D-na invatatoare.

Chuny spune:

Marius, cred ca nu ai inteles ce vroia sa zica Ana ...

ddana spune:

Metodele tip "bau-bau" sunt clar excluse.
Blackgirl, cred ca autoritatea este un proces, un rezultat care se castiga in timp si nu un efect de liniste deplina si 'deciuplina' maxima pe care il obtine un profesor care a urlat la elevi. Aia e teama. Si asa cum zici, nu are nimic de-a face cu respectul si iubirea.
Eu pornesc de la inceput: trateaza-l pe elev cu respect pentru ceea ce este. Nu-l judeca. Nu-l eticheta. Stimuleaza-i respectul de sine prin asta. Cultiva-i diferentele creatoare (si in fine, multe altele, dar nu despre asta vorbim).
Cred ca tu intrebi de fapt cum tratezi situatiile negative, de indisciplina, de comportament inacceptabil iubindu-i in continuare pe copii, dar nestirbindu-ti autoritatea.
Vorbeste cu copilul, atata tot. Dar nu la ora de dirigentie, punand obraznicul la stalpul infamiei si expunandu-l oprobiului public. Nu urland la el. Nu jignindu-l. Nu raspunzand comportamentului sau neadecvat cu alt comportament neadecvat. Ideea de baza in toata povestea asta e educatia, nu? El trebuie sa invete ceva. Cheama-l la tine in pauza. Dupa ore. (eu m-am intalnit cu un elev fugit de acasa la o cofetarie si am baut un suc ) Vorbeste cu el sincer. Ajungi dincolo de platosa adolescentina pe care o au cu totii, pentru ca trebuie sa aiba o anumita imagine, trebuie sa iasa din anonimat, trebuie sa se fereasca de hartuirile colegilor, trebuie sa faca fata unor posibile relatii conflictuale cu parintii... Daca ajungi sa treci dincolo de toate aceste masti, pana la EL, asa cum e cu adevarat, in cele mai multe cazuri vei descoperi un copilas speriat, rebel si frumos. Si care are nevoie ca tu sa il intelegi si sa il accepti asa cum este el. Odata ce ai obtinut asta, i-ai castigat respectul.
Nu e usor, si e nevoie de mult tact, rabdare, diplomatie, disponibilitate.. dar se poate.
In legatura cu pedepsele mentionate de tine: ele exista, au un scop bine definit, sunt parte din conventia scolii. Atat timp cat elevii fac parte dintr-un sistem, trebuie sa ii respecte regulile. Nu vad nimic tragic in nota la purtare scazuta, discutii cu directorul, avertismente scrise sau verbale. Dar conteaza mult de tot mesajul pe care il primeste elevul. Si eu nu le-as zice "pedepse". Le-as spune consecinte. Cred ca aceste consecinte nu exclud principiul de baza, acela de a-i iubi pe copii. Dimpotriva. Si mai cred ca acolo a gresit profesoara de matematica a lui Blackgirl. A iubi copiii nu inseamna a abdica de la statul tau de cadru didactic bine pregatit, de formator de suflete. Nu inseamna a coaliza cu copiii impotriva sistemului, nu inseamna anularea limitelor inerente scolii. Ci inseamna a sti sa-i faci pe copii sa respecte aceste limite din convingere, nu de teama. Ei, stiinta asta as numi-o autoritate. Si am avut destui dascali care se incadreaza in model.

anuscha2009 spune:

Pe tine te-ar multumi vreuna din cele doua tipologii descrise de mine, daca copilul tau ar avea parte de una din ele?
Eu as fi multumita de o invatatoare ca as vedea-o ca face un minim efort ca sa-mi stimuleze copilu, care m-ar chema la sedinte la consultatii, care ar incerca sa insufle spiritul de echipa in clasa noastra.

marius spune:

1. Si cum ai dori sa faci asta, daca mai sus ai afirmat ca "pe tine nu te intereseaza scoala"? Este o contradictie.
2. In egala masura atata timp cat vezi doua sisteme (cel familial si cel educational/scolar) ca fiind total distincte vei inocula aceasta viziune (scoala este scoala si casa este casa, nu le amestecam fiecare este altceva cu alte repere si alte reguli) si care lasa loc de optiune (ce vrei casa/scoala?) ceea ce cred ca este eronat. Pentru ca un copil / viitor adult este un sistem si se dezvolta ca si un sistem, unde sunt incorporate atat informatiile educationale "de acasa" in tanem cu informatiile educationale din "sisteme institutionalizate". Ele trebuie sa se completeze reciproc.
3. Probabil ca afirmatia ta: "Dar, toate astea, din pacate in sistemul nostru scolar de astazi nu sunt posibile...Sau, nu le gasesc eu." reflecta o posibila stare de confuzie chiar la tine insati pentru ca eu cel putin in calitate de parinte nu m-am ciocnit de astfel de dileme si copiii mei sunt in acelasi sistem ca toti ceilalti copii.

filofteia spune:

Anuscha tu cauti invatatoarea ideala, care nu exista.

Cand am inceput scoala eu recunosc ca am fost socata de cat s-au schimbat viziunile vis-a-vis de ce reprezinta scoala. Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta ce se intampla la alte scoli. Norocul a facut sa fim 7-8 colegi, cu copiii in acelasi an, la scoli diferite. Am avut coleg care a schimbat 3 scoli pana a reusit sa gasesca ceva multumitor. Am ajuns la concluzi ca stam cel mai bine. Ceea ce s-a si confirmat pe parcurs.

Si eu mi-as fi dorit poate o invatatoare mai apropiata de copil, dar recunosc ca una peste alta am fost foarte multumita de invatatoare pentru ca : nu jignea copiii, nu-i agresa de nici un fel, a reusit sa-i faca o echipa, nu conta daca ii duceai sau nu cadouri se purta la fel cu toata lumea, a fost foarte diplomata in toate conflictele care au aparut, nu a insistat cu concursurile, a reusit ca la sfarsitul clasei a IV-a sa pastreze toti copiii in clasa.

Pe de alta parte recunosc ca este greu sa lucrezi cu 28 de copii si oricat ai vrea nu poti acorda atentie tuturor.
Asa cum am inteles ca celorlalti parinti nu le-ar conveni sa "stea" clasa la aceeasi litera pentru ca fiimiu nu reusea sa o invete.
De aceea nu am dat niciodata vina pe invatatoare ci pe sistem. Sistemul asta ar fi trebuit sa recunoasca ca fiimiu are o problema si sa-mi ofere un logoped. Ei logopedul asta mi s-ar fi oferit numai daca fiimiu nu ar fi reusit sa treaca clasa. Cred ca atunci cand logopeda de la Centru Logopedic Intrescolar (sau cam asa ceva - fiecare sector are unul si fiecare judet) mi-a spus asta (ca ar fi fost inclus in program doar daca avea I) am inteles pe deplin cat de mult depinde de mine recuperarea copilului.

Ana_a eu as schimba scoala / invatatoarea in cazul tau. Pe de alta parte ai putea incerca si o discutie cu doamna, multe din cadrele didactice se poarta cu copiii si in functie de ceea ce permit parintii.

Eu am avut de doua ori discutia asta si a fost foarte bine.
Prima data la gradinita, cand copilul a fost discriminat la o serbare, a doua zi am fost la gradinita, am vorbit cu directoarea/educatoarea si rezultatul a fost surpirnzator, nu numai ca nu a avut de suferit, dar cu prima ocazie a fost evidentiat.
A doua oara, una din profesoare i-a facut observatie in fata clasei, mie mi s-a parut nepotrivit, am fost si am vorbit cu ea si si-a cerut scuze de la el in fata clasei. Nu va spun ce multumit a fost copilul ca am facut ceva.

dana vio spune:

Exact asta e ideea: fiecare parinte in parte trebuie sa "amendeze" atitudinea nepotrivita in secunda2, acolo de unde a porit - la invatatoare, nu povesti la coltul strazii unde nu se rezolva nimic.

Legat de invatatoarea in cauza, eu sunt convinsa ca toata lumea in scoala stia de metoda ei. Nu ma hazardez sa spun de ce n-au luat atitudine (poate ca stia si ea ceva despre altii ), eu stiu ca se poarta prin scoli "ascultarea pe la usi" - directorul merge la clasa resp si "asculta" de pe hol desfasurarea lectiilor. Puteau sa-i faca observatii pana acum, dar daca nimeni nu s-a plans...

Alex a mea are 2educ de aceeasi varsta. Una dintre ele imi spune mereu ca ea n-are probleme cu fetita si Alex vine mereu cu buline mari si inimioare rosii imense de la gradi. Cand e cealalta educ de dimi n-aud decat: n-a dormit, n-a mancat, a deranjat copii la somn, s-a urcat cu baietelul X pe scaun,a daramat un ghiveci in baie etc. Si merg mereu la gradi si intreb ce si cum.

Alexandra Maria
14.12.2007

oanaib spune:

Hai sa zicem ca cel mai bun sistem de invatamant esta asta militaresc in care copiii sunt caliti la scoala ca la armata si 80-90% au rezultate bune la invatatura (ceea ce desigur e un procent exagerat de mare), ce te faci cu restul de 10-20% care nu reusesc sa se adapteze militariei si care poate ies din scoala timorati si poate chiar traumatizati. Copii nostri nu ar trebui sa treaca printr-un proces de filtrare gen asta-i bun, asta la gunoi cu el.
Exista si alte metode, poate nu va vine sa credeti dar EXISTA.
Eu sincer cred ca supra-aglomerarea materiei si exigentele claselor 1-8 duce la clacare in anii de liceu, unde copiii au o personalitate f dezvoltata si pot in sfarsit sa riposteze (din punctul lor de vedere)la toata aceasta nebunie fara sens care a devenit sistemul de invatamant romanesc. Este adevarat ca exista si genii si nu putine la numar in tara asta, dar marea majoritate sunt copii normali si se descurca greu prin amalgamul de cunostinte, majoritatea inutile, pe care trebuie sa le memoreze fara nici un model practic. De multe ori m-am gandit, oare in liceele in care nici un copil nu a luat bac-ul ce invatatori au fost la clasele 1-4. Sunt convinsa ca printre copii aceia unii au fost foarte buni in perioada asta.
Atunci cand o sa reusim sa scapam de astfel de mentalitati poate o sa reusim sa avem cadre didactice capabile de empatie cu copiii si implicate in munca pe care o fac. Efectiv exista unele meserii pentru care e nevoie de vocatie, vocatie pe care o ai sau nu si asta se cunoaste. Nu poti sa fi dascal asa cum esti functionar bancar sau mecanic auto. Indiferent cat de multa teorie stii tot exista un copil care sa te surprinda si caruia trebuie sa fi capabil sa-i faci fata fara violenta
Cred ca putin mai multa intelegere fata de copii nostri nu strica si nici nu inseamna ca-i incurajam sa nu invete sau sa trateze cu lipsa de respect scoala sau profesorii.
In ziua de azi daca un copil nu stie lectia la scoala, profesorul o ia in mod personal, se enerveaza pe el si ii pune nota proasta si il tine minte ca pe o pramatie. Oare asta e singura cale?

Rufus spune:

Eu nu cunosc o invatatoare slaba. Stau in Bucuresti, am trei copii si am vazut la lucru 4 invatatoare (la Teodora 2, ca s-a mutat la alta scoala).
Cred ca invatatoarele proaste (general vorbind) sunt exceptii si imi pare rau de copiii si parintii care s-au intersectat cu ele.
Am vazut de asemenea parinti nemultumiti de invatatoarele astea 4, probabil ca daca scriu pe undeva vor spune ca-s slab pregatite, fara metodologie, etc. Nu stiu de ce au parerea asta si nici nu ma intereseaza.
Mai cred, de asemenea, ca multi parinti au asteptari diverse, de la normale la deplasate si nu stiu cati din ei stiu sau accepta latura profesionista a unui dascal. Asa ca daca ei (acesti parinti) decid ca invatatoarea e proasta, e greu sa ii convingi cu argumente.

Cred ca un invatator trebuie sa asigure copilului progresul aferent varstei, iar copilul trebuie sa mearga cu placere la scoala.

Rufus, Tora si iadele

dana vio spune:

Dar nu era vorba ca sunt bune/proaste, ci de cum se poarta cu copii.

Alexandra Maria
14.12.2007

blackgirl0 spune:

Eu am exemplul meu personal si al surorii mele. Cu meditatii la matematica din clasa a V-a ca sa pice admiterea la liceul teoretic dorit. A intrat in sesiunea din toamna cu extrem de multe meditatii la un liceu de mana a doua, industrial, insa la clasa de real (ce bucurie pe ai mei). In liceu, loaza mare, pierdere de vreme, chiul, desconsidera total scoala. Tot cu meditatii, pedepse, disciplina si mana de fier a mamei a fost printre cele 15 persoane dintr-un liceu de 200 de absolventi care a luat bac-ul si una din cele 2 persoane care au intrat din prima la facultate de stat, cu bursa. Eu, din contra, datorita desteptei de profesoare de matematica, care vezi doamne isi dorea relatie de prietenie cu noi in loc sa ne faca sa mancam matematica pe maine, am picat bac la matematica. Degeaba eram la liceul cel mai bun din oras, pur si simplu nu am facut fata cerintelor de la examen, caci nu stiam ce anume sa invat.

Asa ca eu imi doresc de la dascalul copilului meu sa-l indrume sa invete ce trebuie, sa-mi comunice daca este de lucrat in plus, nu sa asteptam sa treaca timpul, noi linistiti ca baiatul invata la scoala, cand de fapt este pierdere de timp.

Mie mi-e groaza cand am de-a face cu absolventi pe banda rulanta cu facultatea facuta pe banii parintilor si care habar nu au de meserie.