optiunile unei femei/mame singure

szivarvany spune:

Si mai scriu si eu o data: fericirea e in noi



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

anuscha2009 spune:

Asta cu fericirea e in noi e referitor la ce?

szivarvany spune:

La faptul ca daca esti impacata cu tine insati, restul cu unde- cand- cum- sunt detalii , referitor la inegalabila fericire de a fi singura chiar si de sarbatori sau zilnic sau ocazional


edit: italienii au o vorba: chi si accontenta, gode - asta ar fi in traducere libera - cine se multumeste, se bucura



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

anda141 spune:

Am tot citit la acest subiect , prin prisma faptului ca si eu am fost o mama singura o perioada de aprox.2 ani. Nu am scris pe forum, nu mi-am publicat povestea site-uri, desi am suferit enorm , nu-i doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu. Sunt de felul meu destul de introvertita si prefer sa sufar in mine . Stiu ca nu e cel mai bine pentru mine, dar asa sunt.
Suntem creati ca fiinte sociale si nu inteleg cum unii sunt fericit singuri. Eu stiu sigur ca nu sunt deloc fericita singura, nu e pentru mine singuratatea. Nu m-am simtit deloc fericita, asa cum spuneti voi. Tind sa cred, poate gresesc , ca cine spune "vai sunt extrem de fericita ca sunt asa , nu mi doresc altceva", exagereaza. Nu va suparati pe mine, nu atac pe absolut nimeni, spun din punctul meu de vedere.
Cineva spunea ca a fi cu cineva acum, ar priva copiii de atentia totala. Nu sunt de acord. Nu cred ca mamele singure stau mai mult cu copiii lor decat mamele cu partener.Din contra, trebuie sa munceasca mai mult sa-i intretina si sa alerge dupa toate treburile . Altcineva spunea ca de sarbatori lucreaza in locul unui coleg la serviciu. Ce e asa de minunat in asta ? Si cu copilul cine sta ?
Cred ca toate ne am dori un partener care sa ne iubeasca, sa ne rasfete, sa ne ajute la nevoie , numai ca neavand in aces moment, atunci ne e rusine sa recunoastem si afisam statusul de fericire sa nu ne planga cineva de mila. Apreciez pe cele care recunosc ca nu se simt bine asa. Nu e ceva rau, nu e ceva rusinos sa vrei sa te simti iubita, sa ai cu cine pleca in excursii,sa ai cu cine sa ti petreci sarbatorile, sa aiba cine sa te tina in brate seara etc. Suna asa de horor cu un astfel de partnere, cum sustine unele dintre noi ? Sa fim serioase.
Crisseis , eu am fost singura o perioada si m am simtit exact ca tine. Te inteleg perfect. Ca sa te incurajez si eu am copil de 8 ani si mi-am gasit un sot care sa ma iubeasca si sa ma rasfete, care are grija de copil ( care nu este al lui )il duce la medic cand e nevoie, il duce la scoala si la alte cursuri,merge la sedintele cu parintii ,face temele cu el , ii pune masa...etc. Face mult mai multe pentru copil decat facea tatal lui natural. Chiar suntem fericiti toti 3, neasteptat de bine. Iti spun toate astea ca sa vezi ca se poate.
Ca si mentiune, nu am alergat dupa barbati in perioada asta, m-am comportat absolut normal, mi-am vazut de viata mea ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat .Nu trebuie sa alergi disperata dupa ceva, pentru ca se vede si s-ar putea sa obtii contrariul a ceeace doresti

anda141 spune:

Vreau sa adaug ca sunt de acord si cu sintagma de a fi fericit cu tine insuti si atunci celelalte nu mai conteaza. Numai ca asta suna foarte frumos in teorie,insa in practica e destul de greu de atins. Felicitari sincere celor care au atins acest ideal si chiar sunt fericite in orice ipostaza a vietii .

szivarvany spune:

Suntem macar de acord ca suntem diferite ???
Sau trebuie neaparat sa convingem pe cineva de adevarul propriu.

Uite, fericirea mea in singuratate provine din traumele din trecut.
Am voie sa ma simt asa, da ? :-) Si sa vreau sa evit asta si asta ma face fericita in linistea si pacea mea :-)

In acelasi timp insa ma pot bucura ca exista si fericirea in cuplu , e semn bun ca se poate :-)


(mey, asta cu munca de sarbatori am mai patit-o acu cativa ani de la o alta forumista, vin la munca cu fi`mea care se joaca cu catelu` de aici si si scoate la imprimanta ce vrea, cat timp eu aranjez nejte acte :-))) nu o abandonez in neant)




Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca


Impreuna pentru 60 de copii
Prietenii lui Mos Craciun

herra spune:

daca-s parinte singur nu inseamna ca sunt singura

am o viata sociala mai bogata ca inainte

herra spune:

"sa ai cu cine pleca in excursii"

hmm, pai eu o sa intru intr-o relatie in care o sa ma dezvolt si o sa ne completam reciproc, nu intr-una in care sa fiu dependenta de partener ca fara el nu am chef de viata

ioachim spune:

Vin si io

Recent divortata, ma apropii de 30 ani, fara copii - asta cred ca are un mare impact, deci nu pot sa imi compar situatia cu cele care aveti copii - e mai greu sa luati decizia si cu programul sunt si eu impresionata cum va descurcati, dar pe de alta parte, cred ca nu se compara cu nici un alt sentiment din lume si asta va umple viata.

Uite ca si eu - imi doresc pe cineva la modul ideal, fara indoiala. Chiar am pe cineva, dar asa, incipient, a inceput mai mult ca distractie.

Dar in ansamblu, viata mea e destul de fericita si implinita.

Nu mai am resentimente deloc fata de fostul sot, ba chiar sunt fericita ca l-am intalnit, intr-un colt din inima mea il voi iubi intotdeauna. In fond, m-am maritat cu el. Sper sa ramanem prieteni daca el va putea.

Am prieteni, cativa buni. Am o cariera promitatoare si pe care mi-am ales-o nu ca sa scap de singuratate, ci pt. ca dezvoltarea profesionala e importanta pt. mine. Fostul sot stia asta si ma accepta asa cum sunt. Traiesc intr-un oras care imi place. Imi place sa petrec timp cu mine (am oricum asa de putin timp...), ma simt bine deocamdata. Daca sunt tot singura la 37-38 ani, planuiesc sa adopt un copil.

Niciodata nu am suferit cand eram singura, ci cand eram cu cineva si ma ranea. Atunci sufar rau. Dar singura, nu.

Bineinteles, admit ca idealul meu, ca al aproape tuturor dealtfel (femei si barbati), este sa aiba o relatie care sa ii implineasca, indiferent de cum defineste fiecare asta. Dar, cat se poate de sincer ca doar nu ma cunoaste nimeni si nu trebuie sa impresionez cu nimic, asta nu inseamna ca nu consider ca viata mea e fericita si implinita fara neaparat sa am un barbat alaturi.

Mi-a luat timp sa realizez asta-0 m-am maritat de tanara, si cativa ani am suferit rau - ca relatia cu el ma ranea rau, si totusi ma incapatanam sa cred ca trebuie neaparat sa il am alaturi. Dar pana la urma am spus ca nu are rost sa imi fac viata mai grea decat este si va fi - pe toti ne asteapta incercari grele, fie ca vrem, fie ca nu.

Trebuie sa fac ce ma face pe mine fericita in viata ( bineineteles, daca as avea copil - pe el/ea l-as pune pe primul loc ), si daca e sa fie, voi fi cu cineva. Daca nu, voi face in asa fel incat sa fac ce imi place, sa invat, sa progresez in cariera, sa fac un copil daca voi vrea, sa petrec timp cu parintii mei, sa ma simt bine cu prietenii, sa stau cu mine insami si sa imi placa sa petrec timp cu mine.

Gata cu polologhia - nu stiu ce m-a apucat, vroiam doar sa spun ca inteleg fetele de ambele parti. Am prietene care nu se simt bine decat in cuplu, si le inteleg foarte bine. E legitim, este ceea ce le face pe ele fericite. Dar unele dintre noi putem, la modul cel mai real, sa fim fericite si singure. Nu e bravada. Doar ca suntem diferiti.

Va pup pe toate si sa ne dea Dumnezeu fiecareia fericire si mai ales pace sufleteasca. Cele care aveti copii - cred ca ceva mai frumos nu exista

herra spune:

pai da, chestie de optiune :)