Cancer-terapii alternative
Raspunsuri - Pagina 3
mihaela_s spune:
Ceea ce trebuie sa intelegeti este ca fiecare organism e special, fiecare reactioneaza in felul sau la acelasi tratament si de aceea nu se poate generaliza. Nici de o parte (tratament traditional) nici de alta (tratamente alternative). Totusi statisticile dovedesc ca tratamentele traditionale au rata mult mai mare de supravietuire/vindecare decat cele alternative.
Sunt perfect de acord ca fiecare trebuie sa aleaga asa cum crede de cuviinta in cazul tratamentului unui cancer. Nimeni nu stie cum va reactiona organismul sau la unul din tratamente, nimeni nu stie cat de agresiv e cancerul in cazul sau, tocmai de asta e atat de confuz...unii supravietuiesc o luna, altii cativa ani...
Tata a murit de cancer la ficat, nu a facut absolut niciun tratament. Chimio nu avea rost, erau multe tumori, medicii au zis ca nu se vor retrage si nu merita chinuit. A incercat ceva tratament naturist dar i-a fost atat de rau incat a zis ca el cate zile mai are, vrea sa traiasca asa cum a trait pana atunci. Nu mai putea manca orice, dar a mancat echilibrat. Medicii i-au dat o luna jumate, doua de trait. A trait 6 luni si atunci s-a dus pentru ca a facut un blocaj renal-tumorile din ficat crescusera atat de mari incat au blocat caile renale. Nu se metastazase in 6 luni...desi prognosticul era ca se va intampla asta in 2 luni.
a-alinta, asa am invatat si eu la scoala (am invatat recent despre aparitia cancerelor) ca sunt mutatii genetice in celulele noi formate in organism, mutatii date de diferiti factori: genetici, de mediu, imunitate scazuta, etc. Milioane de celule din acestea, care sunt cu mutatii genetice (pentru ca ele se intampla mereu in organism) sunt eliminate de organism, pur si simplu omorate. In momentul in care organismul nu mai face fata sa le distruga (e slabit, batran sau celulele sunt multe si nu reuseste sa le elimine inainte ca ele sa se inmulteasca) acestea se inmultesc cu acea mutatie genetica si de acolo apar tumorile. Unele pot fi benigne, altele maligne. 
escu spune:
Da, e foarte greu de luat o hotarare cand esti in situatia asta. Fiecare face ce simte ca e mai bine pentru el. Din ce am vazut eu pana acum, printre cazurile pe care eu le cunosc, tratamentul traditional reuseste in procent mai mare, dar pentru perioada mai scurta (5-10 ani maxim). Cancerul revine de fiecare data, mai agresiv.
Tratamentul alternativ nu are procent de reusita atat de mare, dar daca reuseste este pe foarte lunga perioada, daca persoana in cauza isi mentine modul de viata (hrana, miscare si spirit) prin care a reusit sa se vindece. De-asta e greu de decis.
Ce nu inteleg eu este, cum naiba se degradeaza celulele astea in cazul unui nou nascut, ca doar nu a mancat prostii, nu a fumat, nu s-a stresat, nu a luat medicamente dure....
Am sa urmaresc cu interes subiectul si as vrea sa aud cazuri, cazuri de vindecare multe si definitive pe ambele variante.
AgnesLuca spune:
Am sters mesajul initial, era prea personal, scris asa, dintr-un impuls si oricum nu cred sa fi folosit cuiva.
danutza2 spune:
Incep prin a va spune ca voi incerca sa schimb titlul subiectului, prin a adaugat "terapii alternative" pentru ca asta e ceea ce pot eu discuta. In aceasta directie incerc sa ma educ. Din acest motiv, nu am cum sa vorbesc despre ceea ce mi s-a cerut, de aici titlul modificat.
Si cunosc si partea conventionala/ortodoxa din punctul de vedere al unui statistician care lucreaza la un centru oncologic, dar nu altfel.
Am scris atitea introduceri incercind din tot sufletul sa explic ca nu imi trece prin cap sa judec alegereile nimanui, iar daca nu am reusit sa arat asta, imi cer scuze. Este vorba de o filozofie si, cu toata umilinta, recunosc ca o filozofie se poate darima intr-o clipita in fata realitatii dure. Totusi, mai este vorba de altceva, anume de speranta. Speranta ca trebuie sa existe o cale/cai si hotarirea, cit se poate de nezdruncinata, de a o cauta pina o gasim. Sunt povesti despre oameni care si-au pierdut copilul, sotul/ sotia si nu s-au intrebat daca nu se putea altfel, ci au stiut ca trebuie sa se fi putut si altfel si forta asta i-a impins atit de departe in cautarile lor.
Toti oamenii astia din toate "miracolele" nu sunt oamenii care spun "astea sunt doar vorbe", ci sunt oamenii care spun "poate asta e, poate aia?", dar cred ca "asta" sau "aia" EXISTA. Au facut asta cind altii i-au crezut naivi si nebuni, dar sa nu uitam ca asta ii deosebeste pe cei care reusesc, in orice domeniu, de ceilalti, perseverenta asta nebuna, copilaria, naivitatea, credinta ca trebuie sa se poata, atunci cind poate si evidenta ii contrazice. E tot ce incerc sa insuflu aici, pentru ca mie ASTA imi da speranta, nu analiza statistica pe care tocmai am incheiat-o in care am aratat imbunatatirea de 20% in supravietuirea fara progresie, dar nici o imbunatatire in supravietuirea globala. Dar asta sunt eu.
Durerea prin care majoritatea dintre voi ati trecut nu incearca nimeni sa o minimalizeze si experientele triste au lasat o amprenta atit de puternica, incit e tare greu sa mai fii obiectiv. Si este atit de normal. Dar sa spunem despre cineva ca a facut totul ca la carte si tot s-a imbolnavit este, iarasi, in umila mea opinie, ceva foarte greu de sustinut. Dar, iarasi, si daca e adevarat, nici macar despre asta nu e vorba. Este vorba de a ne intreba ce este mai constructiv, ce iti da sansa mai mare de vindecare: sa crezi ca e ceva in neregula (nu doar cancerul), ceva ce daca ar putea fi identificat, ar putea, poate, fi si reparat sau sa crezi ca fara motiv s-a intimplat? Motivul pe care toti cei din aceste povesti l-au acceptat este ca trebuie ca au facut ceva gresit, undeva au gresit si apoi incepe drumul de a identifica ce au facut gresit. Indiferent daca stim pe X si pe Y care STIM ca a gresit mai mult ca noi, asta nu are nici o importanta, la fel cum aceasta "vina" nu trebuie vazuta ca ceva care ingreuneaza lupta si mai tare, ci din contra, ca o eliberare datatoare de speranta. Nimeni nu greseste, toti invatam. Nu exista greseli, exista doar ce am stiut si crezut pina acum si ce stim si credem de acum inainte. Viata este o suma de lectii, nu-i asa? Ce este atit de terifiant in a accepta ca poate am gresit? Nu e vorba de a accepta ca suntem inferiori, nu exista nici o comparatie cu cei din jur, nicioadata, nu exista decit o comparatie cu mine, cel care eram ieri. Inca o data, acceptarea ca trebuie sa fi existat un motiv, da speranta, speranta mai mare decit iti poate da orice doctor, pentru ca ceea ce TU ai facut, poti si desface.
Eu nu am creat acest subiect ca sa ii acuz pe cei care au apelat la tratamentele conventionale, am venit doar sa prezint informatii care incearca sa consolideze tratamentele alternative. Iar aceste informatii exista. Acesti oameni exista, oameni pe care doar tratamentele alternative i-au salvat sau oameni care le-au folosit sa diminueze efectele negative ale tratamentelor traditionale, crescindu-si astfel sansele. Toti acestia ne spun ca nu exista "un leac" pentru cancer, ci multe. La fel ne spun ca ceea ce a functionat pentru ei nu va functiona neaparat pentru toti. Fiecare poveste este unica in felul ei la fel cum acel cancer a fost unic. Dar in toate exista elemente comune, cum ar fi dieta, suplimentele (mega-doze de vitamine, enzime, super-foods, tot ceea ce s-a considerat vreodata ca intareste sistemul imunitar), clisme pentru detoxifiere, calatorii spirituale, meditatie, vizualizare si atitea altele, toate avind la baza dorinta de a incuraja corpul sa lupte.
Diferenta dintre medicina traditionala si cea alternativa este ca una vede tumoarea drept boala in sine, pe cind cealalta vede tumoarea ca simptomul bolii. Atunci ne concentram in a ataca tumoarea sau in a incerca sa vindecam tot corpul. In general, medicina traditionala considera tumoarea canceroasa ca fiind boala in sine. Intrebarea de ce a aparut boala este mai putin importanta si in genaral raspunsul este dat de genetica (http://www.ted.com/talks/lang/en/dean_ornish_says_your_genes_are_not_your_fate.html arata ca putem, prin schimbarea modului de viata, inclusiv sa activam genele care sunt asociate cu risc scazut si prognostic favorabil si sa dezactivam pe cele asociate cu risk crescut si prognostic nefavorabil; multi altii sustin acelasi lucru si exista inclusiv texte clinice). Nestiind sau neputind influenta faptul in sine ca boala a aparut, nu o putem decit ataca, spune medicina traditionala. Trebuie indepartata chirurgical sau iradiata sau trebuie atacata cu substante chimice toxice, cu un vaccin imunologic sau cu orice combinatie a acestora. Pe de alta parte, medicina holistica sustine ca daca reusim sa indepartam cauza, boala va disparea. Si cauza este, in viziunea lor, aceea ca intreg corpul a fost otravit si ca nu primeste suportul nutritional si/ori natural corespunzator. Altfel spus, sunt cei care cred ca celulele canceroase au ceva rau in ele, ca sunt celule deviante si pentru ca sunt deviante trebuiesc distruse. Si mai sunt cei care cred ca, in esenta, celulele canceroase sunt celule normale care au fost fortate sa traiasca si sa se acomodeze intr-un mediu anormal. Problema nu sunt celulele in sine, ci mediul lor inconjurator. Terapiile alternative tintesc toate la a readuce la normalitate mediul inconjurator, de aceea dieta joaca in toate un rol atit de important pentru ca numai prin ceea ce hranim corpul nostru ii putem schimba starea (schimbarea care se cauta este de la mediul acid la cel alcalin, si hrana este atit cea fizica, cit si cea spirituala). La nivel metabolic exista o diferenta cheie intre modul in care o celula normala si una canceroasa isi iau energia. Celula normala isi satisface nevoia de energie folosind oxigen, care este
procesat de mitocondrie. Tot mitocondriile sunt responsabile cu moartea celulara normala. Celula canceroasa, care nu isi poate lua energia in modul natural, pentru ca exista o lipsa de oxigen
in tesutul ei inconjurator, este fortata sa foloseasca un mecanism celular de producere a energiei care necesita mult zahar. Acest proces este asemanat cu fermentatia. Una din consecintele acestei schimbari, de fapt chiar o cerinta, este ca mitocondriile sunt inactivate. Celula canceroasa nu mai poate muri acum pentru ca mecansimul natural folosit pentru a o omori a fost dezactivat. Celula a devenit nemuritoare si ea continuua sa se inmulteasca pina cind invadeaza intreg sistemul. Din fericire acest proces este reversibil si mitocondriile pot fi reactivate. Iar asta este stiinta, nici un doctor educat nu va nega cele de mai sus.
Despre asta este medicina alternativa, asta incearca ea sa reuseasca (sau ar trebui, daca este medicina veritabila).
Iar toate aceste povesti de succes, pentru cei care nu le accepta, pot totusi sa arate macar modalitati prin care, intr-un mod natural, noi insine putem ajuta procesul de vindecare. Eu nu refuz sa cred ca exista cazuri nenumarate in care oameni tratati doar prin terapii conventionale s-au vindecat la fel cum nu refuz sa cred ca exista oameni tratati exclusiv prin terapii alternative care nu s-au putut salva, nu e vorba aici de o lupta, care e mai buna din cele doua. Ce bine-ar fi daca am putea fi acolo, ar insemna ca fiecare dintre ele are atita evidenta in spate incit se poate lupta cu celalata. Si ca eu o favorizez pe una dintre ele, este alegerea personala, bazata pe filozofia pe care am expus-o mai sus si pe faptul ca eu cred ca de-aici vine mai multa speranta. Asta e parerea mea personala pa care nu o sa o impun. Daca expun niste povesti de succes ale terapiilor alternative nu inseamna ca revoc toate cazurile in care cele conventionale au avut succes, cum as putea asta, sunt om si o sa ma bucur la orice vindecare si o sa pling la orice esec si o sa ma rog in ambele cazuri. Nu pot fi acuzata de altceva. De ce sa citim ca cineva a reusit trebuie sa ne supere? Durerea e mare daca am pierdut pe cineva drag, dar daca reusim sa credem ca in alte situatii, asemanatoare sau nu, s-a reusit, atunci nu avem de cistigat? Trecutul nu se poate schimba, dar viitorul da. Si suntem datori atit celor pe care i-am pierdut cit si noua insine sa speram ca se poate si sa cautam calea. Eu asta simt si de-asta am deschis acest subiect.
Va doresc multa sanatate si liniste. Si sa puteti spera mereu, Dana.
(cu o noua povestire voi veni miine, imi pare rau, azi n-am reusit sa traduc)
danutza2 spune:
Povestea nr. 2 - partea 1
In noiembrie 2009, Christopher Sheppard, un producator de film, a fost diagnosticat cu cancer rectal "local avansat" si doctorii lui i-au recomandat operatia, asa cum au facut-o si doctorul homeopat si acupunturistul pe care i-a contactat. Totusi, Sheppard a refuzat operatia si chimioterapia, dar intr-un final a acceptat radioterapia. De asemenea el s-a hotarit sa porneasca in ceea ce el a numit o calatorie de vindecare. In opinia lui victima cancerului si nu doctorul ei este cea care are autoritatea in ceea ce ar trebui facut
cu acel cancer. Si aceste decizii trebuiesc bazate, spune el, pe cunoasterea de sine, intuitia si perceptia despre lume. Pentru el s-a decis pentru o varianta modificata a dietei Gerson, dezvoltata de nutritionistul lui, suplimentata masiv cu vitamine, minerale si plante - la un moment dat lua zilnic peste 100 de pastile. De asemenea s-a hotarit sa viziteze un vindecator spiritual brazilian, Joao Texeria, cunoscut de discipolii sai ca "John al lui Dumnezeu". El a simtit ca exista in situatia sa o latura spirituala, cancerul lui este o boala spirituala in primul rind. Asta l-a indreptat si catre budismul tibetan si a studiat o forma specifica de meditatie intr-o comunitate budista. O alta terapie conceputa de el insusi a fost un grup emotional de consiliere. In mai putin de un an el s-a vindecat si a ramas in remisie pina acum. Trebuie subliniat ca doar radiatia nu este considerata curativa pentru cancerul rectal. Christopher isi descrie calatoria in mare detaliu pe site-ul lui www.christopher-sheppard.com.
El a facut asta sub forma unui interviu pe care i l-a luat partenera lui si este deci o insiruire de intrebari si raspunsurile lui. Acest interviu are 26 de pagini si ma tem ca, oricit de interesant mi se pare mie, este un pic prea mult de tradus. O sa incerc sa fac o selectie a lucrurilor care mie mi s-au parut cele mai interesante.
[...]
I: In cazul tau, ce ai incercat sa realizezi?
R: Am incercat eu insumi sa gasesc un sens a ceea ce mi se intimpla si de ca m-am imbolnavit. Am stiut ca nu vreau operatia si cautam rute alternative.
I: Pe ce se baza modul asta de gindire?
R: Intuitiv eu am crezut ca in propria-mi viata trebuie sa gasesc cauzele acestei boli si ca nu m-am imbolnavit dintr-un accident al sortii sau al geneticii sau din pur ghinion; am crezut ca exista cauze in propria-mi viata pe care le pot descoperi si intelege si apoi indrepta. In cazul meu, avind o tumoare, mi s-a parut logic ca e facuta de corpul meu, deci tot el ar putea sa o distruga.
I: Aceasta convingere a existat acolo din momentul diagnosticului sau a fost ceva ce s-a dezvolatat gradual in timp ca un punct de vedere?
R: A fost acolo de la inceput si a fost doar cimentata atit prin propria experienta cit si prin cartile pe care am inceput sa le citesc (cele mai importante fiind "Fa-te bine din nou / Getting well again" de Carl Simonton si "Iubire, medicina si miracole / Love, medicine and miracles", de Bernie Siegel, ambele carti scrise de doctori a caror experienta clinica i-a facut sa isi schimbe viziunea asupra ideii de vindecare). Am devenit absolut convins ca mintea si corpul sunt intim corelate cind este vorba de sanatate si de boala
si ca mintea ta poate fi cel mai puternic aliat in vindecarea cancerului.
I: In cazul cancerului statistica este folosita mult. Care este parerea ta in legatura cu statistica?
R: Eu cred ca atunci cind este vorba despre tine, persoana care este bolnava, statistica este inutila. Ok, poate exista o relevanta pentru expertii medicali in a ajunge la o decizie generala despre ce merge si ce nu merge si ce se intimpla si ce nu se intimpla cu un tratament in particular sau cu un regiment. Dar tu ca individ nu esti o statistica; tu esti o fiinta umana, o persoana unica care a ajuns la acel loc in viata sa si acea stare de boala datorita a ceea ce ti s-a intimplat unic tie. Folosirea statisticii pentru a determina cursul tratamentului si, in particular, pentru a prognostica ce se v-a intimpla, este ceva foarte periculos. Eu cred ca folosirea statisticii in acest mod este aproape intotdeauna un lucru rau. Singura mea ezitare este in cazul cind cineva aproape sigur va muri (daca exista vreodata un caz in care asta poate fi stiut cu certitudine). Atunci cred ca as putea crede ca statistica poate aduce o informatie care poate ajuta pe persoana aceea pentru ca i-ar da posibilitatea sa se pregateasca de moarte.
I: Deci chiar si in cazul unei prognoze statistice extrem de proaste, parerea ta ar fi ca persoana insasi trebuie sa fie autoritatea in ceea ce e de facut si respectat propria intelegere a ceea ce se intimpla cu ea?
R: Eu cred ca exista mereu loc pentru speranta si credinta; loc ca lucrurile sa se poata indrepta.
danutza2 spune:
Povestea nr.2 - partea 2
I: Instinctiv ai stiut ca dieta va fi ceva important pentru tine?
R: Exista atit de multa evidenta precum si o raspindita convingere la un numar crescut de doctori conventionali (precum si la doctorii ce practica medicina alternativa) ca dieta face o diferenta in cancer, incit a fost ceva la care m-am decis de la inceput.
I: Ce fel de dieta ti-a recomandat nutritionistul?
R: Am primit baza de la Centrul de Cancer Bristol care, intr-o maniera foarte responsabila, a adunat toate sugestiile care au ceva autoritate medicala sa le sustina. Ei mi-au recomandat o dieta in care sa inlatur carnea rosie, produsele lactate, zaharul, alcolul, ceaiul si cafeaua. Este in principiu o dieta cu putina grasime, bogata in fibre, favorizind multe fructe si legume.
I: Cum a diferit dieta ta de aceasta?
R: Sue Donnelly se considera un terapist nutritional holistic si a lucrat cu multi oameni cu cancer. Ea este afiliata la Institutul Gerson. Dieta Gerson este o renumita si radicala dieta, in particular pentru cancer, care nu numai ca presupune inlaturarea multor lucruri din dieta, dar si adaugarea sucului proaspat (in general de morcov, sfecla rosie si mar, consumat pe tot parcursul zilei) impreuna cu un regiment de clisme cu cafea, concepute pentru a asista ficatul in eliminarea toxinelor. Sue mi-a recomandat o versiune modificata a
dietei Gerson, impreuna cu multa suplimentare cu vitamine, minerale si multe altele. Am trait in principal pe susuri proapete organice, orez integral si legume. Sa mentii o astfel de dieta este foarte dificil, mai ales atunci cind nu te simti bine. Sally facea cumparaturile si gatea pentru mine, dar cum muncea am avut pe cineva care venea si imi pregatea mesele atunci cind eu ma simteam foarte rau.
I: In viziunea ta a avut dieta un rol important in vindecarea ta?
R: Da, o dieta de detoxificare a avut sens pentru mine de la inceput. Era clar ca trupul meu avea o lupta mare de dus cu aceasta boala si trebuia sa isi poata canaliza toate resursele in aceasta lupta. Prin a elimina tot ceea ce putea sa imi streseze sistemul, orice era dificil de digerat, aceasta energie care ar fi fost folosita de sistemul digestiv putea fi eliberata pentru a fi folosita in vindecare.
I: In afara de dieta ce s-a mai dovedit a fi foarte important in vindecarea ta?
R: Cel mai important si radical pas pe care l-am facut a fost sa urmez o vindecare sprituala. M-am decis foarte curind dupa diagnostic sa merg in Brailia sa intilnesc cu vindecator spiritual numit Joao Texeira, popular cunoscut drept "John al lui Dumnezeu", foarte cunoscut pe plan international si care are o reputatie de "facator de miracole" care poate ajuta oamenii sa faca fata unor boli grave si dizabilitati fizice. Locul unde lucreaza este numit Casa de Dom Inacio (Casa Soarelui Ignatie), care se afla intr-un orasel numit Abadiania din Goias, Brazilia. Aceasta a fost o alegere foarte radicala pentru ca o vindecare spirituala nu era ceva in care fusesem vreodata implicat, nici ceva despre care stiam ceva. A aparut ca o alegere pentru ca eram constient ca trebuia sa fac ceva extrem. Prin decizia de a refuza operatia mizele au fost ridicate onsiderabil si primeam nenumarate mesaje de la cei din jurul meu - doctori, terapisti, familie si prieteni - ca eram intr-o pozitie foarte precara si ca era necesar sa actionez puternic.
I: In ce sens a fost asta o calatorie spirituala? Ai spus ca a fost o vindecare spirituala?
R: A inceput prin mine acceptind faptul ca nu aveam doar o boala fizica: era si un lucru energetic, o expresie a unei boli emotionale si spirituale. In a adresa aceasta boala si a incerca sa o vindec, am ajuns sa simt ca era posibil pentru mine sa recurg la o sursa de energie exterioara mie, ceea ce eu am numit energie "divina". Am inceput sa cred ca era posibil pentru mine sa accesez o sursa da putere de vindecare care era mai mare decit mine, desi inca depindea de mine, eu fiind instrumentul final al vindecarii mele.
I: Deci aceasta activitate in Brazilia s-a dovedit a fi o parte centrala a vindecarii tale?
R: A facut categoric click cu sentimentul meu ca aveam sarcina de a-mi vindeca tot trupul, corespundea si cu rationamentul meu de a refuza operatia: credinta ca operatia ar inlatura simptomul fizic, dar nu ar face nimic in a corecta cauza. Mergind in Brazilia in aceasta calatorie spirituala m-a facut sa inteleg ca exista un set complex de cauze in modul meu de viata si modul meu de a fi care se gaseste adinc la baza sursei bolii mele si pe care il puteam adresa.
I: Cum ar fi?
R: Am realizat ca de ani de zile ma neglijasem pe mine ca o fiinta spirituala si ca eram in negare asupra dificultatilor reale ale vietii mele. Ma inselam pe mine insumi si pe cei din jurul meu asupra a ceea ce se intimpla in interiorul meu. Spus fara menajamente, devenisem un mincinos, capabil sa tradeze nu numai pe mine insumi, dar si pe cei dragi mie. Asta era in plus fata de moartea brusca a mamei mele (cu 6 luni in urma) venita in mijlocul unor dificultati uriase la munca. Viata mea era un haos, unul de care nu eram constient, nici dispus sa ii fac fata.
[...] Un alt lucru important despre Casa de Dom Ignacio este ca pune accent pe fiecare individ luindu-si responsabilitatea pentru propria vindecare ("vai trabalho" = du-ti sa muncesti). Convingerea aici, si instructiunea, este ca fiacare individ sa isi ia responsabilitatea pentru propria vindecare, asta presupune munca si nu miracole. In
spate este credinta, centrala muncii lor, ca trebuie sa iti vindeci energia (sau sufletul, sau spiritul), inainte de a iti vindeca trupul, si multa din munca asta se face prin meditatie si
rugaciune.
marius spune:
Am fost sesizat si citind desigur ridic o intrebare legata de legalitatea publicarii acestor texte, care asa cum s-a si ridicat intrebarea cad sub incidenta dreptului de copyright.
In concluzie intrebarea directa este:
Ai drept de copyright?
Pentru ca noi nu o avem si nu putem legal publica aceste texte.
Raspunsul PM te rog.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
danutza2 spune:
Incercind sa verific functionarea toturor linkurilor pe care le-am pus pina acum, am vazut ca cel catre cartea free a lui Jonathan Chamberlain nu mai fuctioneaza. Cartea se poate insa inca downloada de pe site-ul lui, si am vazut ca urmatorul link functioneaza:
http://www.fightingcancer.com/wp-content/uploads/2012/09/cancersurvivors.pdf
danutza2 spune:
Povestea nr. 2 - partea 3
I: In afara de calatoria la Casa de Dom Inacio ce ai facut altceva in directia spirituala?
R: Cealalta arie pe care am explorat-o a fost budismul tibetan. [...] Tibetanii vad o boala precum cancerul nu neaparat ca pe ceva rau, ci ca pe un apel de trezire, care ne aduce in atentie probleme de neglijare spirituala. Exista o credinta, similara cu cea de la Casa, ca este posibil sa accesezi o sursa divina de energie de vindecare. In cazul budismului tibetan exista practici specifice care sa ajute incurajarea si atingerea acestui scop: practici specifice de ,editatie, vizualizari si mantre (o practica specifica de meditatie este numita "Vajrasattva"). Cind am fost pentru prima data in Brazilia am petrecut nenumarate ore ascultind casetele lui Sogyal Rinpoche despre Vajrasattva: in afara de a ma instrui in cum sa meditez, aceasta a adincit intelegerea importantei pe care o are sentimentul de regret, recunoasterea propriilor greseli, cerutul scuzelor si iertarii.
I: Cum ai abordat partea emotionala?
R: In principal printr-un grup organizat de suport creat de Sally si prietenul meu Julian si condus de Robin, un experimentat consilier. Acest grup de suport a lucrat cu un proces numit re-evaluare si co-consiliere, initial conceput de Harvey Jackins in SUA; este bazat pe anumite presupuneri, principala fiind ca noi toti suntem in esenta buni, rationali, iubitori si demni de iubire si totul nu este altceva decit o acumulare de dureri vechi, traume si suferinte care ne opreste sa fim fiinte total realizate si fericite. Din aceasta perspectiva, misiunea de recuperare de sine incepe prin a curati mizeria emotiilor vechi si dureroase care ne sta in cale.
I: Cum?
R: In principal printr-o gama de exprimare emotionale, de la plins la ris, la dezlantuire furioasa. Plinsul, in general, este principal, dar in cazul unei probleme cum este cancerul exista si multe sentimente de frica si furie ce trebuiesc exprimate.
I: ce se intimpla cu corpul tau in timpul acesteor activitati spirituale si emotionale?
R: Dupa un timp am dobindit viziunea ca noi toti avem celule canceroase in corpul nostru, care de obicei nu se manifesta ca o tumoarea sau vreo problema de orice fel. Daca sistemul imunitar functioneaza bine, atunci corpul tau va avea grija sa recunoasca si sa distruga celulele canceroase, impiedicindu-le proliferarea. Planul meu era sa-i dau voie corpului meu sa revina in starea corecta pentru ca sa poata face ceea ce e proiectat sa faca. Si de ce sistemul meu imunitar ajunsese intr-o stare asa proasta, pentru asta am acceptat intelepciunea generala care spune ca stresul de orice fel poate fi o cauza (asta include "stresul toxic" al vietii intr-un oras
aglomerat, efectele unei diete necorespunzatoare, precum si stresul nefericirii si lipsei de armonie emotionala si spirituala). Deci urmatorul lucru pe care l-am facut a fost sa incerc sa-mi stimulez sistemul imunitar. Au fost doua elemente principale in asta: unul era regimentul de suplimenteprescris de Sue Donnelly impreuna cu dieta. Dar am gasit si un doctor in Irlanda, Dr. Paschal Carmody care practica ceea ce el numeste "imuno-terapie". In timpul celor doua saptamini cit am stat acolo, el a prescris un regim dur care includea doze extrem de mari de suplimente date intravenos, precum si sub forma de tablete (derivate din vaci crescute biologic) pentru
timus, glandele suprarenale si alte parti ale sistemului imunitar. El a folosi si iscador si laetrile; filozofia lui Pascal este: "daca ceva s-a dovedit ca ajuta, il incercam". El mi-a prescris
o gama larga de suplimente, care combinate cu cele ale lui Sue, au facut ca pentru o perioada de citeva luni sa iau zilnic peste 100 de pastile.
I: Ce se petrecea cu corpul tau in aceasta perioada?
R: Unul din lucrurile pe care le spun mereu oamenilor care ma intreaba despre povestea mea - si pe multi dintre ei in conforteaza - este ca a devenit mai greu inainte de a debeni mai bine.
I: Dar asta nu te-a facut sa iti pierzi credinta in ceea ce faceai?
R: Nu, dar a cauzat o criza in jurul deciziei mele de a refuza operatia, pentru ca parea ca exista evidenta, aparent obiectiva, in forma de raze X si rezultatele scanurilor ca tumoarea crestea, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le faceam. [...] Unii dintre terapeutii alternativi care s-au uitat la rezultate erau de parere ca desi tumoarea parea mai mare, asta putea fi datorita sistemului imunitar care incepea sa functioneze formind o umflatura in jurul tumorii. Asta o facea sa para mai mare si sa devina mai dureroasa, desi incepea sa se vindece. Diferenta dintre aceste puncte de vedere era una dificil de inteles, tinind cont de durerea cumplita in care eram, cit si de cei din jurul meu care nu imi impartaseau mereu opinia ca vindecarea era posibila fara operatie. In final asta a provocat o criza. Dupa aceste rezultate grupul de suport a avut o intilnire de urgenta care a tinut pina in orele diminetii si a fost atunci cind am acceptat sa ma supun complet medicinii conventionale.
I: Deci ce ai facut in acel moment?
R: Am spus ca da, daca va fi necesar voi avea operatia. [...] In acel moment tumoarea devenise atit de mare incit era imposibil de operat. Planul medical recomandat a fost sa folosesc chimioterapie si radioterapie in incercarea de a micsora tumoarea pentru a o face operabila. Am decis impotriva chimioterapiei (pentru ca am vrut
sa evit ceva ce parea ca imi va epuiza intergul sistem, inclusiv sistemul imunitar), dar am acceptat radioterapia. Am negociat atit doza cit si aria de radiatie sa fie absolut minimul pe care il considera acceptabil si am participat direct cu echipa de radioterapie pentru a vedea si intelege tot ceea ce se va intimpla. Vroiam sa maximizez beneficiile radiatiei si sa minimizez orice efecte secundare. In plus fata de remedii specifice homeopate recomandate de Bristol Cancer Help Centre, am adaugat trei
lucruri: primul a fost hipertermia; aparatul pe care l-am folosit se numeste Indiba (fabricat in Spania) si foloseste unde radio pentru a produce efectul de incalzire. Exista evidenta ca acest tratament ajuta sa contracareze efectele secundare si sa intensifice beneficiile radioterapiei, avind in acelasi timp beneficii proprii. Am inchiriat o astfel de masina si Sally si o asistenta particulara mi-au administrat tratamentul in fiecare zi a celor 7 sapamini de radioterapie. Am inceput, de asemenea, hipnoterapia. Am facut asta cu intentia de a-mi incuraja corpul sa accepte tratamentul si sa il ajut sa distinga intre beneficii si nedoritele efecte secundare. Felul in care se lucreaza este mai mult o relaxare adinca, decit o hipnoza. Am simtit ca asta imi dadea posibilitatea sa incep un dialog inter mintea mea si corpul meu in care imi rugam celulele sanatoase sa "coopereze" cu tratamentul facindu-i loc sa treaca prin corp fara sa le raneasca si spunindu-le celulelor canceroase ca era timpul ca ele sa plece. Recitam aceste cerinte ca pe o mantra de fiecare data cind stateam sub o masina de raze X. Ultimul lucru pe care l-am adaugat a fost osteopatia cranio-sacrala. In plus de aceste lucruri adaugate am continuat cu toate celelalte: acupunctura, homeopatia, suplimentele, dieta, meditatiile si consilierea.
I: Ce s-a intimplat apoi?
R: La finalul regimentului de radioterapie durerea a inceput sa scada in intensitate. Luasem calmante foarte puternice, inclusiv morfina, care, in cele mai grele momente nu mai unctiona, atit de rau ajunsese. La sfirsitul celor 7 saptamini durerea se diminua si in avionul cu care am plecat in Brazilia am luat ultimul calmant. Dupa cele 3 saptamini petrecute la Casa, MRI-ul facut la intoarcerea in Londra a aratat ca tumoarea disparuse complet. Era 26 mai 2000, aproape 7 luni de la diagnostic. Asta a fost vazut de doctori ca un rezultat exceptional pentru radioterapie, pentru ca este de neauzit ca o tumoare sa dispara complet. Eu nu stiu sigur daca trupul meu a avut nevoie de radioterapie, dar mintea mea a avut cu siguranta nevoie de actul de predare implicat in acceptarea ei. Si toate celelalte, negresit, si-au jucat rolul. Dar ceea ce stiu cu siguranta
este ca doar medicina conventionala nu m-ar fi putut vindeca.
I: Ce alti factori au fost unici in cazul tau in a te ajuta sa te vindeci?
R: Doua lucruri sunt foarte importante in intreaga mea calatorie de vindecare: iubirea si suficienti bani. Calea pe care am ales-o a fost una scumpa si am fost fericit sa dispuun de resurse sa fiu capabil sa o urmez. Trebuie sa adaug ca unii din prietenii mei au punctat ca pentru cineva care infrunta o situatie ca a mea, cu risc pentru propria viata, calea pe care eu am ales-o, desi costisitoare, nu ar depasi neaparat resursele combinate ale unui grup generos de prieteni, colegi si membrii ai familiei. Am fost privilegiat, de asemenea, cu multi prieteni care au fost imediat gata cu timpul si energia lor sa ma ajute. De-a lungul calatoriei mele de la boala la vindecare am fost binecuvintat cu mult suport si iubire. Oricind am cerut ajutor, el a venit. Ma rog ca si altii sa fie atit de norocosi.
Nota personala:
http://www.christopher-sheppard.com/ interviul complet este aici, precum si o lista cu adrese de contact pentru toate terapiile, suplimentele si terapeutii amintiti in povestea lui.
Aceasta a fost o poveste foarte lunga, cred ca de acum ma voi limita la rezumate; exista mereu, pentru fiecare poveste, un site si de multe ori si carti pentru cine vrea sa aprofundeze o anumita poveste de vindecare. Mi-ar placea mult sa putem discuta pe tema acestor povesti, sa ne impartasim impresiile. Eu v-o spun acum pe a mea: initial aceasta poveste nu a fost una din preferatele mele, pentru ca imediat m-am gindit, cum poate si multi dintre voi ati facut-o, ca personajul ei a fost intr-o situatie privilegiata, o multime de bani si posibilitatea sa renunte la slujba pentru a se dedica vindecarii. Nu toti ne-am permite asta, vom spune, si, in plus de asta, cum ramine cu familia, cum ramine cu copiii? Si totusi, daca ne gindim la scopul suprem pe care l-am avea, acela de a ne insanatosi, de a fi apoi acolo, mereu, linga familia noastra si linga copiii nostri, poate am incepe sa vedem cu alti ochi situatia. Stiu ca este mult mai complex, este vorba de cum vad ceilalti din jurul nostru situatia
si, din pacate, panica va fi prima care ii va invalui. Oricum, ce sper ca ne invata aceste povesti este ca, pentru unii, s-a putut. Si ne invata ca nu e usor, ca au facut multe, ca au devenit alti oameni. Un bolnav de cancer isi vede diagnosticul si perioada de tratament ca pe ceva ce trebuie sa se incheie, pentru ca el sa isi poata relua viata, asa cum era inainte de diagnostic. Oamenii acestia ne invata ca nu asta e calea, indiferent ce terapii ajunge pacientul sa aleaga, scopul nu este sa se poata intoarce la cum era inainte, pentru ca inainte a aparut cancerul, ci sa se schimbe, iar asta presupune constientizarea, intelegerea si schimbarea tuturor paternurilor negative din viata de dinainte de diagnostic.
danutza2 spune:
Povestea nr. 3
Beata Bishop a apelat la terapia Gerson in ianuarie 1981, cind, la un an dupa operatia pentru melanom malign, boala se raspindise in sistemul limfatic. Ea a petrecut 2 luni la singura, pe atunci, clinica Gerson din Mexic unde a invatat teoria si practica pe care le-a aplicat apoi inca 18 luni inapoi in Londra. Dupa 2 ani de terapie Gerson, Beata s-a vindecat. Ea si-a povestit vindecarea in cartea "Triumful meu asupra cancerului/My triumph over cancer", prima data publicata in 1985 si reeditata sub numele "Vremea vindecarii/A time to heal".
Povestea ei este descrisa in cartea lui Jonathan Chamberlain pe care am amintit-o deja, precum si pe multe alte site-uri:
http://www.canceractive.com/cancer-active-page-link.aspx?n=1401&Title=Beata http://link.brightcove.com/services/player/bcpid22364988001?bclid=22594738001&bctid=1795086342 (aici este un interviu cu ea)
Este, in general, una din primele vindecarile amintite cind se discuta terapia Gerson.
Am gasit urmatoarele 2 bloguri ale unor romani care sustin ca s-au vindecat cu terapia Gerson, amindoua cazurile de melanom malign (imi imaginez ca pot fi contactate, pentru cine e interesat de veridicitate sau/si detalii):
http://salveazadaniela.wordpress.com/
http://liviabonarov.wordpress.com/2011/07/18/draga-cancer-iti-multumesc/
Pe site-ul suntsanatos.ro se gasesc nenumarate documentare interesante, in opinia mea. Despre dieta Gerson eu le-am vazut pe urmatoarele doua:
http://suntsanatos.ro/documentare/charlotte-gerson-despre-cancer-si-alte-boli.html
http://suntsanatos.ro/documentare/trebuie-sa-stiu-dying-to-have-known-2006.html