Ceasul biologic

Ai zice ca dupa 3 copii, chestia asta numita "ceas biologic" ar trebui sa nu mai functioneze. Problema e ca de vreo cateva zile, la mine a luat-o razna rau de tot .
Intr-o noapte am visat ca eram din nou gravida, si asa de real a fost visul, ca de atunci tot tanjesc dupa inca un bebe. Parca am innebunit, efectiv, dar visez copii, imi doresc copii, subconstientul meu face planuri pentru inca un copil in cele mai nepotrivite momente, in conditiile in care stiu sigur ca daca as spune cuiva asta (incepand cu barbatul si terminand cu familia) ar zice ca's nebuna. Cred ca si eu daca as scapa cumva de hormonii care au luat-o razna si as analiza situatia la rece as zice ca e cea mai proasta idee care am avut-o in ultima vreme.
Doar ca nu pot sa scap.....

Aveti vreun remediu pentru calmat hormoni sau ignorat ceasul biologic? Constient, pot sa ma gandesc la altele, dar imediat ce mintea mea prinde um moment de respiro, imi zboara gandul automat la un bebe. Nu mai vorbesc de vise, unde chiar nu am niciun control.

Exista tratamente naturiste pentru asa ceva? E doar o faza care trece in timp? Mai are cineva probleme de genul asta?

Otiliav spune:

Remediu cu durata temporara, de 5 ani . Si n-am de gand sa renunt la el inainte sa expire. Plus protectie masculina cam pe la acelasi procent de 98% ca asa mi se pare corect ca sa nu avem vreo surpriza.
Constient imi e putin teama de o noua sarcina, de nastere dar cel mai mult de cum as reusi sa ma impart ca timp. In ultimii doi ani am avut un singur moment in care m-am tradat singura in prezenta unui bb pufos care mirosea a laptic
Ah, si avand doar fete mai sunt intrebata din cand in cand daca nu mai incerc si pentru un baiat. Iar eu sincer ma simt extrem de norocoasa sa am trei minuni de fetite.
Eu mi-am dorit de cand ma stiu sa am frate si dupa ce s-a nascut am tot vrut o sora. Probabil dorinta aceasta neindeplinita a ramas undeva in subconstient si de aici "pofta" greu de cenzurat.
Tu ai mezina destul de mare asa ca iti inteleg dorinta de scuteceala.

Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)

roxanaz spune:

Mickyyy, asa draguta ai fost cu intrebarea despre remedii... rad ca zapacita
la mine remediul e sa stau vreo ora cu copiii in timp ce ei se bat, ciondane, chitaie, inteapa, etc si sa nu pot sa ii despart sau potolesc in niciun fel, in ciuda eforturilor mele. uite asa imi trece pofta de al treilea, desi si eu am vise, chef, pofta... si ce mai zici tu acolo. mama natura rade de noi zic eu....

Mickyyy spune:

offf...la mine statul cu copii face mai rau. Aseara eram cu cea mica in brate, si ma uitam la ea cat de mare s-a facut, si asa un dor mi s-a facut de ea cand era bebe...si-am incepu sa-mi aduc aminte de cand erau ele mici...si iar mi s-a facut pofta de bebe

Si-ale mele se ciondanesc, se caraie, se zgarie sau se paruiesc, dar se si iubesc, sa le vezi pe cele mici cel putin cand le apuca iubareala, cum se strang in brate una pe alta si se alinta, mai ales dimineata, la trezire.

Problema oricum nu sunt motivele pentru care sa nu fac un alt bebe, de-asea gasesc cu duiumul (daca ma apuc sa le scriu pe hartie, umplu cel putin o pagina ), ci dorinta/pofta/cheful arzator si necontrolabil care ma apuca in cele mai nepotrivite momente, si din ce in ce mai des. Daca vad un bebe mic, o poza, o femeie gravida, un film, un gest de afectiune intre fete, o hainuta de cand erau ele mai mici, absolut orice nimic de genul declanseaza in mine un val de sentimente materne si-o dorinta arzatoare de-a mai fi macar odata gravida, de-a mai tine in brate si ingriji un pui mic. E mai presus de logica .

Mickyyy spune:

PS: Nu e prima oara cand m-apuca, am mai avut un episod de genul asta acum vreo cativa ani, si-a tinut vreo cateva luni .
Desi la ceva timp dupa episodul de atunci, mi-am "satisfacut" pornirile hormonale, si a iesit si bb3

anca_vlad spune:

Cand am avut un astfel de episod am facut bb2, dar preventiv in cazul in care ma mai apuca am legat trompele.
Chiar azi ma gandeam ca imi e asa dor de un bb mic. O fi ceva in aerul toamnei!

PS Cine stie daca nu te infranezi poate faci si un fratior pentru fete.
PS Avem o cunostinta care atunci cand i-am cunoscu aveau trei fete si au mai incercat o data in speranta ca va iesi baiat....dar este tot FETITA :)

ina.click spune:

tu ai ceas, eu am orologiu.

am copil de 1 an jumate, inca in scutece, inca plangacios, inca, inca, inca, inca toate chestiile astea de care ma incurajeaza lumea ca "las ca scapi curand", dar eu nu vreau sa scap :) eu mai vreau inca unul.

probabil am fost norocoasa si sarcina si primele 6 luni, cam asa, de viata ale lui Alex au fost euforice. Totul a mers struna, totul a fost ca un fel de vis frumos. Care a inceput, ok, sa cam scartaie cand am inceput cu diversificarea, cand am inceput serviciul, iar acum ca am i ceput cresa si imbolnavirile aferente nu mai e vis deloc.

Insa tot rememorez chestii aproape zilnic. Primul lui zambet, atat de frumos, cred in a treia zi de viata, prin somn. Zambetele acelea stirbe, moi, largi. Bunica-sa a zis "il pacalesc ingerii cand rade prin somn" si pana si necredincioasa de mine s-a inmuiat toata.
Alaptatul. Plimbatul in sling, dormitul pe pieptul meu, cand era un ghemotoc mic si moale si cu capsor pufos si mirosea tot a lapte si a micime. Il iubesc si acum, dar acum e un cracanici independent care se sufoca in imbratisarile mele nocturne si doarme in partea opusa a patutului sau, lipit de al meu. Prima data cand si-a descoperit manutele. Si apoi picioarele. Prima baie, cum trona el acolo in cadita, bosumflat si totusi multumit, ca un Buddha grasunel.
Primul pas, primul "mama", primul dinte, primul, primul, primul. Traiesc in plina epoca de "primul" si e minunat si as vrea din suflet sa nu fie unica experienta.

Mi-e teama ca daca fac cum zice (cum implora) sotul si aman cu ani si ani uit cat de minunata e perioada asta si imi voi aminti doar parti negative si nu voi vrea, din comoditate, sa o iau de la capat.

Si referitor la faza cu "nu inceri si un baiat". Sper sa fiu cusurgioaica si sa mi se para doar mie. Dar mi se pare chestia asta ca ascunde un sexism inconstient sau doar nespus. Nu am prea vazut mame cu 3 baieti intrebate "nu mai incerci, poate de data asta iti iese fetita". Si cand dupa o fata sau doua fete mamica se intampla sa aiba si un baietel, e felicitata de parca dupa niste rateuri in sfarsit i-a iesit si ei "cum trebuie". "Ei bravo, ai vazut ca ai facut baiat"

Mie mi-au amarat sufletul oamenii care in perioada de sarcina ma tot incurajau "sa nu iti faci griji, eu zic ca baiat iese", de parca ma temeam ca alternativa va fi un unicorn cu 3 picioare. De parca o fata ar fi fost ceva asa, neterminat, inferior, nedorit. Si uite asa, de ciuda mai mult, am ajuns sa imi doresc fetita. baietel a iesit si il iubesc nespus, dar inca imi doresc sa am un copil si daca va fi fetita bucuria mea va fi la fel de mare. I-am ales si nume si tot.

Te felicit din suflet pentru cele trei fetite ale tale. Ai dreptate, esti foarte norocoasa. Sa fiti cu totii sanatosi si fericiti!

De cate ori deschid fereastra...

anca_vlad spune:

imi sunt asa dragi fetitele, dupa ce primul a fost baiat a doua mi-am dorit sa fie fetita cand am fost la control sa confirmam prezenta lui BB im burtica i-am spus doctoritei ca este fetita si nu avea decat 5s!

Mie imi e tare dor de mirosul de bb de belineala de fiecare zi....of ce perioada frumoasa!

anca_vlad spune:

si sa nu uit mi se pare tare frumos cu 3 copii si mai multi e casa plina de viata!


Si sa nu uit cand mi-a pus-o pe cea mica in brate am simtit ca am familia completa si sentimentul a fost ff frumos!


Dar trei copii pare un triunghi tare frumos!

ina.click spune:

va admir si va invidiez foarte mult :) sa vi le pupati inca o tura si din partea mea, astazi.

De cate ori deschid fereastra...

lavi02 spune:

Hihi, subiectul asta imi vine ca o manusa.

In primul rand, teoretic si general vorbind e normal, mii de ani femeile au avut multe nasteri si multi copii, cam toata perioada fertila cu asta se ocupau. In concluzie e normal si firesc ce ni se intampla, e bine sa vorbim desprea asta , sa nu tinem in noi.

Eu m-am luptat cu ceasul biologic ceva timp, intr-un final m-am decis sa-l las sa se manifeste si rezultatul are 5 luni si sta la mine in brate. Tot 3 fetite am, ca si voi, si sunt f f fericita ca e asa.

Si pe mine ma tot intreaba lumea cand ma vede cu ele: ati vrut si un baietel, nu-i asa?

Dar constientizez ca dupa ce se va inalta bebelina iar va incepe sa ticaie, vad eu ce fac, mai botez vreun bebeu desi am vazut eu cum e cu botezatul ca nu prea tine faza, nu e acelasi lucru.

Ma bazez si ca intre timp mai imbatranesc, poate n-o mai aparea.