Dupa dealuri... dupa Tanacu

Am vazut filmul aseara. Puternic, impresionant, onest pana la capat cu toti cei implicati in poveste. Ca a fost si o tragedie asemanatoare cu povestea filmului, multi spectatori nici nu stiau... Unii se asteptau la ceva mai romantic, cu ceva coline vrezi probabil. In loc de asta, urgie! Dar... foarte frumos si trist.
Ati vazut filmul?

Chuny spune:

abea astept sa-l vad!! va fi proiectat mβine la Paris si Mungiu e invitat, imi pare asa de rau ca n-am stiut din timp, m-as fi organizat sa merg sa-l vad!

olympia spune:

Si la noi a fost si Mungiu si maicutele
Eu sincer n-am gasit niciun punct slab. Povestea mi s-a parut perfect sustinuta psihologic, fiecare personaj dezvaluindu-si limitele intr-o inclestare care nu putea avea un final fericit. Niciunul nu putea vedea "din papucii celuilalt", fiecare se credea salvator si se lupta sa-l inglobeze pe celalalt in propria realitate ca intr-un canibalism al sufletelor. N-a vazut nimeni filmul? Buli?

buli spune:

n-a venit la Iasi.
iar filmele romanesti nu le piratez

olympia spune:

Pai, atunci, mai zic? Sau va stric placerea?

buli spune:

Impresii da, filmul nu

buflea spune:

L-am vazut si eu aseara … intr-un cadru festiv, de covor rosu, filmul a rulat la NY Film Festival. Mungiu a fost pe scena si inainte si dupa proiectie si a raspuns pentru 1 ora la intrebarile celor din sala.

Fantastic filmul, absolut fantastic … am iesit complet bulversata din sala, desi povestea o stiam din presa, de acum 7 ani, deci nu ar fi trebuit sa ma ravaseasca atat.

O sa le iau pe rand :

SCENARIUL – BRILIANT – fara repros, extrem de bine croshetat, atat de bine incat la sesiunea de dupa film, am fost la un pas sa ridic mana si sa intreb, cat din film este fictiune si cat este realitate caci eu vreau sa cred ca nu se poate intampla asa ceva in viata reala, ca orice crima are un criminal rau care are un motiv bine intemeiat si care este usor de identificat … Oare cum au fost judecati protagonistii acestei intamplari caci eu i-as fi iertat pe toti …

Parte importanta din scenariu este accentul si vocabularul puternic moldovenesc, care da o autenticitate si o “aroma” filmului pe care numai noi romanii o putem intelege.

ACTRITELE – FANTASTICE – va rog sa va imaginati doua fete total anonime, plate, cu o figura atat de simpla si incolora, atat de nesofisticata, atat de nesemnificativa …exact ca si viata lor din film.
Voichita, cea care isi gasise echilibrul si familia in mediul acela bisericesc, nici nu clipea cand vorbea, vocea pefect liniara, abea deschidea buzele, mimica fetzei inexistenta … in toate intamplarile din film in care ea era protagonista principala, nu am citit o traire pe fatza sau in vocea ei - placere, bucurie, teama, panica, tristete, regrete … nimic, nimic, nimic … de parca nu mai avea suflet, sufletul ei fusese demult distrus si tot ceea ce o mai tinea in viata era echilibrul gasit in mediul religios.

Alina - alta fata fara suflet, dar numai Voichitza cea fara suflet stia asta - mult mai sigura pe ea, aparent destul de puternica, suficient de puternica incat sa cunoasca lumea … parea de fapt destul de normala, nimic din comportamentul ei nu prevestea ce avea sa se intample.

Una din intrebarile din sala a fost – cum a gasit protagonistele si care au fost criteriile dupa care le-a ales. Raspunsul a fost ca le-a ales dupa poze, cu cat mai comune cu atat mai bine … si cea mai grea incercare pentru ele ca actritze (pentru Alina mai ales) a fost nevoia de a vorbi cu accent moldovenesc si de a juca intens o drama care de fapt nu era filmata.

RESTUL PERSONAJELOR – in afara de cele doua fete, un loc important in desfasurarea actiunii o au

-Parintele – pe care tot filmul am vrut sa-l consider personajul negativ, cel care era seful si intr-un film comercial hollywoodian ar fi trebuit sa le abuzeze pe calugarite, sa profite de ele emotional, sa le puna la treaba, sa isi traiasca viata in folosul propriei persoane … si care este nimic din toate acestea. Parintele conducea de fapt o manastire nerecunoscuta de cei de la Bucuresti, traia simplu din donatiile enoriasilor si tot ce facea acolo era munca de caritate – avea grija de copiii din orfelinat, cand putea ii lua la manastire sa traiasca mai departe in spiritul lui Dumnezeu (cele doua fete sau fata care astepta sa se elibereze un loc), ii ajuta pe cei nefavorizati (fratele Alinei, maicutza aia care plecase de acasa ca o batea barbatul) … nu fortza pe nimeni de nimic, nu umbla dupa averile nimanui, impunea desigur un mod firesc viata dedicat divinitatii si scrierilor religioase. Desi cel cu raspunderea cea mai mare, eu nu am gasit nimic sa-I reprosez … a facut efectiv tot ce se putea face in conditiile date si cu amanuntele pe care le stia. A dus-o la spital, a incercat sa o intoarca la parintii adoptivi, l-a ajutat pe fratele ei …

- Calugaritza aia shefa – personajul mediator – cea care incerca sa rezolve situatia multumind pe toata lumea …mereu era la mijloc si mereu de partea celui mai slab. Iar, nimic de reprosat …

DETALII TEHNICE – unele le-am sesizat si eu altele le-am aflat de la Mungiu, la sesiunea de raspunsuri

- filmul nu are coloana sonora. Starile de spirit sunt create de sunete exagerat de puternice care parca iti zgarie mintea – batutul la usile chiliilor, zapada scartzaind, viscolul suierand, clopotele …etc

- se folosesc cadre foarte lungi filmate cu o singura camera – aces lucru accentueaza suspansul, pentru ca imaginile nu sar de la un cadru la celalat, intr-un dialgo, de la un vorbitor la celalat. Daca doua personaje vorbesc, camera fixeaza doar unul din vorbitori si raspunsurile celulilalt doar se aud ceea ce creeaza sentimentul de mister

- multe scene sunt filmate din spatele personajului si cuprind strict perimetrul unei camere de filmat – in asemenea situatii nu exista imagine de ansamblu, peisaj, descriere vizuala a mediului, ceea ce vezi pe pelicula este strict ce vede personajul in spatele caruia este camera.

- scenele dure nu sunt prezentate direct ci strict intuitiv - sunt prezentate reactiile celor din jur la criza in plina desfasurare, agitaia, tzipetele, comentariile, panica lor … metoda care lasa spectatorul sa simta atat cat poate el sa duca vis-ΰ-vis de ceea ce se intampla, cum sa explic – nu ti se arata drama ca tu sa reactionezi la niste imagini, ti se arata reactia celorlati la drama respectiva astfel incat tu sa evaluezi, dupa posibilitatile emotionale proprii, dimensiunea tragediei.


Ca o concluzie, este un film caruia i-as reprosa lungimea neobisnuita (2.5 ore), in care nu se intampla mare lucru, dar de fapt se intampla atat de multe …

Este un film in care moare un om si pur si simplu nu ai pe cine sa dai vina, toti protagonistii au avut numai intentii bune, incepand de la prietena ei, maicutele, preotul, doctorii, fratele … Eu care nu sunt deloc o persoana religioasa, nici macar pe fanatism religios nu pot da vina, “rugaciunea” ca metoda de vindecare este o metoda extrem de des folosita in toate paturile societatii, cu atat mai mult in mediile religioase.

Un film care reflecta in mod paradoxal, empatia celor care o omoara si lipsa de empatie a celor care ar fi trebuit sa o salveze ->spital, orfelinat, foster parents …

Un film care asa cum s-a desfasurat actiunea, eu nu stiu ce solutie avea situatia respectiva … sigur, teoretic existau si solutii, practic insa nici una nu mi se pare ca se aplica realitatii de acolo, nici unul din personaje nu avea o imagine completa astfel incat sa poata lua sau macar sugera parintelui o decizie corecta. Doar unii stiau de abuzurile din orfelinat, de dependenta emotionala a Alinei de prietena ei, de inclinatiile homosexuale pe care cred EU ca le-am simtzit in relatia dintre cele doua, de duplicitatea Voichitei care tot oscila intre echilibrul gasit in manastire si dorinta de a pleca in lume, de gravitatea diagnosticului care cred ca a fost intuit de personalul medical din spital, de trauma care i-a provocat-o mama adoptiva cand odata plecata de acasa a inlocuit-o cu alt copil bun de treaba …etc.

Deci cum sa judeci moartea unui om cand aceasta este provocata de atatea persoane care ii vroiau binele ?

Este un film pe care mi-e teama sa vi-l recomand, pentru ca este intens si pretentios si trist si sofisticat si foarte romanesc … dar pe care tare l-as mai populariza, pentru ca este o experienta interesnta sa te lasi pe mana unui regizor si efectiv sa te intoarca pe dos.

Sa ma contrazica cineva ca eu vreau sa dezbat

olympia spune:

Buflea, eu te contrazic... un pic!
N-am mai postat ca speram sa apara cineva care sa zica "am vazut filmul".
E vorba totusi de o crima, savarsita fara premeditare, dar care putea fi oprita in orice moment.
Regizorul e cinstit cu toate personajele si tocmai de aceea ne arata si ca fratele Alinei a ajuns in manastire dupa ce a luat banii de la familia adoptiva a Alinei. Nu uita ca el avea totusi o sursa de venit la spalatoria de masini... a luat bani pentru spital si asa s-a aflat in manastire ca exista niste bani si cum ei erau foarte stramtorati in gerul iernii doar dupa ce au aflat de existenta banilor l-au luat pe frate si apoi si pe sora... Cumva fiecare nou venit cu ceva banuti ii sprijinea automat pe toti. Poate fara banutii aia ar fi iesit din discutie venirea Alinei in manastire si s-ar fi transat altfel povestea. Eu cred ca banii i-au motivat mai mult decat dorinta Voichitei de a fi cu Alina in manastre si nu in afara ei. Si preotul si maicutele isi doreau atat de mult sa existe ca si manastire "cu acte" incat apucau orice resursa si orice brate bune de muncit pentru a putea realiza ce si-au propus. Ca era clar ca fratele n-avea discernamant si ca Alina nu avea chiar ganduri pioase, deci demersul n-avea cum sa fie ok.

buli spune:

http://suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Actualitate/7778

un articol de dupa proiectia de la Paris

impresiile sunt aceleasi cu ale lui buflea.
eu tot nu l-am vazut.

mie mi se pare foarte talentat Mungiu. si are un anume echilibru care vine, cred, din valoarea reala, nu aia smulsa, fortata.

ocebine spune:

Si eu am fost sa vad filmul si ma declar si eu impresionata...chiar am avut momente in care mi s-a facut "pielea gaina" de emotie.

Buflea a punctat foarte bine si cuprinzator...o cronica excelenta.

Eu as adauga citeva chestii care m-au atins pe mine.
Eu am avut impresia ca amindoua fetele (Voichita si Alina) au avut o relatie cimentata de abuz. Nu neaparat cu latente homosexuale dar unirea si "dragostea" care apare in urma durerii si a traumei. Amindoua fiind abandonate si apoi (cu toate ca ideea a fost mai mult sugerata decit declarata) abuzate cumva le-a legat intr-o relatie vecina cu obsesia pentru Alina.

Mie Voichita mi s-a parut "personajul negativ" prin ambivalenta ei...indecizia ei a precipitat situatia. Cred ca ea si-a substituit cumva sentimentele de dragoste si le-a transpus intr-un mediu perceput de ea ca o familie. M-au frapat apelativele "Mami" si "Tati" catre preot si maica stareta(?)...Voichita isi dorea normalitatea unei familii dar Alina ii aducea aminte de trecut. Pe undeva era rupta intre loialitatea catre Alina si loialitatea catre noua "familie".

Detaliul cu banii mi-a sarit si mie in ochi...repeziciunea cu care au extras banii de la familia "adoptiva" a Alinei fara ca acest lucru sa fie mentionat nici Voichitei si nici Alinei.

Mungiu a subliniat ca una dintre ideeile pe care a vrut sa le transmita este "starea de indiferenta"...mie nu mi s-a parut ca preotul si stareta au avut intentii bune...ci doar ca a existat o oarecare presiune, sa-i zicem sociala, de a face "ceva"...dar "ceva-ul" asta a prins o alta directie si a iesit rapid de sub control.

M-a impresionat extraordinar de mult scena in care maicutele ii citeau din indrumar Alinei si ea trebuia sa noteze pacatele savirsite...era o stare de asteptare vecina cu pinda...maicutele pareau aproape infometate si insetate de dorinta de a o vedea notind cu sirg fiecare lucru spus. In multe din scenele care implicau maicutele mie mi s-au parut cam ca un cird, sa zic, unde se "hraneau" una pe alta si se panicau imediat...mi-a dat senzatia unui bulgar care se rostogoleste si prinde din ce in ce mai multa zapada.

Scena in care politia aduna marturiile si Voichita este prezentata in fundal mie mi s-a parut cumva eliberarea ei din situatia in care s-a aflat...aproape ca plutea in scena...si-a gasit vocea si a reusit sa rosteasca cuvintele care pina atunci doar le gindea.


Ma mai gindesc si revin...e foarte mult.

Ca PS: am luat si baietii mei cu mine...parerea lor a fost ca avem tendita de a "over-analyze" lucruri simple :):):) Nu au reusit sa urmareasca filmul in romaneste...au citi subtitrajul!

buflea spune:

Foarte de acord cu duplicitatea Voichitzei si foarte de acord cu spiritul de turma (creatza) a celorlalte calugaritze. Luate individual, e clar ca fiecare personaj avea limitarile lui (intelectuale, emotionale, materiale), inclusiv parintele care a refuzat macar sa ii dea o sansa Voichitei sa vada ce e in lumea din spatele manastirii ... si era atat de usor sa ii promita ca o va primi inapoi daca lumea larga nu ar fi fost pentru ea ... dar sa nu uitam ca insasi Parintele nu prea stia ce e in afara manastirii si avea un scepticism specific religios despre ce poate oferi lumea larga.

Cu toate acestea, nu poti cataloga niste oameni ca fiind vinovati pentru ca sunt limitati, nu ?

In problema banilor, sunt gata sa ma iau la tranta cu voi ...

E de discutat cu partea materiala ... desi importanta pentru existenta lor nu mi s-a parut esentiala in deciziile Parintelui vis-a-vis de Alina ... chiar deloc. Scenariul atinge tangential partea financiara, ca sa arate ca traiau modest, cu multe lipsuri (vezi discutia de la masa unde vorbeau de lanturile de caini rupte pe care nu le puteau inlocui si trebuia sa le innoade), din putzinul ala dadeau mai departe (vezi casa de copii) si ca sa arate ce erau limitati in a primi alti locatari la manastire (vezi fata de la Orfelinat care astepta sa se elibereze un loc). In aceasta lumina, mi se pare fireasca reticenta Parintelui de a o primi pe Alina, care era o gura in plus, venea peste rand si neprogramat, nu parea deloc convinsa ca isi doreste asta, nu parea impacata cu ceea ce manastirea ii putea oferi, dovedise ca avea nevoie de resurse suplimentare de existenta (crize de gelozie, crize de suicid, transport la spital, costuri de spitalizare) si in final devenise chiar o susrsa de scandal (vezi discutia cu calugarita pe care era geloasa, vezi acuzele grave aduse Parintelui) ... deci DA, de acord cu Ocebine ca a existat o presiune sociala (de la Voichitza si de la Maica Staretza) si morala (mila de a arunca un om in strada) de a o tzine in manastire, si pana la urma eu zic ca nu a gresit, a facut ceea ce era crestineste normal sa faca, in ciuda rezervelor personale si a primit in schimb, ca parte materiala, atat cat putea Alina sa doneze.

Deci dupa mine, banii poate reprezentau o cale mai usoara de a patrunde acolo, ceea ce se intampla peste tot in lumea asta, in orice tara, in orice mediu de business ... dar nu puteti spune ca banii erau o conditie de a intra in manastire - pana la urma Voichita cu siguranta nu avusese bani din orfelinatul ala, calugarita aia pe care o batea barbatul iar nu cred ca venise cu cine stie ce bani, iar Alina in final, se pare ca nu a avut de donat decat 500 EUR ceea ce mi se pare nimic pentru un "long life commitment".