Cat ii voi mai simti lipsa?de ce nu pot sa uit?

Buna ziua! Am aparut si eu ,sunt noua pe aici; am citit multe teme si foarte multe m-au impresionat ,altele m-au dezgustat iar altele m-au facut sa fiu fericita ca am doi copii iubitori si avem o relatie minunata,desi ii cresc singura.
E ceva timp decand incerc sa ma mint singura ca l-am uitat sau ca nu imi mai pasa de el.Am avut o casnicie minunata din care Dumnezeu ne-a daruit doi copii minunati ,doi copii care erau sufletul lui iar acum nu ii mai cauta decat odata pe luna cand le trimite pensia alimentara si asta la telefon si vorbeste maxim 5 minute,cu mine aproape deloc pana acum cateva luni cand ma suna destul de des cu diferite motive dar deodata isi schimba atitudinea cand apare aceea femeie in preajma lui care ne-a despartit; eram casatoriti cand a aparut in viata lui ea,doar ca eram departe unul de altul el fiind plecat,incet il simteam cum s-a racit de noi copii plangeau de dorul lui iar el era cu ea.Am inteles ce se intamplase eram ravasita,incercam sa imi protejez copiii sufereau mult de dorul lui,il chemam acasa, il imploram sa nu ne lase stia ce mult inseamna pentru noi si noi eram odata tot ce avea el mai scump pe Pamant(si nu odata ne zicea asta);cand vb cu el la telefon il simtem ca il doare starea noastra ceva se intamplase cu el,nu putea sa renunte la ea ,deodata isi schimba atitudinea si era arogant, ma jignea, atunci stiam ca aparea ea nu mai era singur cand vorbea la telefon.S-a indepartat de toti pentru ea sau poate pentru situatia pe care o are ea fiind si o persoana care reprezinta si aplica legea dar pentru mine e un NIMENI si scz de expresie O RAPANDULA;cand te incurci cu un barbat insurat cu doi copii apoi sa faci lucruri necurate ca sa nu isi mai caute nici copiii,nici parintii....Ma rog la Dumnezeu de fiecare data sa il ierte pe el pentru toata suferinta copiilor nostri,sa ii lumineze mintea,sa faca parte din viata copiilor nostri care plang de dorul lui; oare am gresit pentruca nu i-am lasat niciodata sa il vb de rau ,sa il condamne ca nu e langa ei????Nu cred, e totusi tatal lor si tot timpul va fi legat de noi pentruca era un om minunat, ceva s-a intamplat cu el decand e cu ea si de aia ma rog la Dumnezeu si pentru ea sa ii dea ce merita daca merita bine asa sa fie iar daca merita sa plateasca, sa plateasca pentru fiecare lacrima a copiilor mei; pentruca daca iubesti un om il iubesti cu tot ce are si nu poti sa fi de acord sa se indeparteze de copii lui atat timp cat are si ea copil;Copiii mei ii duc dorul si plange dupa el, eu incercand sa fac fata tuturor situatiilor sa pot sa le ofer o educatie buna, iar ea isi creste copilul ei cu sprijinul sotului meu indepartandu-l de ai nostri.
Nu e capat de lume dar oricare are copii si incearca sa se puna putin in situatia mea ca mama sunt sigura ca ma intelege.
O seara minunata tuturor!

Rufus spune:

Draga puyuta, nu-l poti uita pentru ca asta nu se face asa cum vrem noi, la comanda, pentru ca i-ai daruit si ti-a daruit dragoste, chiar daca asta e la trecut. Ceea ce ati avut si a fost minunat nu se sterge, a fost ceva real, iar prezentul este altceva, chiar daca diametral opus. Deci, doua lucruri diferite, cu aceleasi personaje.
Va trebui sa faci un efort sa nu-l ponegresti in fata copiilor, in fond ei sunt rodul primei parti, al dragostei. Va plati, cu siguranta, insa asta trebuie sa se intample firesc, natural, prin vointa Domnului si prin realitatea implacabila, dar tu nu trebuie sa contribui la asta, oricat de ranita esti. Nu stiu ce i-a provocat schimbarea, insa, asa cum spui, nu este un capat de lume si, asa cum au reusit multe mame sa mearga mai departe, vei reusi si tu. Iar timpul va remedia raul si va va aduce noi incercari de trecut, pentru ca asta e viata reala, cu bune si cu rele. Uneori mai multe bune, alteori mai multe rele. Dupa reguli pe care nu le stapanim.

Rufus, Tora si iadele

babyblue spune:

imi pare extrem de rau...

nu stiu cand il vei uita, nu exista pentru nimeni o data fixa.
poate dura cateva luni, sau ani. este trist ca s-a indepartat de copii.

cei mai importanti sunt copiii si se vede clar din postarea ta ca esti f ancorata in relatia ta cu ei, ceea ce este cel mai important. cred ca esti o mama f buna!
nu am foarte mult cuvinte pentru a te incuraja si nici solutii pt tristetea ta. este un fapt real si trist. tot ce iti pot spune este ca poti avea bucuria ca ai alaturi de tine cele doua minuni si iti doresc din tot sufletul liniste si sa ti gasesti si tu la randul tau, o persoana care sa te merite si sa l uiti pe cel care te a ranit.

Tilia spune:

Pai daca ea e o rapandula, el ce e? Un rapandul?

Urasc tendinta asta de demonizare a femeii si de minimalizare a vinei barbatului.

Pana una alta, el era cel insurat cu tine, nu ea. El e responsabil pentru copiii lui, nu ea. Daca legatura copil-tata s-a rupt atat de usor este pentru ca nu prea era puternica de la inceput.

Si nu mi se pare normal sa te faci pres in fata nimanui.

portocalia spune:

deh, el nu e rapandul, pe el il iubeste (inca), deci e intangibil. in consecinta, dam cu copita in oricine altcineva se nimereste sa pice tap ispasitor. e un cliseu foarte raspandit si foarte trist.

Victoria_mami spune:

Fratele meu! Cat sunteti de rautacioase! Parca ati fi toate Dahriane! Ca daca de la ea veneau comentariile astea, zau ca intelegeam, dar cand vin de la sotii cu copii, nu inteleg! Daca nu puteti fi empatice cu o femeie, mama de 2 copii, parasita de sot ptr amanta, atunci, nu mai bine scrieti in alta parte??? Sau ati vazut-o pe puyuta noua pe aici si v-ati gandit sa ii urati bun venit? Tz Tz Tz!

portocalia spune:

Victoria_mami, ai zis bine "parasita de sot". Deci, el, sotul, e responsabil. El a facut copiii, el a jurat credinta, nu "rapandula" de amanta care "i-a facut lucruri necurate", mosmoane si voodoo.

Scuze, dar atata vreme cat puyuta nu-i capabila sa identifice care-i problema ei, nu-sh de ce as sustine-o intr-o iluzie paguboasa pentru toata lumea.

lorelei_19 spune:

Si eu cand am fost inselata de ex-ul meu am dat vina pe cealalta. E o reactie normala. El era "sfantul" si ea era cea rea. Acum, la rece gandind, imi dau seama ca el era de fapt singurul vinovat. Nu poti sa-i ceri unei necunoscute sa tina cont ca barbatul e deja intr-o relatie, dar astepti de la partenerul tau sa fie suficient de puternic sa faca fata ispitelor care sunt la tot pasul de altfel si sa ramana langa familie la bine si la greu. Cred ca este mai curand o reactie de negare a realitatii, e greu sa accepti ca cel care-ti spunea ca esti centru universului si-a gasit dintr-o data pe altcineva si ca te ignora.
Puyuta, multa, multa putere si-ai sa vezi, o sa fie bine. Incearca totusi sa realizezi ca cel vinovat e el in primul rand, el v-a tradat, nu o necunoscuta. Din fericire ai doi ingerasi care au nevoie de tine, concentreaza-te asupra lor, au atata nevoie de tine! si in niciun caz sa nu vorbesti de tatal lor de rau, asta ar avea repercursiuni asupra caracterului copiilor mai tarziu.

carmencat spune:

Nu, in nici un caz nu trebuie vorbit tatal de rau, doar prezentata obiectiv situatia (cat de obiectiv se poate), altfel te poti trezi la un moment dat (mai apropiat sau mai departat) ca tu ai fost vinovata ca a plecat tati de la ei, ca el doar e un sfant, nu?
Se poate trezi oricine sa le prezinte situatia intr-un mod defavorabil tie si sa nu stii de ce si de unde trag niste concluzii. Odata trase aceste concluzii greu mai repari raul facut.
Asa ca incearca sa prezinti obiectiv (atat cat se poate) situatia, pentru ca ei, copiii au nevoie de explicatii si daca nu le dai tu le vor cauta in alte parti, pana cineva le va satisface nevoia de a stii.
Ei sunt si mai traumatizati decat tine. Si ei, ca si tine, se intreaba de ce.
Eu cred ca e mai bine sa le explici tu, pe intelesul lor.

Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

carmencat spune:

Si ca sa raspund si la intrebarea din titlu.
Ii vei simti lipsa atat cat vei vrea tu. Si il vei uita atunci cand vei vrea tu.
Incearca sa vezi realitatea asa cum e ea. El a ales sa va paraseasca. El a ales sa traiasca cu o alta femeie. El, de buna voie si nesilit de nimeni.
Daca e sa ma intrebi pe mine vina este a lui, nu a ei, celeilalte.
El era insurat cu tine, el avea o familie si copii. El a ales sa isi raneasca sotia si copiii, el a ales sa nu ii pese.
Nu ea.
Pune-ti problema ca poate el este exact asa cum este acum. Intreaba-te ce ai vazut in el pana acum, pe el insusi sau proiectia iubirii tale.
Poate asa o sa intelegi si o sa poti sa pui punct acestui capitol dureros.

Imi pare tare rau ca treci prin asta si va chinuiti si tu si copiii. El nu merita asta. Nu merita iubirea, lacrimile si chinul vostru.


Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

luisa1983 spune:

De ce este o reactie normala ?
Sper ca te referi la o situatie mai mult decat o aventura ...