De la ce varsta fara un adult in preajma?(6)

Letitia1 spune:

Ei, nu-i chiar asa, nu ma lasa inima sa-l las sa faca carii, iar de repententie, nici vorba. L-am lasat la un moment dat vreo 2 zile, sa-si faca temele singur si dimineata racnea la noi ca nu si-a facut temele ca nu l-am pus noi sa le faca si acu ce-o sa zica profesorul? Concluzia? vina noastra!!!

Azi dimineata ne-a facut scandal de ce nu i-am scos echipamentul ud din traista (a avut inot ieri) sa-l punem la uscat ca azi are iar inot si cum o sa se imbrace asa cu splipii uzi? Eu nici n-am stiut ca a adus echipamentul acasa. I-am spus: da tu-mi pui mie la uscat chilotii cind vin eu de la inot? Eu de ce as face-o? Ai 12 ani, mai descurca-te si singur, fara atitea slugute pe linga tine. A ajuns ca Domul Goe.

Buli, am 40 de ani, dar sa nu spui la nimeni.

Lala_D spune:

Avem baieti de aceiasi varsta

Vestea buna este ca al meu dupa cateva incercari de genul acesta cu NU in brate si reactii de la mine "atunci nici eu NU fac/dreg..." a intors foaia si a lasat NU-ul la usa.

La noi a folosit ca fratele mai mic abia ce trecuse de faza NU-ului varstei 3-4 ani ( implineste 5 ani in dec) si eram rodata recent la ce atitudine sa aplic. Si cel mare ma vazuse consecventa in actiune.

Asa ca e o faza.
Trece.
Mai usor, mai greu.
Doar sa fiti clari/consecventi, sa stabiliti impreuna ce este acceptat, ce se poate negocia si ce e batut in cuie.

buflea spune:

Aoleeeeeeuuuu si eu !

Si cica nu trebuie sa-l fortzezi, sa-l influnetzezi, sa-l manipulezi ... tu trebuie doar sa "platesti" emotional si financiar consecintele.

Letitia1 spune:

Pai si la mine, daca ii iau televizorul, I-pod-ul, Wii-ul si schimb parola la computer se domoleste pentru o vreme, dar eu vreau sa se poarte mai matur, sa nu mai fie nevoie sa iau masuri drastice. De ce nu intelege ca scoala e importanta???? Se poarta in continuare ca si cum ar fi in anul I, II, III, cind practic mergea la scoala pentru socializare (asa-i aici, ii ia cu binisorul in anii mici, nu teme, nu responsabilitati). Cind o sa ia in serios scoala? Eu asta vreau sa stiu.

Letitia1 spune:

buflea, de unde ai scos gindema asta??? Says who????

Lala_D spune:

La mine cu scoala nu-s probleme, a luat-o in serios de multisor
Bine, la noi conteaza orice nota luata inca din clasa a cincea si pana la sfarsitul clasei a opta pentru admiterea la liceu asa incat a trebuit sa se responsabilizeze de 3 ani in acest sens.
Stie ca daca vrea liceu bun nu are voie sa isi iasa din ritm.

Letitia1 spune:

Esti o fericita Lala D.

Lala_D spune:

Merci.

La capitolul scoala eu am fost "tare pe pozitii" inca de cand a intrat in clasa I.
Am discutat cu el de un milion de ori ce inseamna educatia/scoala, de ce e buna, cum se face diferenta intre un liceu bun si unul in care elevii vin cu droguri/cutite in buzunar, de ce e musai sa iti faci lectiile in ziua in care sunt primite, de ce trebuie invatata fiecare lectie cand e predata si nu sa le lasi cand ai test/lucrare/ teza, de ce pentru un examen te pregatesti de fapt cu ani inainte cand pui caramida cu caramida si nu inveti in ultima luna...si muuuulte astfel de texte.

Am fost si noi exemple pozitive, am avut copii in familie ce au dat examene si le-au luat cu brio si in plus a avut noroc de profesori minunati si de o clasa foarte competitiva astfel incat a venit "la lupta" si ambitia lui proprie.

Oricum desi e un elev excelent tot stau cu teama pentru la anu' cand va da admitere ca intr-un an se pot schimba multe ( inclusiv legi ) plus ca il izbeste adolescenta si fluturii fix in clasa a opta ( el fiind mai mic cu un an de zile decat colegii lui e inca copilaros, fara "indragosteli" dar parca vad ca anul viitor e la fel de visator ca si colegii lui acum )

Aqai spune:

pai la mine au inceput de pe acum... al mare de cand a inceput scoala a venit acasa cu niste achizitii uimitoare.

Din capitolul u can't make me:

prima data, la lectii. nu vreau sa le fac and u can't make me. atunci sincer am izbucnit in ras, am stins-o cu o gluma si am trecut la lectii

peste cateva zile: la joaca o luase razna, era prea infierbantat si nu era bine nici pt el nici pt cei din jur, asa ca dupa cateva avertismente am decis ca mergem acasa.

u can't make me si scos limba de fata cu toti micii lui admiratori (avea ceva de demonstrat si toti erau cu rasuflarea taiata si ochi mari) Atunci am hotarat ca da, am o problema si i-am raspuns foarte calm ca de fapt I can make him si ca ii las putin timp sa gandeasca daca asa vrea sa facem lucrurile. s-a linistit, a venit acasa si seara am avut discutia, pt a 10.000 oara despre respect, drepturi si obligatii si cine ia decizii, parintele ori copilul, si cum pot fi influentate cu respect si inteligenta....

al mic ne-a surpins ieri cu I'm not listening to you! u're not my father/ mother (si mie si lui taica-su....) ca ma intreba taica-su cand au implinit 18 ani ieri, ca el nu s-a prins inca....

nici nu vreau sa ma gandesc la 14-16 ani, doamne mi se face parul maciuca!

ellej spune:

Letitia1, recunosc personajul Al meu (7 ani) e in stare sa-mi reproseze cu toata seriozitatea ca, de exemplu, din cauza mea s-a lovit pentru ca desi eu i-am zis sa nu sara / alerge etc n-am facut nimic ca sa-l impiedic. Eu : pai ti-am zis sa nu sari etc si tu ai continuat. El: da, dar trebuia sa ma ameninti ca .. nu stiu ce daca mai sar si atunci ma opream si nu ma loveam. Dar daca l-as fi amenintat ca ... nu stiu ce ar fi tipat in gura mare ca sunt o mama care face abuz de putere (chiar asa s-a exprimat odata :)) si o sa ma reclame la preot / radio / basescu / etc Efectiv ma aduce la disperare.

Cat despre scoli si oprotunitati - nici nu stiu de unde sa incep. Eu am fost o copila mai nazdravana si nu prea interesata de carte in clasele 1-6 sa zic. Nu eram proasta ci neatenta, grabita si fara vreo motivatie pentru invatat. Familia a facut mare caz de chestia asta (mama ma ameninta ca o sa ajung la liceul Autobuzul daca nu invat ), supraveghere teme tot timpul, meditatii etc.

N-am cum sa le reprosez ca m-au chinuit in primii ani, pana mi-a "venit mintea la cap" (adica am inteles eu sigura de ce trebuie sa invat), pentru ca m-am descurcat foarte bine singura in liceu si facultate. Pe de alta parte, cand imi aduc aminte ce drama a fost in clasa I cand am luat 6 (sase!) la mate imi vine sa rad. Zici ca eram ultima cretina si viitorul meu deja compromis :D

Nu stiu inca cum sa procedezcu fiu-meu - barbatul meu imi reproseaza deja ca nu "trag" de el suficient. Adica nu face perfect nenorocitele alea de bastonase si eu nu insist suplimentar (in plus de ce face la scoala si la after school). Nu stiu daca e mai bine sa-l tin din scurt pana il "dresez" sa fie responsabil cum a fost cazul meu sau sa nu fac o mare drama din bastonase. Ai mei erau plini de bune intentii dar absolut nimic din ce-mi spuneau ca sa ma convinga sa invat nu era convingator din punctul meu de vedere. Doar amenintari care pe mine ma lasau rece ( o sa maturi strada / o sa ajungi la Autobuzul / asa trebuie / ce zice lumea)

Pana acum nu i-am agatat piane si viori de gat, gradinita a fost una de stat oarecare. M-am gandit ca are suficient timp sa invete si pana la 7 ani macar sa copilareasca. Anul asta insa am facut un efort sa-l inscriu la o scoala mai buna (cine si-a facut viza de flotant stie despre ce vorbesc ) si se trezeste mai devreme decat ar face-o daca ar fi la scoala de langa bloc.

Va urmaresc cu interes si pana la urma o sa ma lamuresc si eu care e metoda cea mai buna in cazul meu.