spus sa ma dezbrac pina la mijloc DE TOT si sa astept pe hol. Pe hol erau inca 3 femei (la bustul gol) la coada. Asa ceva n-am putut face!!!! In ruptul capului. Am insistat sa stau acoperita cu tricoul (fara sutien) pina cind intru la radiografie...asistenta "s-a declansat" si m-a facut in toate felurile posibile (printre care si mironosita) iar eu am plecat.
daniela_b spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BlackCat4evR Cum spuneam, cand esti cu nervii la pamant, un bobarnac ti se pare o lupta de strada. In love with life. |
Si aia care-s cu nervii la pamint, ce sa faca?
Imi "place" ca tot aia mai sensibili si cu nervii la pamint trebuie sa se simta prost ca bobirnacul li s-a parut lupta de strada, cind eu vad taman invers, ca abia ei trebuie protejati...
Ah, si as mai fi curioasa si cum NU li se poate dezbraca demnitatea umana barbatilor care se furisau cu borcanelul in mina la veceul de serviciu de linga camera cu mopuri si galeti, sub ochii atitor femei care asteptau la alte usi, iesind mai apoi cu materialul de "donat".
Giulesti 2007
BlackCat4evR spune:
Mai fetelor, hai sa deschidem un subiect in care ne legam bine de tot de sistemul medical din tara asta. Si am niste exemple de zbarlit parul pe voi (logodnicul meu si-a pierdut picioarele intr-un accident de tren. Lasand la o parte faptul ca cel putin un picior putea fi salvat daca si-ar fi dat cineva silinta, am stat alaturi de el intr-o spitalizare de aproape doua luni, timp in care l-am parasit doar 9 ore, in trei zile, ca sa-mi fac dus acasa, doua luni in care am trecut prin Spitalul Judetean Ploiesti, Prin Post-operatorul (TI-ul) sectiei de ortopedie a spitalului Floreasca, si intr-un final intr-un salon al aceleiasi sectii. Am o colectie buna de povesti, despre umilire, despre lipsa de respect, ca sa nu mai pomenesc de sistenta sociala a persoanelor cu handicap, unde esti chemat an de an in fata comisiei, pus sa te dezbraci, poate de, ti-au crescut picioarele la loc, asa ca nu sunt, cum spunea nelia neizbita de probleme...)
Dar zau, la subiectul acesta, de ce discutam medici si spitale? E o problema atat de adanca suferinta la care se inhama unii dintre noi, singuri singurei, e atat de trist destinul cuiva care nu are cui striga dupa ajutor, e atat de sfasietor sa nu vezi nici o iesire dintr-un turbion al durerii, si noi ce facem? Mi se pare ca minimizam totul, blocand discutia ASTA in acest punct.
michelle-usa spune:
eu cred ca are legatura cu medicii si spitalele , pt ca aceasta femeie cu toata suferintza ei, a fost prin spitale si pe miinile a multor medici, care prin sistemul oferit parerea mea este ca i-au agravat suferintza.
si om sanatos sa fii, doar mergind in spitale din romania te imbolnavesti de ce vezi...dar mai ales cei bolnavi.
felul in care esti tratat ca pacient lasa de dorit in cele mai multe cazuri.
modul in care se da un diagnostic iar lasa de dorit, fara pic de sensibilitate, consideratie...
michelle
michelle-usa spune:
| Citat: |
| de ce totusi sa renunti la lupta atat de usor? |
eu cred ca e doar din lipsa de credintza in Dumenzeu renunti la lupta.
michelle
BlackCat4evR spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui michelle-usa eu cred ca are legatura cu medicii si spitalele , pt ca aceasta femeie cu toata suferintza ei, a fost prin spitale si pe miinile a multor medici, care prin sistemul oferit parerea mea este ca i-au agravat suferintza. si om sanatos sa fii, doar mergind in spitale din romania te imbolnavesti de ce vezi...dar mai ales cei bolnavi. felul in care esti tratat ca pacient lasa de dorit in cele mai multe cazuri. modul in care se da un diagnostic iar lasa de dorit, fara pic de sensibilitate, consideratie... michelle |
Asta e speculativ, in articol nu se mentioneaza decat ca a aflat ca e infertila. Atat si nimic mai mult.
ocebine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui BlackCat4evR Mai fetelor, hai sa deschidem un subiect in care ne legam bine de tot de sistemul medical din tara asta. Si am niste exemple de zbarlit parul pe voi (logodnicul meu si-a pierdut picioarele intr-un accident de tren. Lasand la o parte faptul ca cel putin un picior putea fi salvat daca si-ar fi dat cineva silinta, am stat alaturi de el intr-o spitalizare de aproape doua luni, timp in care l-am parasit doar 9 ore, in trei zile, ca sa-mi fac dus acasa, doua luni in care am trecut prin Spitalul Judetean Ploiesti, Prin Post-operatorul (TI-ul) sectiei de ortopedie a spitalului Floreasca, si intr-un final intr-un salon al aceleiasi sectii. Am o colectie buna de povesti, despre umilire, despre lipsa de respect, ca sa nu mai pomenesc de sistenta sociala a persoanelor cu handicap, unde esti chemat an de an in fata comisiei, pus sa te dezbraci, poate de, ti-au crescut picioarele la loc, asa ca nu sunt, cum spunea nelia neizbita de probleme...) Dar zau, la subiectul acesta, de ce discutam medici si spitale? E o problema atat de adanca suferinta la care se inhama unii dintre noi, singuri singurei, e atat de trist destinul cuiva care nu are cui striga dupa ajutor, e atat de sfasietor sa nu vezi nici o iesire dintr-un turbion al durerii, si noi ce facem? Mi se pare ca minimizam totul, blocand discutia ASTA in acest punct. In love with life. |
Absolut sfisietor ceea ce scrii...imi pare sincer tare rau pentru experientele traumatice si pentru suferinta prin care treceti. Sincer.
Eu cred ca lucrul acesta pe care tu il privesti ca fiind minor (si te inteleg perfect prin prisma experientelor tale) este un lucru care poate fi remediat. Este un lucru care se poate remedia si imbunatatii daca ar exista binevointa.
Este un lucru care asa marunt cum il vezi tu, pentru foarte multi este extrem de important.
Un zimbet, o atitudine binevoitoare, o maniera delicata nu costa bani dar ajuta enorm.