copilul meu lovit in parc...

Dorsilia spune:

aici in oras exista piste pentru biciclisti pe marginea trotuarelor insa un lucru e bine de facut de catre biciclist: sa reduca viteza si sa si claxoneze cand se apropie din spate de un grup de copii mici mai ales, pentru a evita accindetarile. Se intampla ca un copil sa "uite" si antrenat in joaca sa depaseasca acea linie subtire trasata pe trotuar, linie care delimiteaza zona pietonilor de cea a biciclistilor, si daca tocmai atunci vine din spate un biciclist...il loveste.

cand merg cu ai mei pe trotuare marcate si cu piste pt biciclete le atrag atentia cand ii vad ca se prind cu joaca si tind sa intre in spatiul biciclistilor. Dar se intampla si sa ma "stearga" efectiv uneori cate un biciclist cu o cursiera din aia silentioasa ce nici nu se aude venind din spate in galagia ce este pe un bulevard. De aia zic ca un mic claxon nu strica si reducerea vitezei desigur

m_ella2005 spune:

Am spus din start ca nu aprob gestul acelei mame de a lovi copilul de 6 ani.

Ma bucur sa vad ca mai exista cel putin o persoana care priveste incidentul si din celalalt unghi, al traumei copilului de 4 ani. Constat cu stupoare ca multora dintre voi li se pare firesc sa intri cu bicicleta in copii mai mici, iar daca nu are un ochi scos si un picior rupt, victima nu sufera. Cata intelepciune din partea voastra in afirmatia ca la patru ani copilul lovit de bicicleta face diferenta si vede incidentul ca pe o intamplare nefericita, nu sufera deloc, in schimb, cel ce provoaca incidentul e o mare victima.

Am mai spus-o si ma repet, nu sunt de acord cu faptul ca acea femeie a lovit copilul, a actionat intr-un moment de panica, doar nu era gata pe pozitie sa-l loveasca pe micul biciclist. Greseala ei, ar fi fost mai bine sa mearga la Natalia si sa-i spuna: ''imi pare foarte rau ca al tau copil a intrat cu bicicleta in al meu in timp ce tu stateai pe banca".

In mod normal, biciclistii, mai ales copiii, trebuie sa poarte echipamente de protectie (casca, aparatoare cot, genunchi).Cati dintre copiivostri au asa ceva? Cand copilul nu stapaneste bine bicicleta, nu stai pasiva pe banca si te uiti cum el pedaleaza cat de tare poate. Apropo, Natalia, daca tot erai cu ochii pe fiul tau si ai vazut ca cealalta mamica se afla pe trotuar cu copil mai mic decat al tau, l-ai atentionat sa se opreasca? Cu siguranta nu. Atunci vina incidentului iti apartine in totalitate si ar trebui sa ti-o asumi. Pacat ca din toata aceasta poveste au suferit copiii.

In rest, pana ce copilul nu stapaneste bine bicicleta, nu stie sa ocoloasca, sa franeze la timp, sa cada cu cat mai putine consecinte, nu il lasi sa pedaleze pana nu mai poate si stai linistit pe banca, doar nu o sa alergi cu limba pana la cot dupa el.
Daca nu poti face toate astea si tii neaparat ca el sa mearga pe bicicleta, il duci acolo unde are conditii pentru asta. Poti alege satdionul, sau curtea unei scoli, in general un perimetru unde sa nu puna in pericol siguranta altora, mai ales a copiilor mai mici ca ei. Celelalte motive pe care le invocati, nu tin decat de comodiatea voastra.

missdarcey spune:

Eu nu am dedus de nicaieri ca micul biciclist nu a fost instruit cum sa mearga si sa opreasca bicicleta sau ca nu ar fi purtat echipament corespunzator.Daca ati observat la avatarul Nataliei apare copilul cu casca pe cap.

Si nici nu am dedus ca Denis este incepator.Concluzia : a fost un accident. Simplu.Imi amintesc ca toamna trecuta a venit salvarea in parc de vreo4 ori .Accidente.Si parintii erau cu copiii ,dar stateau pe margine ,evident . De vorba . Ce parinte normal ,sta dupa uncopil normal ,de 6 ani ,in spatele lui cand acesta se joaca?Nu accidentul in cauza conteaza ci atitudinea parintilor. Am si eu o perietena romanca cu care mai merg in parc si care ma cam face sa imi fie rusine ,.Copilul se joaca ,alearga ,ma rog ca la parc , si in momentul in care il vede ca plange ca a cazut sau cineva fara intentie l-a atins face un scandal[bang. Eu am citiva ani vechime de parc si am vazut copiii cu bicicletele si rolele si trotinetele exclusiv in parc . E cel mai safe loc pentru ei .Nu stiu despre ce vorbiti cand spuneti curtea unei scoli .Care scoala sta deschisa pentru biciclisti ?Total deplasat sa sugerati asa cenva . Prin toata lumea asta copiii se dau cu bicicleta in PARC .Punct

ladyJ spune:

Ba da soro, avem. Si le si folosim.
Tu,Ina, inseamna ca nu ai observat cu atentie comportamentul unor soferi, de exemplu. Daca vei fi atenta, printre cunostintele tale, vei constata o schimbare de comportament in functie de mijlocul de deplasare. Multi recunosc asta in gura mare.

Chestia cu empatia si respectul suna bine in teorie,atat. Nu cred ca are sens sa iti spun cati pietoni injura biciclistii desi ei insisi au biciclete, cati biciclisti injura si agreseaza pietonii desi ei insisi sunt pietoni,cati lasa rahatii cainelui pe aleile parcului desi ei insisi se plimba pe acolo, samd.(chiar tu dai exemplu de lipsa de intelegere, cand banda de bicilete e ocupata de carucioare)

Dorsilia spune:

O fotografie la avatar nu spune absolut nimic. e chiar irelevant...

cata vreme Natalia spune ca al ei copil NU s-a putut opri la timp desi avea in fata un obstacol static (o mama se ocupa de jacheta copilului ei) inseamna mai multe lucruri:

1. era neatent la drum
2. avea o viteza inadecvata, mult prea mare
3. era suficient de nesigur pe vehiculul lui astfel ca n-a fost capabil ca in momentul tardiv in care i-a observat pe cei doi, sa-i ocoleasca sau sa opreasca altundeva decat in ei

eu zic ca bine ca n-a intrat intr-un pom.

Vad de multe ori in parc pe biciclete copii cu capul intors in n-spe directii numai la drum nu, insa care pedaleaza de zici ca-i fugareste cineva, si desigur toti ceilalti de pe trotuare trebuie sa fie numai ochi si urechi la ei, ca sa se pazeasca pe ei si pe biciclist de coliziuni.

Accesul copiilor in parc cu biciclete este admis tacit de catre parinti pt ca e cel mai safe loc unde copiii se pot plimba DACA rspecta normele de bun simt intr-un spatiu aglomerat: sa circule cu o viteza redusa si sa stapaneasca bine vehiculul. Eu de ex nu l-am dus pe al meu in parc cu bicicleta pana cand nu a fost sigur pe bicicleta lui si acum ii spun de cate ori mergem indiferent cu ce, aceeasi propozitie "nu merge cu viteza si fii atent la ceilalti copii" mai ales la cei mici care pot sa sara de pe iarba in trotuar inainte ca mama lui sa-l poata apuca sa-l retina, si trebuie sa fie atent si la ceilalti copii de pe biciclete, sa vada care incotro o ia, sa nu se urce unul pe altul pe la vreo curba.

ce ar insemna oare daca eu ca parinte de copil si de 5 ani sa sun la politie cand vad un copil de 6-7 ani cu bicicleta in parc? sa chem politistii comunitari si sa le spun ca simt amenintata siguranta copilului meu mai mic, cel de 5 ani, amenintata de cei de 6-7 ani care se dau pe biciclete. Si sa vina politia, sa-i intrebe pe cei cu biciclete care le sun parintii si sa-i oblige sa isi tina bicicletele in garaj. Ar fi absurd ! Si copiii mici trebuie instruiti sa fie atenti la ceea ce-i inconjoara, si cei mari sa fie capabili sa nu genereze situatii periculoase. Totul presupune atentie si vigilenta continua din partea parintilor care-i supraveheaza. Sunt si copiii care de la 6 ani vin singuri in parc. Sunt cei mai periculosi. NU e nimeni care sa le mai potoleasca viteza si comportamentele periculoase.

asa ca...e vorba aici de cine pe cine, de al cui cuvant trage mai greu, sau de siguranta copiilor pana la urma ? TOTI copiii trebuie invatati sa-si poarte de grija si lor dar si celor din jur mai mici sau mai mari. Asta e valabil si pentru adulti. Ar fi cu mult mai putine accidente si la locurile de joaca si pe sosele daca toti ar fi mai atenti si mai grijulii fata de cei din jur. (Nu inseamna ca daca eu am un tir pot circula in viteza si la plesneala ca oricum pot zdrobi orice imi iese in cale; la fel nu e admis ca un copil mai puternic si mai mobil, pe bicicleta sau pe role sau pe picioare chiar sa circule cu viteza pe motiv ca el insusi nu se poate rani prea rau chiar daca se buseste de unul mai mic....ce dovedeste asta ?)

eu cred ca atentia si grija fata de sine si de altii se educa atat la copil cat si la adult...despre asta e vorba aici, nu de cine e de vina in situatia actuala. Situatia actuala e doar o consecinta a lipsei celor de care ziceam.

oanap85 spune:

m_ella eu cred ca tu intelegi de fapt situatia dar nu recunosti:)
analizeaza putin situatia,un copil se plimba cu bicicleta (stie sa mearga fara probleme)dar accidental (sa zicem ca i s-a distras putin atentia,se uita la cineva na:) ) si era sa dea peste acel copil(nu uita ca copilul are 6 ani) NU A VRUT ,A FOST UN ACCIDENT
Natalia stiind cum merge copilul ei,avand incredere in el (pentru ca trebuie sa ai incredere in copil si sa-l lasi sa se descurce singur)s-a asezat pe o banca,sunt sigura ca daca de obicei dadea peste copii nu l-ar fi lasat singur ,nu intr-un parc!

Si pe mine ma supara multe..apropos de masini parcate pe trotuar si nu am unde merge cu carutul sau cu bicicleta,cei care isi lasa cainele prin parc si isi fac nevoile pe unde vor iar copii calca sau mai este cate unul care se repede

da ar trebui piste pentru biciclete,da ar trebui spatii speciale ptr animale unde sa se plimbe ..poate or exista nu stiu..
plus ca ,un copil trebuie sa fie pregatit si avertizat de ce accidente s-ar putea intampla,ii explici copilului ca se intampla astfel de accidente ,in parc,la gradinita,la scoala etc
trebuie sa inveti copilul sa treaca peste astea pentru ca pana la urma e aproape natural ,de ce? pentru ca asa sunt copiii!
astfel de accidente nu pot fi prevazute!
dar cum sa-i explici de ce a tras in el un adult,asta nu e normal,nu se intampla si nu trebuie sa se intample

si eu m-am suparat de multe ori cand alti copii ii loveau pe ai mei
acu 3 zile un baietel de 4 ani a impins-o pe fetita ca statea langa el ,a cazut si a plans 2,3 minute iar bucnica a plecat fara sa-si ceara scuze macar,dar nu m-am suparat pentru ca nu avea de unde sa stie bunica ca o va impinge
apoi o fetita de 3,4 ani a dat peste ea cu bicicleta ,a fost un accident si din fericire a prins-o mama fetitei inainte sa se rastoarne:)
acu 2 zile a venit un copil de 10,12 ani cu sindrom down unde se jucau ai mei in fata curtii,a incepuit sa-i toarne nisip fetitei in cap,le lua palariile baietilor si le arunca peste gard la vecin,a intrat in curte si s-a urcat pe tricicleta(nu de alta dar era cam plinut si o strica):),nici nu stiam cum sa vorbesc cu el,nu intelegea ca nu e voie..am fost suparata pe parintii lui ca il lasase nesupravegheat dar na e copil..

daca tu spui ca nu trebuia sa-l lase singur inseamna ca tot timpul ar trebui sa stai dupa ei,pana la ce varsta?
copii au nevoie de libertate,nu mai sunt bebelusi ,au nevoie sa simta ca sunt independenti , ca se pot descurca

Natalia a avut incredere in copilul ei de 6 ani si l-a lasat singur pe bicicleta dar mama respectivului copil de 4 ani nu ar trebui si ea sa fie preventiva?sa stie ca se poate intampla astfel de accidente ?
Pana la urma de ce era sa fie lovit acel copil?putem spune ca si din cauza mamei lui care s-a oprit in mijlocul aleii ,si asta poate insemna iresponsabilitate ...
de ce ?daca stia ca se circula cu bicicleta pe acolo de ce s-a oprit in mijlocul aleii fara sa se gandeasca ca copilul ei ar putea fi lovit? putem spune ca si ea e vinovata nu?


al meu se descurca la 6 ani nu mai stau in urma lui ca mai am 2 care tre sa-i pazesc ,si pe ei trebuie atent;
cand merg cu fetita in parc eu sunt cea care o pazesc de eventualele accidente si nu ma bazez ca " lasa ca acei copii sunt mari si trebuie sa fie atenti "nu,eu sunt responsabila de copilul meu

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

OanaRusu spune:

nu inteleg toata dezbaterea relativ la bicicleta.
Ideea de baza - dupa mine - e ca un copil a fost batut de un adult.
Daca copilul meu nu e atent si-i arde o hinta (leagan ) in cap la alt copil - pt ca sunt copii - atunci al meu merita sa primeasca de la parintele acela scatoalce peste cap si eu sa tac din gura ca n-am fost destul de atenta la al meu?

Doamne, oare chiar nu putem sa fim oameni?
Sa avem empatie si sa traim impreuna?

Ca mai mult vad e cum sa ne luptam - cum sa impartim parcurile, trotuarele si asa mai departe....
Mai bine am incerca sa ne punem in papucii celuilalt - cand copilul nostru e lovit de altul sa ne amintim can al nostru a lovit pe altul si asa mai departe.
Unii sunt cu carucioare, cu biciclete, cu role.. Daca pe copilul meu cade gramada altul (cu role, bicicleta, avin sau cine stie ce) pe AMANDOI ii ridic si ii intreb daca sunt bine, ii scutur de praf, caut din ochi celalalt parinte sa ma ajute in speranta ca si al meu va fi adunat de pe jos de altcineva - sau poate deja a fost adunat de mai multe ori de altcineva.

Ilinca_M. spune:

Asta mi se pare si mie punctul pe i, OanaRusu...ca un alt copil (mai mare, mai mic, de aceeasi varsta) mi-ar inghionti/tranti din greseala sau poate chiar intentionat/impins/ turnat in cap nisip/pocnit copilul etc...as uita in clipa in care eventualul plans al copilului meu ar inceta sau eventuala rana s-ar vindeca...dar imaginea unei PALME DE ADULT lovind obrajorul fetitei mele m-ar urmari pana in mormant, cred ca nici psihoterapia nu mi-ar scoate din cap imaginea si nu mi-ar potoli revolta ca asa ceva s-a putut intampla...Probabil unora li se pare exagerat ceea ce spun (deh, doar o palma! Am amici care accepta ca ai lor copii mai is pocniti din cand in cand la gradinita, de catre educatoare...) dar mie numai gandul asta imi aduce lacrimi in ochi, imi inchipui in ce hal trebuie sa se simta initiatoarea topicului

J.D. spune:

Cata inversunare importiva unui copilas! Este incredibil! Voi nu aveti copii? Ai vostri ce fac? Stau legati de voi? Nu au accidentat pe nimeni din greseala? Nu au impins, tras de par, tipat, etc la alt copil? Chiar daca ziceti nu, eu tot nu va cred.
Finn a patit destule din cauza altora si era chiar cu mine de mine cateodata. Nu poti preveni toate accidentele. M/am ocupat de el si i/.a trecut, nu a fost niciodata accidentat grav.
Eu am patit/o de cateva ori cand eram copil, dar nu/mi aduc aminte ca parintii mei sa se fi atins de respectivul copil. I/a interesat sa fiu eu bine. Un baiat m/a lovit cu capul in gura cand aveam cam 10 ani. am ramas cu dintele din fata spart. Asta e, bine ca n/a fost mai rau. La 12 ani cand eram pe stadion pentru repetitii pentru 23 august, stand intinsa pe burta pe iarba in timpul pauzei un baiat m/a lovit cu piciorul in fata. am avut jumate de fata sparta, nasul zdrobit. El si/a primit pedeapsa pentru ca nu avea voie sa alerge pe acolo. Eu am avut nevoie de operatii, a durut ca naiba, dar am avut noroc de doctor bun si nu am ramas cu urme, doar cu un nas sensibil. Eu am inteles ca a fost un accident, o intamplare nefericita.

fiti mai intelegatoare, intr/o zi s/ar putea sa fiti de partea cealalta a baricadei.

coracora spune:

Asa reactioneaza multi oameni in conditii de panica maxima, fie ca-ti place tie sau nu. Asta e realitatea. Nu multi isi pot controla impulsurile in primele secunde dupa un eveniment dramatic (aici includ accidentele de masina, cele de munca dar si cele casnice - anul trecut am auzit de-o cunostinta de 18 ani care, tocand carne pentru carnati, si-a prins parul in masina electrica iar cei din jur nu au avut prezenta de spirit sau, ma rog, agilitatea, sa insface repede un foarfec sa-i taie parul; rezultatul a fost dramatic).

In alta ordine de idei, eu pariez ca nu curiozitatea l-a indemnat pe Denis sa ramana la locul faptei ci ... socul. Acelasi soc in care era si mama copilului lovit plus insusi copilul lovit. Orice psiholog iti va confirma acest lucru. In primele secunde de dupa un accident esti sub imperiul socului, nu cel al ... curiozitatii.

C-a fost "spulberat" sau nu, asa cum te exprimi tu, nu cred ca are importanta, bicicleta s-a oprit in picioarele lui.
La o adica, daca e sa fiu tendentioasa, si sa imi plasez discursul in acelasi registru subiectiv in care te afli tu, as putea spune ca nici palma acelei mame nu l-a "spulberat" pe Denis, nu? Asta asa, ca sa poti da "dezaprob" mai cu spor mesajului meu si, facand asta, poate recitesti si ceea ce ai scris tu si intelegi totodata ce se intelege din postarea ta.

Si inca o treaba. Nu cred ca esti tu in postura (profesionala la o adica) de-a "compara" traumele si-a decreta ca cea a lui Denis e mai profunda decat cea a copilului lovit. Fiecare copil e diferit, nu? Atunci sansele ca ei sa perceapa aceste traume in mod diferit sunt imense.