Membrii patrupezi ai familiei

Pornind de la ideea Inei, sa vedem daca-mi iese mie (de inserat poze nu stiu daca se poate, dar linkurile sper ca nu se considera reclama) :

http://www.flickr.com/photos/48909648@N04/5274074491/

Ea e Alka, cu un an fara trei zile mai mare ca fetita, labrador ciocolatiu si tare ghidus, mamoasa rau, rozatoare de plante in primul an , convertita din caine de vanatoare in caine de paza (spre stupefactia mea).

http://www.flickr.com/photos/48909648@N04/5274074769/

ina.click spune:

E foarte frumoasa!
Imi place mult culoarea asta de roba la caini; am mai vazut braci in aceasta culoare si mi se par si ei foarte faini. In special contrastul ochi-blana.

Domle incerc sa imi amintesc cum urcai poze din computer pe forum. Fusese recent un thread pe tema asta, cu urale, cu bravo, etc.

Edit: ha, am nimerit!

Ok, el e Ayax, e pitbull, are 11 ani si speram sa o duca asa mult mai mult timp inainte.
Nu stiu daca e bun de paza si sincer nici nu vreau sa aflu prea curand.
e afectuos, rabdator si afectuos cu copilul nostru tolerant cu ai altora (doar ca ii detesta cu sinceritate, dar rabda sarmanaul daca e musai)
e groaznic de pofticios
probleme de sanatate: nu am avut pana acum exceptand o pacatosenie de dermatita umeda pe fond alergic, apare de la orice, trece greu si arata infiorator
isi petrece timpul dormind, alintandu-se, jucandu-se sau pandind ceva de mancare.
Foarte inteligent, empatic. A fost usor de dresat dar nici nu ne-am chinuit altceva decat comenzile de baza, "bunele maniere" cum ar veni.
Pe mine ma asculta mai prompt dar cred ca pe sot il iubeste cel mai mult (e si stapanul initial, eu cand i-am cunoscut cainele avea deja 2 ani)


De cate ori deschid fereastra...

natalia_nica spune:

Superfrumoasa Alka! Si copilul meu isi doreste un labrador, e innebunit dupa ei.

natalia_nica spune:

Si Ayax e un mosulica foarte simpatic! Sa fie sanatos!

Noi avem in momentul asta un pechinez batran (14 ani), cred ca se apropie momentul despartirii . Am mai avut o catea doberman, un caine mai bland decat ea n-am mai intalnit, s-a dus in urma cu 2 ani, si acum mi-e dor de ea... Urmatorul catel va fi sigur un labrador, mi-as dori sa fie catelusa, parca sunt mai blande si mai ascultatoare...

Sa fie sanatosi prietenii vostri!

szivarvany spune:

Noi avem un fel de bichonitza :-) E cel mai pupacios si afectuos catel din toata lumea asta si o iubim enorm si si ea pe noi :-)
Voi incerca sa pun si eu poze de acasa.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca

iulia_b spune:

Catelusa mea e metis ciobanesc german cu dog german. Nu prea am experienta cu cainii, am luat-o de gura copiilor , dar si pt paza. Insa nu prea fac fata. E zanateca rau. Cel putin asa mi se pare. Sare pe noi (mi-e frica la copii ca daca se ridica este cat ei, sa nu-i zgaraie pe fata sau sa le scoata ochii), roade tot ce prinde, inclusiv pe noi daca vrem s-o mangaiem , sapa si ascunde tot felul de lucuri prin curte , daca prinde vreo punga, hartie, le inghite de parca n-ar mai fi mancat de-o saptamana, face cateodata niste ture prin curte zici ca a piscat-o ceva. Am facut greseala s-o scot la plimbare, a gasit un sobolan mort, l-a halit intr-o secunda, n-am avut vreme sa reactionez, de-am sta o zi cu grija sa nu pateasca ceva catelulNu o primim in casa, n-as mai face fata. Azi mi-a mai rupt un copac, o lasasem 5 minute nesupravegheata cat sa iau ceva din casa. Am sa apelez la un dresor, ca eu degeaba ii zic nu, nu roade copacul, ca a doua zi o ia de la capat.
Mi-e draga, mi-ar parea rau sa o dau, sper sa ne acomodam. Senzatia mea ca mai docil e un mascul, dar eu n-am vrut sa nu faca pipi pe la colturi.

Carra spune:

Iulia, stii reclama aceea din perioada sarbatorilor, cand un grup de copii striga sub geam "va rugaaaaaaaam"? Ei, cam asa zic si eu: "va rugaaaaaaam" sa nu abandonati ideea ca educarea catelusei voastre este fooooarte posibila. Tot, dar absolut tot ce povestesti despre catelusa voastra ni s-a intamplat si noua (doar ca sobolanul a fost inlocuit cu tavalitul intr-un oribil kk omenesc in parc - Doamne, hidoase momente... Nici nu vreau sa-mi amintesc.)

Raspunsul cel mai bun, in opinia mea, este: rabdare, consecventa, afectiune - toate astea reluate la nesfarsit, pana dupa varsta de 1 an cel putin, dupa care lucrurile vor intra, treptat, in normal (Carra a inceput sa dea semne de "maturizare" pe aproape de doi ani, dar Beagle-ii sunt renumiti pentru incapatanare, pe cand rasele din care provine fetita voastra sunt mult mai docile si potolite si se maturizeaza mai repede, din cate stiu eu.)

Ca sa nu ma lungesc mai mult decat e cazul: STIU ca e greu, dar crede-ma ca efortul vostru va fi rasplatit inmiit de iubirea neconditionata pe care o veti primi in schimb. Nu va privati de bucuria aceasta!

PS: Adaug faptul ca, in final, a trebuit sa renovam apartamentul, ca arata ca dupa un dezastru: tapet smuls, scaune roase, plapuma sfasiata, cabluri facute bucati (si nu stiam de ce nu functioneaza telefonul fix), scurgerea de sub chiuveta gaurita (si nu stiam de ce Cara e uda in crestet) si lista ar putea continua, doar ca am uitat eu cate mai facea la vrema respectiva. Perioada crunta a trecut, iar bucuria de a o avea in casa este fara limite.

Oana_B spune:

Secondez si eu ce spune Carra, tot ce povestesti e foarte cunoscut si rabdare, consecventa si afectiune.
Ce stresata am fost si eu ca habar n-aveam despre caini, ultima oara am avut caine cand eram de 6 ani, un boxer il chema Kid.
Acum eu am vrut un catel de buzunar si barbata-miu macho cica el nu iese cu ala la plimbare pe strada si a pomenit ca ii place rasa Vizsla. Nici nu auzisem de ei.
Am luat-o cand avea doua luni si in primele zile am dormit langa cusca ei in family room, cu lumina aprinsa sa ma vada ca se vaita incontinuu, si cu casti de protectie pe urechi, din alea de se folosec la poligonul de trageri
Am incercat sa ma documentez si sa pun in aplicare ce citeam la altii si ii ziceam si lui barbata-miu sa faca si el la fel, da' el e doar cu gura ca altfel e softie. Si acum nu prea il asculta, il considera unul din gashca.
Am zis ca urmatorul catel o sa fie tot Vizsla dar rescue, o sa caut pe la adaposturi.

E normal sa fie zbanghie si sa faca tot felul, are doar 6 luni.
Cainii mananca cele mai scarboase chestii, muama si ce gustoase li se par.
Stai sa vezi cand s-o rostogoli in vreo carcasa de mortaciune.
Dar asta nu inseamna ca trebuie sa o lasi de capul ei ca se maturizeaza si ii trece. Nu mai lasi in apropierea ei lucruri de-ale voastre, daca apuca ceva ii spui ferm Nu si ii dai alternativa jucaria ei si lauzi ca sa stie ca face bine, cand va zgarie cu labele sau dintii la fel Nu si va incrusisati bratele, va intoarceti cu spatele sau chiar plecati din camera. Sau schelalai, eu asa faceam, sau zici "au" tare ca sa stie ca te raneste. In felul asta invata "bite inhibition", invata sa-si controleze muscatura. Acum cu a mea, imi ia mana in gura cand ne jucam dar nu zgarie, nu raneste.
Cea mai nasoala a facut-o cand a mancat caca in padure, a fost singura si ultima data, habar n-am daca era uman sau animal. Nu stiu ce i-a trebuit ca de obicei mananca doar kktei de iepure, aia sunt mici rotunzi ca niste bobite, abia ii vezi in iarba. Da' atunci am crezut ca imi vars matzele, am incercat sa o sterg cu frunze, am spalat-o cu furtunul bleah
Am avut nenumarate sesiuni de diaree, una a fost tare ca a calcat in ea si a adus-o in casa. Barbata-miu a facut sul covorul si l-a aruncat direct, am cumparat altul. Si-a scrantit coada (nu stiu de unde, eu vorbeam cu ea si i-am zis ca de la prea mult batzait), zgarieturi peste tot (acum are una in crestet), rani pe la labe. Ma gandeam sa-i cumpar www.drsfostersmith.com/images/Categoryimages/normal/p_10600_FS11810-dog-clothing.jpg" target="_blank">doggie boots si niste www.bigbadbob113.com/wp-content/uploads/2010/01/bubblewrap-large.jpg" target="_blank">bubble wrap sa nu se mai raneasca
Acum are 2 ani jumate, si nu mai pot de dragul ei, si ea ne iubeste ne pupam reciproc, eu o pup pe crestet ea ma linge pe mana. Pe barbata-miu il linge pe chelie

Carra spune:

Oana draga, mi-ai trezit alte amintiri de groaza legate de scarboseniile pe care i le scoteam din botic pe cand era mica si o plimbam prin cartier: mucuri de tigara, servetele murdare de cine-mai-stie-ce, oase mizerabile.... ORIBIL! Acum, insa, e suficient sa-i spun ferm NU si nici nu mai pune gura. Iar daca vreau, totusi, sa-i scot ceva din gura (de regula cate o prostioara pe care o mai fura din joaca prin casa - papuc, telecomanda etc.) ii zic doar LASA si ii da drumul imediat.

Iulia, dupa cum spune si Oana, are doar 6 luni! E un copilas, nu-i poti cere cumintenie si respectarea regulilor. Ea acum exploreaza si cunoaste lumea, dar mai ales familia si casa. Acum se stabilesc relatiile dintre voi. Totul depinde de voi sa construiti o relatie echilibrata. Da-i un pic de timp si nu vei regreta.

PS: Nu contest utilitatea dresorilor, dar... pana la urma TU si familia ta trebuie sa convietuiti cu ea, asa ca voi trebuie sa stabiliti regulile si comportamentele dezirabile. Si noi ne-am pus la un moment dat problema aceasta (ca si tine, simteam ca nu vom face fata niciodata), insa unii dresori aplica metoda bataii si asta chiar nu am fi acceptat niciodata. Imi amintesc ca sotul meu a spus: "pai daca NOI nu o batem niciodata, ca nu asta vrem de la ea, atunci de ce am da bani ca sa o chinuie un strain?" Repet, nu toti dresorii sunt asa, dar exista si riscul acesta. In fond, tu vrei un caine care sa te asculte din respect si afectiune, nu de frica, nu?

carmencat spune:

Ce imi place subiectul asta
Noi avem un brac german cu par scurt mascul, acum are 12 ani si 6 luni si un ciobanesc carpatin femela de 5 ani si 6 luni. Sunt complet diferiti.
Bracul a venit in familie acum 12 ani jumate, cand avea 6 saptamani. Era o mogaldeata, cam cat e capul lui acum, maro cu pete, o blanita de catifea, burtica grasa si roz si un cap... dulce foc, cu ochii lui mari, caprui si calzi, cu urechile lasate, ni s-a lipit de suflet. Mai bine zis ne-am lipit suflet de suflet.
Este primul nostru caine si toti ne spuneau sa rezistam, ca de la 1 an e altceva, se maturizeaza, bla-bla. Ei bine are 12 ani jumate si tot tembel e. Da, am reusit intr-un final sa il disciplinam cat de cat (asa ne-ar place noua sa credem, ca sa nu zic ca a mai imbatranit si s-a mai potolit). Ce a facut cainele asta as putea povesti ani. Da' il iubim. Il iubesc cum nu am crezut ca as fi capabila vreodata sa iubesc o fiinta. Lui ii datoram tot. Ne-a schimbat. Ne-a facut mai rabdatori, mai intelepti, ne-a aratat ca iubirea nu are pret, ne-a adus un echilibru pe care nu cred ca altceva ar fi putut sa il aduca.
Cum a fost? Nu a fost si nu e usor, dar merita. Nu imi imaginez viata mea fara el. Nazbatii a facut garla. De la devorat canapeaua si fotoliile, la distrus covoare si mochete, de haine, incaltaminte deja nu mai vorbesc. Pana la urma am renovat apartamentul sa fie pe gustul lui si a iesit superb. A fost bolnav, a avut nenumarate accidentari, de cuminte ce era, fireste, batusem carare cum se zice la vet, ne stia ca pe un cal breaz. Ultima oara cand am retapitat ultima canapea noua a fost cand avea el 6 ani jumate... ce vremuri... ce amintiri...
Bineinteles ca nu ne-am potolit si a venit urmatorul caine, cand bracul avea 7 ani. Intamplator sunt nascuti in aceeasi luna si le serbam ziua impreuna. De ce inca un caine? Pai simplu, daca i-am supravietuit lui nimic nu mai putea fi imposibil. Si asa e. Al doilea caine, ciobanescul carpatin fetita a venit la noi tot cand avea 6 saptamani. Ea a fost un bebe balena. La 6 saptamani cantarea 5 kile jumate. Era un ghem de blana pufos, alb cu gri, cu burtica rotunda si roz, numai buna de pupacit, cu pernute grasute si roz. In nici un caz nu a facut ce a facut bracul. Eu caine mai cuminte ca asta nu am intalnit. Nu a facut nimic. Nu a fost in stare sa roada macar un papuc intreg, desi bracul i l-a inceput si o invata. Ei doi se iubesc intr-un fel aparte. El a crescut-o si a invatat-o tot. Noua ne-a fost mult mai usor de data asta. Bine, am avut si cu ea peripetii. dar daca nu ar fi astea, ce am mai povesti?
Cu doi caini mari... ne-am luat inima in dinti, am vandut apartamentul si ne-am mutat la curte. daca nu erau ei si nu am fi facut efortul asta pentru ei nici nu am fi visat ca am putea.
Si tot din cauza lor am avut curaj sa o adoptam si pe fetita noastra. In primul rand daca pe ei ii putem iubi asa cum ii iubim si nu s-a pus problema sa ii fi nascut noi sau macar sa le cunoastem parintii... ce ne-ar fi impiedicat sa iubim un copil? Si in al doilea rand am dorit tare tare sa am un copil care sa creasca cu ei. Pentru ca sunt minunati.
Si uite asa avem si copilul care ii iubeste tare si ei pe ea la fel. Sunt fratii ei. Ei sunt primii carora le-am spus ca vor avea o surioara. Pe ei i-am tinut in brate si am plans de bucurie cand au iesit actele, ei au cunoscut-o primii.
Sper numai sa reusim sa terminam repejor hartiile, sa o gasim pe fiica noastra urmatoare si sa o aducem si pe ea acasa cat inca mai sunt amandoi. Sper sa ii cunoasca si ea pe amandoi si sa se bucure de ei cat mai mult. Stiu sigur ca acomodarea ei va fi mult mai usoara cu ei in preajma.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

Carra spune:

Carmencat, de mult timp admir poza ta de la avatar. Mie combinatia copilas - catel / orice animalut mi se pare irezistibila. Te aprob 1000%. Daca nu se intampla o nenorocire in viata mea, planuiam exact acelasi lucru: sa ne mutam la casa si sa mai luam niste catei in curte. N-a fost sa fie...

Ce inteleg din avatarul si mesajele tale e foarte, foarte frumos. Copiii si cateii se completeaza de minune, asa cum se intampla de obicei. Carra mea iubeste orice copil - cunoscut sau necunoscut!

Iulia, te rog, nu abandona "lupta". Veti fi o mare familie fericita, in care catelusa va fi un membru de baza, ca sa zic asa...