Cat ii voi mai simti lipsa?de ce nu pot sa uit?

szivarvany spune:

Reactia e normala pentru ca in prima faza cauti vinovatii. Si din cauza trecutului, viselor, iubirii, nu intelegi ca el e foarte vinovat. Asta e faza urmatoare: cand constientizezi ca singurul vinovat e el, ca nu l-a amenintat nimeni cu un pistol sa plece. Apoi vine a treia faza in care vinovati suntem cu totii.
Apoi vine acceptarea si continuarea vietii asa cum e, zi cu zi :-)

Puyuta, nu exista o data limita. Fiecare isi traieste altfel suferinta.
Important e sa te concentrezi pe copii, sa va fie voua bine, sa aveti organizate vietile voastre: servici, scoala si ce mai e. Pentru ca viata merge mai departe, cu bine si rele. De tine depinde acum sa va fie cat mai bine cu putinta.



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,
inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra
obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,
botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.
_

Au nevoie de noi: Iulia Copiii Monicai Alex Luca

luisa1983 spune:

Din pacate multe familii se destrama din acest motiv, distanta fizica fata de familie.

Nu are niciun motiv sa se departeze fata de copii,sa-i ignore si, daca face asta , nu-mi da de gandit decat ca te-ai inselat in privinta lui (nu ai fi singura!).

Daca te jigneste la telefon,indiferent ca este/nu este ea de fata (tind sa cred ca ai dreptate), din punctul meu de vedere nu merita sa te gandesti in continuare la el.

Ai doi copii, este foarte greu, esti foarte vulnerabila,mare atentie! Concentreaza-te asupra altor lucruri mai importante,nu mai bate pasul pe loc.

Nu-ti absolvi fostul sot de obligatiile fata de copii,continua sa-l informezi despre copiii vostri stabilind o alta cale de comunicare decat telefonul, observ ca vazandu-te sensibila te ,,forteaza" sa nu-l mai deranjezi!
Faptul ca a lasat ,,balta" o familie in care sunt doi copii, spune multe...
Imi pare rau!

luisa1983 spune:

Nu m-a ocolit aceasta experienta,dar, cea care a plecat am fost eu (nu a fost singurul motiv).Nu am gasit alt vinovat , vinovat a fost el (faptul ca a recunoscut mai tarziu , nu mi-a folosit la nimic, deja se crease un precedent).

Exact, nimeni nu te ameninta cu un pistol la tampla sa-ti bati joc de partenerul/partenera de viata ,de viata pe care ai trait-o construind atatea lucruri.

Victoria_mami spune:

Cand fostul meu m-a inselat, nu m-am gandit nici o secunda la cealalta femeie! Vina i-am aruncat-o lui in carca, 100%. Dar doar ptr. ca puyuta crede ca e vina amantei, inseamna, oare, ca nu are dreptul la empatie? Nu cred ca a intrat aici sa-si planga durerea, ca sa-i fie dat peste nas, ci pur si simplu, ptr. ca are nevoie sa se descarce, are nevoie de intelegere. Deci, daca nu puteti sa-i fiti alaturi, mai bine nu mai scrieti! Puyuta este o femeie abandonata de sot. Cum o fi el, rapandul sau nu, e sotul ei, il iubeste si e ranita! Destul de ranita sa nu mai aiba nevoie de alte palme peste ceafa, sa deschida ochii, ci, mai degraba are nevoie de o incurajare. Si dupa umila-mi parere, o femeie care se incurca cu un barbat insurat, care mai are si 2 copii acasa, nu e femeie de treaba, e rapandula! E si vina ei! Ca el putea sa-i dea tarcoale o mie de ani, daca ea avea morala, nu il accepta! Poate ca il accepta alta, de acord, una cu morale mai scazute decat ea, dar pe tema asta se dicuta de la inceputul lumii si nu o sa punem noi punct amantlacului cu discutii pe DC. In schimb, putem ajuta o femeie ranita pe DC!

portocalia spune:

Victoria_mami, dupa mine, empatia prost directionata face mai mult rau decat bine. Crezi ca ar ajuta-o cu ceva pe puyuta daca as mangaia-o pe cap si i-as spune ca o inteleg, ca toata drama ei e din cauza "rapandulei" care i-a furat barbatul si daca "ne-am ruga impreuna la dumnezeu" ca rapandula sa primesca ceea ce merita? Chiar ajuta pe cineva sa-si canalizeze ura irationala catre cineva relativ fara legatura cu problema ei?

Si da, recunosc, ai intrucatva dreptate, nu pot fi empatica cu o femeie care gandeste asa. Nu in sensul in care isi doreste ea. Parerea mea e ca o femeie care gandeste asa nu vede si nu a vazut multe lucruri esentiale in relatia ei si probabil nici cauza reala pentru care barbatul ei a parasit-o. Ori, cum sa te vindeci daca tu nu intelegi ce ti s-a intamplat?

ab5174 spune:

Ceva la voi nu mergea dinainte.
Daca sotul tau te-a parasit pentru "prima venita" ceva era in neregula in casnicia voastra.
Nu are nici o scuza ....dar asta e .....sint oameni care se mai si satura, si vor altceva.

Eu traiesc pe principul "decit inselata, mai bine divortata"

Mickyyy spune:

Fetelor, ce-i cu voi?! Puyuta nu a venit sa ceara sfaturi sau pareri despre cine a fost vinovat, cat de vinovat e, daca fostul ei sot mai merita sau nu, daca aia e o rapandula sau nu, adica mai pe scurt despre trecut.
Cineva care scrie atat de frumos despre copii ei, si chiar si despre fostul ei sot nu poate fi decat o femeie puternica si lucida, si mai ales o mama adevarata . E normal sa se simta ranita de faptele si vorbele fostului ei sot, si tocmai pentru ca e normal sa nu-si impovareze copii cu problemele si supararile ei (asa cum din nefericire alte mame fac atunci cand el pleaca, si-l transforma pe fost intr-uin adevarat monstru in ochii copiilor), simte nevoia sa vorbeasca despre ele cu noi. Iar noi in loc sa-i impartasim din experientele noastre, sa-i intindem o mana de ajtor, sa ii dam un sfat, sau sa-i oferim macar un loc unde sa se descarce fara sa faca rau nimanui, ce facem?! Analize pe text, calculam vina sotului si a rapandulei, sa vedem care e mai vinovat?!

puyuta , as vrea sa am o reteta magica prin care sa il poti uita, sau prin care sa nu-i mai poti simti lipsa, dar asa ceva nu exista. Va leaga 2 copii, intotdeauna el va face parte din viata voastra, mai mult sau mai putin, atat cat va dori sau va putea. Si nu ai cum sa il uiti sau sa-l excluzi.
In situatii de genul asta, timpul e cel mai bun medicament. Cat de mult va trebui sa astepti pana isi va face efectul, nimeni nu poate spune.

Victoria_mami spune:

Da, chiar cred asta! In momentul asta, Puyuta are nevoie de suport. Chiar si de la straini.

Puyuta, imi pare rau ca interventia mea la acest subiect nu te-a ajutat cu nimic. Din pacate, nu stiu cum sa te ajut. Nu am fost in pielea ta (divortata sunt, dar nu aveam copii cu fostul, deci situatia diferita) sa stiu ce simti. Incearca doar sa iti gasesti activitati placute cu copiii si da-i timpului-timp! Timpul te va ajuta sa-l uiti. Gaseste-ti ocupatie tot timpul, nu-ti da voie sa te gandesti la el tot timpul, citeste o carte, uita-te la tv, joaca-te cu copiii sau iesi cu ei. Cu timpul ai sa vezi, ca te vei gandi la el din ce in ce mai putin, din ce in ce mai rar, pana cand intr-o buna zi ai sa descoperi ca te poti gandi la el fara sa te doara.

Tilia spune:

Eu cred ca intelegerea corecta a situatie o va ajuta sa uite. Atata timp cat el e un inocent si o victima, nu o prea vad capabila de a trece mai departe.

puyuta spune:

Va multumesc tuturor ca v-ati facut timp sa imi cititi povestea si mai ales ca a-ti si raspuns, atat pro cat si contra.Scriind aici nu am facut decat sa imi deschid sufletul ceea ce nu o fac foarte des,dar sunt anumite sentimente,dureri,temeri in viata cand simti nevoia sa le povestesti cu cineva sa accepti sa ti se dea un sfat din exterior,acceptand ca poate gresesti sau ca poate mintea nu te lasa sa "evadezi" spre alte "culmi" ale vietii si te simti aproape cuprins in intregime de tot ce ti se intampla; asta nu cred ca dau de inteles ca ma fac "presul" cuiva,si daca am pomenit de ea am facut-o pentruca o femeie care este mama asa cum pretinde ea nu poate sa accepte un barbat langa ea care are 2 copii minunati si sa nu il incurajeze sa ii caute si mai rau poate ii interzice sa tina legatura cu ei si asta nu are cum sa nu ma doare pentruca erau sufletul lui cand era cu noi.
O zi minunata!