De la ce varsta fara un adult in preajma?(6)

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns corinadana spune:

Incurajati i sa cante la instrumente.Eu am pustoaica de 13 ani si ajuta,ajuta mult.

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Letitia1 spune:

Citat:
Lala: La capitolul scoala eu am fost "tare pe pozitii" inca de cand a intrat in clasa I.
Am discutat cu el de un milion de ori ce inseamna educatia/scoala, de ce e buna, cum se face diferenta intre un liceu bun si unul in care elevii vin cu droguri/cutite in buzunar, de ce e musai sa iti faci lectiile in ziua in care sunt primite, de ce trebuie invatata fiecare lectie cand e predata si nu sa le lasi cand ai test/lucrare/ teza, de ce pentru un examen te pregatesti de fapt cu ani inainte cand pui caramida cu caramida si nu inveti in ultima luna...si muuuulte astfel de texte.

Am fost si noi exemple pozitive, am avut copii in familie ce au dat examene si le-au luat cu brio si in plus a avut noroc de profesori minunati si de o clasa foarte competitiva astfel incat a venit "la lupta" si ambitia lui proprie.

Oricum desi e un elev excelent tot stau cu teama pentru la anu' cand va da admitere ca intr-un an se pot schimba multe ( inclusiv legi ) plus ca il izbeste adolescenta si fluturii fix in clasa a opta ( el fiind mai mic cu un an de zile decat colegii lui e inca copilaros, fara "indragosteli" dar parca vad ca anul viitor e la fel de visator ca si colegii lui acum )


Ha, asa am facut si noi. NIMIC. Crezi ca degeaba am ajuns sa ma pling pe form la generale?

Si al meu facea de mic dans modern, pian si carate (la cererea lui) dar am abandonat ca a inceput cu NU-ul si a fost prea mult pentru noi. Acum am fi bucurosi sa faca temele si sa se spele fara sa ne NU-naiasca, of Doamne, greu se mai fac oameni.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lala_D spune:

Letitia eu zic ca la voi e doar o faza trecatoare.
Daca pana acum scoala a fost ok, e doar o mica rebeliune si daca mesajul vostru e consecvent isi va reveni.

La noi a fost convingator si sensei ( al meu a facut 6 ani aikido) care i-a bagat in "sedinta" cand au intrat in a cincea si le-a tinut si el acelasi discurs de responsabilizare.

Plus diriginta ce tine la rezultatele lor academice si e suficient sa i se planga un parinte ca nu mai vrea pruncul sa faca, sa dreaga si atunci discuta ea cu respectivul copil si il motiveaza.

Poate ar merge si la voi o discutie a copilului cu teacher pe motivul de ce trebuie sa faca teme etc

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

Nu-s ce sa zic cand sunt asa mari, dar la lucrurile pe care le-am socotit noi importante, ne-am razboit cu nu-ul ala si nu am renuntat. Sau am gasit alternative.

Nu facem teme? ok, jucam scrabble. si-o ia in freza la greu, ca jucam o versiune personalizata: eu spun o ghicitoare, trebuie sa ghiceasca, sa silabiseasca cuvantul si sa il compuna din litere. Apoi il scrie pe hartie si sub fiecare litera scrie punctajul, apoi si-l socoteste. Si asa ajunge ca in loc de citit cum era oferta initiala si scrie si citeste si socoteste.

pe tura mea eu fac toate astea si el tre' sa inventeze ghicitoarea, iara eu incerc sa prind cat mai multe cu double or triple sa ii explic principiul inmultirii.

de multe ori munceste mai greu decat la lectii, da' nu s-a prins inca

sper sa-mi tina mintea odata cu varsta ca zau parca e concurs de inventivitate. ei la ce sa mai spuna nu, noi cum sa ocolim nu-ul ala :))))

la sporturi inca e usor... il pun pe taica-su sa-i ia pe sus. desi am trecut si prin faza cu ascunsul sub pat. s-a terminat cu rasete ca l-am chemat pe tacsu sa ridice patul pe sus, avea o fata de tot rasu' cand a vazut ce i se intampla cand eram doar eu acasa, il lasam sub pat. Acolo vrei, acolo stai, nu iesi si te joci.

Asa ca la noi democratia e destul de dictatoriala.






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Siminaf spune:

Citat:
citat din mesajul lui tiusca

Ma intreb ce-o fi mai groaznic:sa mori intr-un spital de lux pentru ca nu ai asigurare sau asigurarea nu-ti acopera nu stiu ce interventie?sau sa beneficiezi de servicii medicale indiferent daca esti asigurat sau nu intr-un spital "jegos".michel moore "sicko"-un documentar de referinta ptr.ce se intampla cu sist.mediacal in SUA si la fel si"democracy a love story"-tot al lui.Vizonare placuta!



Stai linistita, ca te trateaza, si inca foarte bine, ca sa ai cum plati bill-ul apoi. Citeva cazuri de morti se intimpla oriunde in lume. Deloc scuzabil, dar macar aici se iau si masuri cind se intimpla, nu ca in alte parti, unde totul se ascunde sub presh.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simonna spune:

Citat:
citat din mesajul lui Letitia1

danaionela, crede-ma ca e o diferenta ca de la cer la pamint intre a avea copii mici si a avea copii adolescenti. Ai sa ma pomenesti, ei sa vezi . Eu am fost pe acolo si stiu. Acum nici nu-mi vine sa cred cit de usor era cu el mic. De vre-un an de zile l-a luat pe nu in brate si nu-i mai da drumul: du-te sa te speli. NU. Fa-ti temele. NU. Culca-te ca e tirziu. NU. Spala-te pe dinti. NU. Hai la inot. NU. Pune-ti hanele la loc. NU. Totul e NU, NU, NU, NU. In schimb noi nu avem voie sa-i refuzam ceva. Am vorbit cu colege care au copii mai mari (14-16) si mi s-a spus ca o sa fie si mai greu.


Letitia, noi tocmai am iesit din faza lui NU. Ca sa intram in faza lui "comentez pe absolut orice". Nu-s ce mai vine dupa asta. Are 13 ani, aici e in clasa a doua de liceu. Cu fitele de rigoare. Dar e un copil bun.
Pe asta m-am bazat cit a fost in faza "nu". Ca o sa-i treaca. Ca pina la urma face. Ca INTELEGE de ce trebuie sa faca.

Intr-un weekend am schimbat rolurile. Tu esti parintele, eu copilul. Tu tre sa-mi faci tot ce iti cer, eu, copilul, doar ma impotrivesc la tot ce-mi ceri tu sa fac. A fost o experienta "eye opening" pentru el. Wow, ce greu e sa fii mama mea!, a zis de o mie de ori.

Nu s-a schimbat de a doua zi, dar l'am vazut cum isi tempereaza nu-urile. Si il vad ca incearca sa isi controleze "attitude" (care pe mine ma scoate din minti, da' rau!)

Ce-i drept, nu mai merge decit la tenis, chestie pe care o face cu mare drag. Mint, si la inot, la care a inteles, in fine, ca merge ca sa isi poata lua atestat de monitor/salvamar si sa lucreze la 16 ani.

Mai nou, pentru ca iubita lui face dansuri si ride de el ca nu stie sa danseze, vine cu mine la cursuri de dans. Avem 15 minute inainte si 15 dupa, ale noastre. Unul la unul, eu si el. Si-mi povesteste toate prostiile facute la scoala, pe care eu, pe moment, le iau ca si cind as fi de virsta lui si as intelege. Si ridem impreuna. Si ne face tare bine.

12 ani a fost tare naspa. A fost un an in care la scoala nu trebuia sa faca eforturi, cam ca noi intr-a 9, intrasem la liceu, era bine si daca performam "caldut", abia a 10'a urma sa conteze, la treapta. Dar a trecut.

Il vad ca se maturizeaza, ca ii place sa fie responsabil, ca e mindru ca face voluntariat la un centru de copii defavorizati si ca lucreaza sporadic sa-si faca un ban de buzunar, ca poate sa stea cu sora lui care are trei ani si tot in faza "nu" e :) si altele asemenea, pe care anul trecut , la 12 ani, n-ar fi dat nici trei lei.

Noi nu ne-am schimbat atitudinea in timpul asta, repetam pina ne doare gura ca avem trei cerinte de la el: sa-si vada de scoala, sa o iubeasca la Addie si sa isi respecte familia.

E, clar, o alta dinamica de familie, in care el nu mai depinde de noi fizic, ca sa zic asa, si isi afirma autonomia si independenta. Citeodata mi-e tare greu sa suport starea asta "afirmativa" a lui, dar imi spun intr-una ca e un copil tare bun si ca o sa treaca si asta.

As mai scrie, da' gata pauza :)
Simonna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lala_D spune:

Citat:
citat din mesajul lui Simonna

Ca sa intram in faza lui "comentez pe absolut orice".

Pe asta m-am bazat cit a fost in faza "nu". Ca o sa-i treaca. Ca pina la urma face. Ca INTELEGE de ce trebuie sa faca.

Si il vad ca incearca sa isi controleze "attitude" (care pe mine ma scoate din minti, da' rau!)


Noi nu ne-am schimbat atitudinea in timpul asta, repetam pina ne doare gura ca avem trei cerinte de la el: sa-si vada de scoala, sa o iubeasca pe Addie si sa isi respecte familia.

E, clar, o alta dinamica de familie, in care el nu mai depinde de noi fizic, ca sa zic asa, si isi afirma autonomia si independenta. Citeodata mi-e tare greu sa suport starea asta "afirmativa" a lui, dar imi spun intr-una ca e un copil tare bun si ca o sa treaca si asta.


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=72985


Simonna parca ai scris de mine si de fiul meu

Doar ca la noi Addie este Andrei

In rest, identic. Aceiasi faza de "comentari", face, dar nu inainte de a comenta, macar de "amorul artei", chiar daca oricum era hotarat sa execute.

Mi se ridica tensiunea de multe ori dar ma uit in oglinda si imi amintesc ca si eu comentam la varsta lui ( o fac si acum ) si ca de multe ori in viata e mult mai bine sa comentezi decat sa taci si sa inghiti. Si imi scade tensinea si uneori chiar zambesc.

Deoarece, e un copil tare bun.
Si cu multa, multa personalitate.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marox spune:

Simonna, daca ai sti cit de dor mi-e de copilul atomic ! Cred ca nu ti-e usor cu el, dar eu ma bucur ca nu si-a piedut spontaneitatea si sarmul. Pe cind "Dialoguri cu Addie"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Letitia1

Citat:
Lala: Vestea buna este ca al meu dupa cateva incercari de genul acesta cu NU in brate si reactii de la mine "atunci nici eu NU fac/dreg..." a intors foaia si a lasat NU-ul la usa.


Pai si la mine, daca ii iau televizorul, I-pod-ul, Wii-ul si schimb parola la computer se domoleste pentru o vreme, dar eu vreau sa se poarte mai matur, sa nu mai fie nevoie sa iau masuri drastice. De ce nu intelege ca scoala e importanta???? Se poarta in continuare ca si cum ar fi in anul I, II, III, cind practic mergea la scoala pentru socializare (asa-i aici, ii ia cu binisorul in anii mici, nu teme, nu responsabilitati). Cind o sa ia in serios scoala? Eu asta vreau sa stiu.

Pai unii nu iau scoala in serios niciodata. De aia noi parintii trebuie sa ne adaptam si cu orice mijloace sa ii tinem pe o directie buna. Chestii din astea cu sa lasi copilul de 14 ani sa aleaga si sa inteleaga el importanta formarii unui viitor este pentru mine, prin propria-mi experineta, o poveste de adormit copii. Pe mine parintii m-au calauzit prin santaj ... tot ce mi-am dorit a fost o libertate fara margini pe care am obtinut-o in limite decente (si insuficiente daca ma intrebai la varsta aia ) numai cu conditia sa invat. Asa ca invatam, cu dispret, ca scap de responsabilitatea asta si sa-mi castig bucatica de zahar ... Daca ma intreba cineva de ce invat, raspundeam "ca sa pot pleca la ski in iarna, sau la mare in vara" . Asa se definea "viitorul" pentru mine - 2 luni in fatza pana la vacanta. Imi aduc aminte ca prin clasa a 11 am facut in 3 zile toate temele de vacanta, ca sa scap de ele, ca nu aveam timp sa ma gandesc la asta ...si cand maica-mea a vrut sa-mi dea altele am facut un scadal, m-am dat cu fundul de pamant, am scris mesaje pe calendar, cum ca nu sunt tratata corect, n-am mai iesit din camera mea pana cand maica-mea a cedat. Acum ma hlinzesc dar cred ca ar trebui sa-mi fie rusine ...

Anul in care am dat la facultate - a fost singurul an in care nu am avut vacanta de vara planificata, ba mai rau, luasem repartitie de la liceu si ma si angajasera ai mei la fabrica de pompe Aversa. Am crezut ca intzepenesc pana s-au dat rezultatele alea. Ne mutasem intr-un bloc nou si nu aveam telefon si a trebuit sa ma duc la posta sa ii spun matusa-mii din Piatra Neamtz ca am intrat. Am inceput vestea cu "Nana, maine plec la mare si stau acolo pana in Septembrie - am intrat la facultate ". Si acum familia face misto de mine cu fraza asta ...

Ce mi se pare interesant este ca am fost convinsa ca toata lumea gandea asa, dar vad ca voi spuneti ca exista copiii de 14 ani care chiar inteleg si trateaza matur definitia "viitorului".

Stiu ca sunt impotriva specialistilor aici dar eu zic ca nu conteaza metoda, atata timp cat e aceea care da rezultate. Daca trebuie santaj, atunci santaj sa fie, daca trebuie manipulare atunci manipulare sa fie, orice numai finalul indepartat sa fie fericit ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui Aqai
u can't make me si scos limba de fata cu toti micii lui admiratori (avea ceva de demonstrat si toti erau cu rasuflarea taiata si ochi mari) Atunci am hotarat ca da, am o problema si i-am raspuns foarte calm ca de fapt I can make him si ca ii las putin timp sa gandeasca daca asa vrea sa facem lucrurile. s-a linistit, a venit acasa si seara am avut discutia, pt a 10.000 oara despre respect, drepturi si obligatii si cine ia decizii, parintele ori copilul, si cum pot fi influentate cu respect si inteligenta....

Hahahaha, mie cand mi-a facut odata fiu-meu o criza, dar criza nene, cu urlete in tot parcul, cu "I hate you" in gura mare, cu "you are a bad mom" ...etc, m-am dus in masina (fierband) si dupa ce a intrat si el si am inchis usile ... i-am fript doua dupa ceafa de l-am uimit si pe el. Mentionez ca masina are geamuri fumurii si nu m-a vazut nimeni . Si acum nu chemati protectia copilului peste mine ca nu e cazul ...

Mergi la inceput