Cancer-terapii alternative

escu spune:

Ce bine imi pare ca s-a redeschis subiectul. Astept cu interes comentariile. Si eu am o matusa care acum 15 ani s-a imbolnavit de cancer ovarian. A urmat un tratament cu sucuri proaspete timp de aproape un an, si-a schimbat dieta pentru tot restul vietii, devenind vegetariana, adica tine un post ortodox continuu, cu un consum majoritar de fructe, legume si seminte crude si este azi (la 68 de ani) mai sanatoasa si mai enetrgica decat era la 40.

RAMONELLA spune:

Cancer ovarian in ce stadiu avea atunci?S-a operat?A facut chimio???

escu spune:

Era in faza incipienta, l-a descoperit la un test papa nicolau. Nu a facut operatie sau chimio, doar tratamentul cu sucuri proaspete. Dar a fost foarte constiincioasa cu sucurile, era convinsa ca asta ii va face bine si nu a vrut sa ia in considerare nici o alta alternativa. Nu stiu cine o monitoriza, un doctor din Pitesti, ca locuia in pitesti pe vremea aia.

danutza2 spune:

In ultima perioada am citit citeva carti care m-au impresionat in mod deosebit. M-am hotarit sa incep sa prezint ce am invatat din ele, renuntind, momentan cel putin, la prezentarea altor povestiri “de succes”. Cartile au la rindul lor o multime de astfel de exemple care sunt cu atit mai credibile cu cit sunt prezentate de medici oncologi si luate din practica lor, iar, mai mult de atit, zilnic dau peste bloguri ale unor bolnavi de cancer (in ultima perioada cel care mi-a placut cel mai mult este http://cancer-saved-my-life.com/cancer-fighting-processes.html), orice cautare pe net in domeniu asta este cu certitudine incununata de succes. Unele ma atrag, altele nu, si uneori mi se par suficient de interesante ca sa contactez respectiva persoana; si recunosc ca nu mereu mi se raspunde, dar uneori da. Ce vreau sa punctez este ca nu e nevoie decit de deschidere pentru asta, informatie este atit de multa incit eu una as avea nevoie de zile cu sute de ore ca sa pot sa ii fac fata.

Voi incerca sa prezint initial ceea ce am invatat din cartea
“Getting well again” – O. Carl Simonton, M.D Stephanie Matthews-Simonton, James L. Creighton (Carl Simonton este oncolog specializat in radiologie, iar Stephanie este consilier, specializat in psihologie). Pot de pe acum sa anunt ca este o carte care discuta emotiile noastre, credintele, atitudinile fata de viata si oameni in relatie cu cancerul. Si se dau si solutii.
recenziile cartii pe Amazon.com :
www.amazon.com/Carl-Simontons-Getting-Well-Step/product-reviews/0940687127" target="_blank">http://www.amazon.com/Carl-Simontons-Getting-Well-Step/product-reviews/0940687127Am inteles ca s-a facut si un documentar, premiat, site-ul filmului este aici:
http://thesimontondocumentary.org/ eu nu l-am gasit free. Pe youtube exista nenumarate filmulete cu metoda Simonton.
Cartea are doua parti, prima prezentind legatura intre minte si cancer, iar a doua discutind calea catre vindecare. Eu voi prezenta lucrurile care m-au marcat pe mine cel mai tare si, ca intotdeauna, sunt lucruri pe care le auzi de nenumarate ori, dar doar o data ele fac click, la mine au facut prezentate in cartea asta, precum si in “Love, medicine and miracles” (Bernie Siegel). O ultima mentiune: s-a inteles poate ca nu pune accent pe dieta, voi explica mai jos ca autorii nu sunt convinsi de nici unul din cauzele cancerului luate individual si ca ei vad vindecarea cancerului in vindecarea mintii, a ranilor sufletesti, in dobindirea unei atitudini pozitive fata de viata care va determina sistemul imunitar sa lupte si sa invinga. Accentuez ca ei au si reusit asta, ajutind multi pacienti sa se vindece sau sa supravietuiasca peste asteptari, mai mult, cu o calitate a vietii mult crescuta. Despre metoda lor se gasesc multe pe net, aici este site-ul unuia din centrele care folosesc metodele lor: www.simontoncancercenter.nl/eng_index.htm" target="_blank">http://www.simontoncancercenter.nl/eng_index.htm Si chiar o ultima mentiune, Carl Simonton este un medic oncolog practicant si mentioneaza de multe ori in carte ca metoda lor a fost dezvoltata sa insoteasca tratamentele traditionale.

danutza2 spune:

Multi pacienti au auzit suficient despre cercetarea in domeniul cancerului ca sa creada ca medicina se apropie de a gasi cauzele sale. Ei tind sa gaseasca vinovatul in cauze externe. Acum majoritatea oamenilor “stiu” ca el este cauzat de substante cancerigene, predispozitii genetice, radiatii sau poate dieta. Autorii sustin ca in realitate nici unul din aceste cauze individuale nu sunt suficiente pentru a explica de ce unii oameni se imbolnavesc de cancer, in timp ce altii nu. In carte citeva explicatii de ce factorii de mai sus nu sunt suficienti sunt date pentru fiecare dintre ei:

• substantele cancerigene: Intii se spune ca nu exista nici o indoiala ca unele substante sunt puternic cancerigene, substante care par capabile sa altereze informatia genetica in celule si astfel sa produca cancerul. Cercetarile pe animale expuse perioade indelungate la astfel de substante au demonstrat constant, de-a lungul timpului, ca ele pot fi considerate ca substante care promoveaza cancerul. De asemenea, se considera ca prin industrializare (prin poluarea mediului inconjurator) oamenii sunt din ce in ce mai expusi acestor substante si se observa ca incidenta unor anumite tipuri de cancer creste cu nivelul industrializarii. Totusi, daca ar exista o relatie directa cauza-efect intre aceste substante si cancer, atunci o expunere crescuta la aceste substante ar trebui sa cauzeze o incidenta crescuta a cancerului. Si totusi, majoritatea oamenilor expusi nu se imbolnavesc, in timp ce oameni care nu par a fi fost expusi la un nivel mai mare al acestor substante, se imbolnavesc. Cu alte cuvinte, concluzia autorilor este ca doar expunerea la aceste substante nu cauzeaza neaparat cancer, la fel cum reducerea expunerii nu previne automat cancerul.
  
• predispozitii genetice: Incercarea de a explica de ce unii oameni se imbolnavesc de cancer si altii nu, i-a facut pe cercetatori sa caute explicatia in predispozitii genetice care fie ar cauza ca unii oameni sa produca un numar mai mare de celule anormale fie ca ei sa aiba un sistem imunitar mai slab in raspunsul la prezenta acestor celule anormale. De asemenea observatia ca incidenta cancerului in unele familii este mai mare decit in alte familii a constituit si ea un impuls in cercetarea in aceasta directie. Autorii amintesc de studii facute pe o tulpina speciala de soareci experimentali folositi in mod special pentru susceptibiliatea lor crescuta la cancer. Si totusi studiile pe acesti soareci susceptibli la cancer ridica mari indoieli asupra teoriei “e doar genetica”. Unul din aceste studii amintite este cel al doctorului Vernon Riley, Universitatea din Washington, care a supus o parte din astfel de soareci unui mediu stresant, in timp ce a pastrat un grup de control cu soareci tinuti intr-un mediu nestresant. Se astepta ca 80% din soareci sa dezvolte cancer, dar 92% din cei expusi mediului stresant au dezvoltat cancerul si doar 7% din cei neexpusi stresului au dezvoltat cancer. Concluzia este ca desi toti soarecii erau predispusi cancerului, cantitatea de stres la care au fost expusi a avut un impact ridicat asupra dezvoltarii bolii. De asemenea studii trans-culturale sunt amintite in care se observa ca persoane care sunt considerate a avea o rezistenta rasiala mostenita (de exemplu Japonia care are rata cea mai mica de cancer mamar) sunt mult mai susceptibile la cancer cind traiesc in alta parte (femeile japoneze care traiesc in Amarica sunt de patru ori mai susceptibile decit cele care traiesc in Japonia). Alte argumente sunt aduse, dar concluzia care se trage este ca desi factorii genetici pot avea un rol, doar cu ajutorul lor nu se pot explica diferentele si asemanarile intre incidentele ratelor de cancer.
  
• radiatiile: este bine stiut ca radiatiile pot cauza mutatii in celule, care pot duce la aparitia cancerului. Noi toti suntem supusi constant radiatiilor. Sunt amintite asa numitele “radiatii cosmice”, radiatia cu ultraviolete, efectele daunatoare ale razelor X folosite in diagnosticul medical si tratament si este afirmat ca desi evidenta este neclara, si este deci rezonabil sa fim precauti, aceasi problema apare ca si in teoria substantelor cancerigene: multi oameni care au fost expusi la nivel ridicat de raze X sau alt tip de radiatii, totusi nu se imbolnavesc de cancer. Statistic, radiatiile pot fi un factor, dar pentru pacientul care intreaba “De ce eu?” sunt departe de a furniza un raspuns complet.

• dieta: autorii afirma ca includerea dietei ca o cauza a cancerului este o teorie relativ noua si ca unele cercetari coreleaza anumite tipuri de cancer de consumul crescut de grasimi, de exemplu. Studiile pe animale arata ca atunci cind consumul caloric scade, scade si incidenta cancerului. Autorii amintesc apoi de ceea ce se considera studiile cele mai relevante care pun la indoiala teoria dietei ca unica cauza a cancerului, si anume studiile care compara incidenta cancerului intre pacientii institutionalizati bolnavi de schizofrenie catatonica cu cei bolnavi de paranoia. Catatonia este o boala mentala in care individul se tine departe de orice contact exterior. In general el nu vorbeste si nu da semne ca recunoaste cind i se vorbeste, se izoleaza si protejeaza de lumea exterioara. Susceptibilitatea lor la cancer este foarte mica. Spre deosebire de catatonici care se indeparteaza de lume, paranoicii sunt supra-sensibili la reactiile celor din jur, ei in general suspecteaza ca toti ceilalti comploteaza impotriva lor. Incidenta paranoicilor la cancer este mai mare decit a restului populatiei. Pare ca abilitatea catatonicilor sa se inchida in fata lumii exterioare functioneaza ca un fel de protectie impotriva factorilor care pot influenta cancerul, in timp ce paranoicii nu au o astfel de protectie. Legatura dintre aceste doua populatii si argumentul ca dieta ar avea o cauza mare in dezvoltarea cancerului este vazuta prin faptul ca toti acesti pacienti sunt institutionalizati si primesc acelasi tip de dieta, avind totusi incidente de cancer foarte diferite.
  

Se concluzioneaza ca nici una din aceste teorii, in mod individual, nu dau o explicatie adecvata asupra cauzelor cancerului. Si ca, cel putin parte din explicatie, trebuie sa abordeze urmatoarea cauza a bolilor, in general: suprimarea sistemului imunitar in lupta sa impotriva bolilor.

danutza2 spune:

Sistemul imunitar:
Se vorbeste mult despre sistemul imunitar, dar poate cel mai relevant pentru a-i demonstra importanta este sa ne uitam la problemele majore pe care el le aduce, prin puterea lui de a respinge orice este strain si anormal, in transplantul de organe. In mod normal acest fenomen de respinge are o valuare de supravietuire foarte mare, dar in cazul unui transplant, organul strain trebuie sa fie acceptat de corp pentru ca pacientul sa supravietuiasca. In aceste cazuri pacientii primesc medicatie pentru a le inhiba sistemul imunitar, medicatie care reduce si puterea sistemului imunitar de a se apara impotriva bolilor infectioase sau chiar a celulelor canceroase. De aceea spitalele trebuie sa asigure o grija crescuta ca pacientul care primeste un transplant sa nu fie expus vreunei boli in acea perioada.

Si in aceasta idee, ce mi s-a parut cel mai important de amintit din discutia despre sistemul imunitar in aceasta carte, este un caz preluat din cartea doctorului Ronald Glasser “The body is the hero/ Corpul este eroul” in care se discuta cazul unui pacient care, in ciuda tuturor testelor preliminare, a fost transplantat cu un rinichi care avea celelue canceroase. Pacientul a primit medicatie pentru a-i suprima sistemul imunitar pentru a preveni corpul sa respinga rinichiul transplantat. La citeva zile de la operatie rinichiul a inceput sa creasca in dimensiune, reactie care parea o forma activa de respingere, dar totusi rinichiul continua sa functioneze normal. La citeva zile un control de rutina cu raze X a aratat o tumoare la unul din plamini si cum ea nu exista inaintea operatiei s-a concluzionat ca ea s-a dezvoltat dupa operatie. O zi mai tirziu o a doua masa s-a descoperit in celalalt plamin si o operatie de urgenta s-a efectuat in care s-a gasit ca jumatatea superioara a rinichiului era de trei ori mai mare decit jumatatea inferioara si o biopsie a maselor pulmonare a deteriminat ca erau metastaze. Ce este surprinzator este rapiditatea cu care aceste tumori s-au dezvoltat, cind in mod normal se considera ca dureaza luni, poate ani de zile. S-a hotarit sa se opreasca medicatia care suprima sistemul imunitar si la citeva zile rinichiul translantat a inceput sa scada in dimensiune si masele de pe plamini sa dispara. Corpul a respins in final transplantul si pacientul a fost repus pe dializa. El a supravietuit fara nici o urma ulterioara de cancer.
Concluzia a fost ca sistemul imunitar al donatorului a tinut acele celule canceroase sub control, prevenind inmultirea si raspindirea lor. Dar in momentul in care ele au fost transplanate intr-un corp al carui sistem imunitar era suprimat cu medicatie, nu a mai existat nici un control. Ce e cel mai important de punctat este ca atunci cind sistemului imunitar i-a fost permis sa functioneza din nou cancerul a fost rapid distrus.

Exemplul asta si altele asemanatoare sunt printre motivele pentru care s-a inceput cercetarea in ceea ce se numeste “teoria supravegherii”. Potrivit acestei teorii, toti oamenii produc constant in corpul lor celule anormale, fie datorita unor factori externi, fie datorita inmultirii celulare incorecte. Eu am citit ca se considera ca in medie un corp produce celule canceroase de 6 ori pe an. In mod normal sistemul imunitar supravegheaza aparitai acestor celule si le distruge (de aici numele de teoria “supravegherii”). Atunci cind cancerul apare, inseamna ca sistemul imunitar este inhibat intr-un anumit mod.
Inrebarea la care autorii incearca sa raspunda in aceasta carte (si sa dea si solutii acestui raspuns) este urmatoare: indiferent daca aceste celule anormale au fost create datorita factorilor externi sau au aparut intimplator, ce greseala/neglijenta/problema in sistemul imunitar permite ca ele sa se inmulteasca si sa dea nastere unei tumori care pune viata in pericol? Raspunsul la intrebarea asta ne aduce in fata factorii emotionali si mentali in sanatate si in boala. Acesti factori sunt si cei care determina de ce un pacient se vindeca iar altul cu acelasi diagnostic si tratament nu supravietuieste (dupa cum considera si Bernie Siegel in "Love, medicie and miracles").
Urmatoarele capitole in prima parte a cartii discuta despre legatura dintre stres si boala, despre asteptarile pacientului si efectele acestor asteptari asupra vindecarii si prezinta un model de vindecare care este apoi detaliat in partea a doua a cartii.

danutza2 spune:

Cum stresul creste susceptibilitatea la boala
Comunitatea medicala accepta cu greu, afirma autorii, legatura dintre stres si boala din cel putin doua motivatii: prima este orientarea fizica pe care o au, prin profesie: problemele fizice sunt produse de cauze fizice si tratabile prin cauze fizice, iar a doua este ca, pentru mult timp nu s-a cunoscut un mecanism specific psihologic prin care starea emotionala contribuie la declansarea unei boli. Dar ei spun ca in ultima perioada, prin cercetarile asupra stresului cronic, un astfel de mecanism incepe sa se identifice.
Ei ne explica ca sistemul nervos uman este produsul a milioane de ani de evolutie si ca pentru majoritatea existentei umane cerintele asupra sistemului nervos au foarte diferite de cele actuale, ale civilizatiei moderne. Supravietuirea in societatile primitive cerea ca omul sa fie capabil sa identifice instant o amenintare si sa ia o decizie de “lupta sau fugi”. In fata unei amenintari externe, corpul nostru decide mereu (prin modificari in echilibrul hormonal) daca sa lupte sau sa fuga (relativ la acest instict “lupta sau fugi” si legatura lui cu stresul si sanatatea, e foarte multa informatie pe net, eu am vazut citeva filme/interviuri cu Bruce Lipton, sunt si pe suntsanatos.ro citeva).
Viata moderna pe care o ducem noi cere ca frecvent sa ne inhibam acest respuns lupta sau fugi. Cind un politist te opreste sa iti dea o amenda sau cind seful iti pune la indoiala performantele, corpul tau este instinctiv mobilizat de amenintare. In aceste situatii insa, nici lupta nici fuga nu sunt raspunsuri acceptate de societate, asa ca invatam sa trecem peste aceste reactii. Corpul nostru este proiectat pentru ca astfel de momente de stres, urmate de reactia fizica de lupta sau fuga sa dauneze foarte putin. Dar cind acest raspuns fiziologic la stres nu este descarcat, datorita consecintelor sociale de a lupta sau a fugi, atunci el are un efect negativ cumulativ asupra corpului; asta este stresul cronic, un stres care este tinut in corp si nu este descarcat.

Exemple ale efectelor stresului cronic: stresul cronic produce modificari hormonale. Hormonii joaca un rol crucial in reglarea functiilor corpului si aceste modificari pot duce la cresterea tensiunii arteriale si la deteriorarea rinichilor. Deteriorarea rinichilor, la rindul ei, duce la cresterea tensiunii arteriale, lucru care va fortifica dezechilibrul chimic. Schimbarile hormonale cauzate de stresul cronic cauzeaza rupturi in peretii arterelor pe care corpul le repara construind placa de colesterol, un tip de tesut cicatricial. Dar prea multa placa cauzeaza arterioscleroza, care la rindul ei forteaza inima sa pompeze mai mult singe, crescind iar tensiunea arteriala. Si exemplele amintite de autori sunt multe. Concluzia este ca s-a demonstrat efectul real fizic al stresului cronic. Dar, mai important pentru pacientul de cancer, este faptul ca stresul cronic suprima sistemul imunitar. Sunt amintite studii in care s-a dovedit scaderea raspunsului sistemului imunitar (prin testarea functiilor limfocitelor) la grupuri de persoane indoliate comparate cu grupuri de control si altfel de studii care demonstreaza teza aceasta. Concluziile autorilor sunt: 1. ca nivelul ridicat de stres emotional creste susceptibilitatea la boala, 2. stresul cronic rezulta in suprimarea sistemului imunitar care, la rindul ei, creste susceptibilitatea la boala, si in special la cancer si 3. stresul emotional, care suprima sistemul imunitar, cauzeaza si dezechilibre hormonale, care pot creste productia de celule anormale exact intr-un moment in care corpul este cel mai putin capabil sa le distruga.
Este foarte important de punctat ca tot ce am aminti mai sus depinde de cum individul interpreteaza si face fata stresului respectiv. Desi exista multe studii in care cercetatorii sunt capabili sa prezica cu foarte mare acuratete imbolnavirea in fucntie de evenimentele stresante din viata oamenilor, un numar de oameni in aceste studii nu s-au imbolnavit, desi au fost supusi unor niveluri crescute de stres. Iarasi, este important sa vedem asta la nivel individual, la raspunsul unic al individului la stres.

Toti dintre noi ne-am format mecanisme prin care sa reducem impactul emotional al stresului sau sa-i reducem efectele asupra corpului. In continuare autorii incearca sa ne invete care din aceste mecanisme sunt deficitare, care dintre ele ne fac susceptibile la cancer. Si, iarasi, ce e important e ca putem invata sa ni le schimbam, in cazul in care intelegem ca ele sunt gresite.

RAMONELLA spune:

Sincer eu nu vreau povesti danastea din carti...vreau dovezi,fapte...exemple...cu oameni,cunostinte care au incercat alte terapii si chiar au reusit!

danutza2 spune:

Pentru Ramonella:
ce am gasit in ultimele 10 minute pe net (cautare "cancer vindecare povestea mea"):
www.cancerdartraiesc.ro/consiliere.html" target="_blank">http://www.cancerdartraiesc.ro/consiliere.html

http://salveazadaniela.wordpress.com/povestea-mea/

http://vindecare-cancer.afacereamea.ro/referinte/femeia-care-a-invins-cancerul/

www.oradestiri.ro/scurta-poveste-a-unei-vindecari-miraculoase-de-cancer-in-faza-terminala/actualitate/2012/02/04/" target="_blank">http://www.oradestiri.ro/scurta-poveste-a-unei-vindecari-miraculoase-de-cancer-in-faza-terminala/actualitate/2012/02/04/

www.formula-as.ro/2012/1022/asa-m-am-vindecat-53/minunea-maria-un-caz-spectaculos-de-vindecare-de-cancer-cu-ceaiuri-si-rugaciuni-15134-print" target="_blank">http://www.formula-as.ro/2012/1022/asa-m-am-vindecat-53/minunea-maria-un-caz-spectaculos-de-vindecare-de-cancer-cu-ceaiuri-si-rugaciuni-15134-print

www.formula-as.ro/2007/762/medicina-naturista-25/asa-m-am-vindecat-7840" target="_blank">http://www.formula-as.ro/2007/762/medicina-naturista-25/asa-m-am-vindecat-7840

www.portalroman.com/articole/vindecare_cancer.php" target="_blank">http://www.portalroman.com/articole/vindecare_cancer.php

http://sanatate.findtalk.biz/t712-dumnezeu-m-a-vindecat-de-cancer
Si astea doar in limba romana si eliminind cele care aveau reclame evidente la anumite produse. Exista bloguri, forumuri, articole, carti. In aproape fiecare din mesajele mele am dat ceea ce ai cerut: dovezi, fapte, exemple. Cu tot respectul, repet, pentru cine vrea sa le vada, ele exista.

danutza2 spune:

Personalitatea noastra, stresul si cancerul
In majoritatea timpului modurile in care raspundem la stresul vietii sunt obisnuinte, dictate de credintele noastre subconstiente despre cine “trebuie” sa fim si despre cum omenii si lumea “trebuie” sa fie. Trebuie mentionat aici ceva foarte important, pentru ca ce se cauta este numai informatia constructiva, si atunci trebuie sa avertizam ca aplicarea proprie a profilelor de personalitate trebuie facuta cu multa grija. Cum psihologul Keneth R. Pelletier mentioneaza in cartea sa “Mind as Heler, Mind as Slayer / Mintea ca un vindecator, mintea ca un criminal”: daca unele din caracteristicile personalitatilor tipice unei anumite boli ni se potrivesc foarte bine, nu trebuie sa ne alarmam, pentru ca nu inseamna inevitabil ca noi ne vom imbolnavi. Ar trebui sa folosim aceste profile de personalitate in mod orientativ, sa constientizam comportamente potential periculoase. Cu alte cuvinte, autorii sugereaza ca o persoana bolnava de cancer sau cu teama de cancer ar trebui sa foloseasca aceasta cercetare ca un punct de pornire al propriilor cugetari, fiind constienta ca fiecare dintre noi avem tendinta sa ne regasim in unele descrieri. Persoane cu caracteristici ale personalitatii asemanatoare nu dezvolta toate aceleasi boli mai mult decit dezvolta cancer persoanele supuse la aceiasi agenti cancerigeni.

Unul din cele mai amintite studii asupra starilor emotionale si cancerul este prezentat in “A psychological study of cancer”, scrisa de Dr. Elida Evans. Concluzia ei este ca multi pacienti de cancer au pierdut o relatie emotionala importanta in perioada dinaintea declansarii cancerului. Ea i-a descris pe acestia ca persoane care si-au investit identitatea intr-o alta persoana sau intr-un rol, in loc sa isi dezvolte propria individualitate. Cind persoana sau rolul respectiv a disparut sau a fost amenintat, acesti pacienti sunt aruncati inapoi catre ei insisi si au putine mecanisme interne sa faca fata. Dr. Lawrence LeShan este unul dintre cei mai recunoscuti teoriticieni ai istoriei vietii psihologice a cancerului (“You can fight for your life: emotional factors in the causation of cancer / Poti lupta pentru viata ta: factori emotionali in cauzalitatea cancerului ”). El identifica patru componente in vietile pacientilor cu care a lucrat:
- tineretea pacientului a fost marcata de sentimente de izolare, neglijenta, disperare, cu sentimentul ca relatiile interpersonale sunt dificile, poate chiar periculoase
- la maturitate pacientul a reusit sa stabileasca o relatie puternica si semnificativa cu o alta persoana sau a gasit multa satisfactie in vocatia proprie. Multa energie s-a dus in aceaste relatie sau rol, facind ca ea sa devina ratiunea de a trai, centrul vietii pacientului.
- relatia sau rolul a fost apoi inlaturat – prin moarte, separare, un copil parasind casa parinteasca, pensionare, sau orice alta modalitate. Rezultatul a fost disperarea, ca si cum “rana” din copilaria a inceput sa doara iar
- una din caracteristicile fundamentale ale acestor pacienti este ca aceasta “disperare” a fost perceputa ca punind capac. Acesti pacienti nu au reusit sa ii lase pe altii sa vada ca ei sufera, nu s-au aratat ostili sau suparati. De asemenea, multi vad pacientii de cancer ca niste oameni minunati, spunind despre ei “El este un om atit de bun”, sau “Ea este o sfinta”. LeShan concluzioneaza ca calitatea aceasta de bunatate pe care o au acesti pacienti este un semn al esecului lor de a crede in ei insisi si al lipsei lor de speranta.
Cartea aminteste multe alte studii care sustin aceste trasaturi amintite de LeShan, procentele date sunt de la 73% la 95%, dar se accentueaza ca ce este important nu este lipsa de speranta, in sine, ci importanta pe care pacientul o da acestei lipse de speranta.