Jurnalul Monicai
Raspunsuri - Pagina 10
alinuk spune:
"Când n-am un lucru, mi-l fac poveste. Si atunci e ca si când l-as avea."..scria baiatul asta de 17 ani in ¨Prima Carte.Ultima Carte'
ce metafora frumoasa...
asta incercam sa facem noi pentru Tudor si Diana /
sa le-o facem pe mami ...poveste 
Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)
vacantele copilariei...
............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................
miremia spune:
Ma puteti trece si pe mine in lista, va ajut cu tot ce pot, doar sa-mi spuneti.
XIO spune:
vreau si eu sa ajut, am 2 saptamani mai libere!
Este o idee superba, si chiar nu cred ca are rost sa introducem povesti triste si altele. Carticica e facuta pt. copii, ca sa isi aminteasca de mama, nu sa stea cu pachetul de servetele langa ei.
Plus ca nici Monicai nu cred ca i-ar place sa vada pe acolo vreun capitol trist. ne-ar intreba daca am innebunit. :))
A fost tot timpul optimista, eu chiar ma minunam cand citeam mesajele ei, ca e nevoie de un psihic fantastic pt. a face asa ceva.
Cred ca toata lupta asta a dus-o nu pt ea, ci pt. familia ei.Nu si-a lasat momente de tristete, ca sa profite la maximum de timpul petrecut cu ei.
Si atunci, mi se pare normal sa nu fie lucruri lacrimogene.
Bineinteles e despre boala cu care s-a luptat atat trebuie sa scriem...mie imi pare rau ca nu se poate face o fundatie, sau un program de screening cu numele ei, care sa spuna povestea ei, ca Monica a militat tot timpul pt. informare, a povestit tuturor despre afectiunea ei si a convins foarte multi oameni sa mearga la medic. Cine stie cate vieti a salvat.
Podeanu spune:
Am citit cam ce a-ti scris pe aici, am mers si la linkul dat...si mi-am zis in sinea mea, stiu ca voi faceti ptr copii ei dar si mie mi-ar place sa citesc despre ea. Am pierdut mult ca nu am cunoscut-o..deci propunerea mea este ca daca se va face vreo carte-de VINZARE- eu vreau s-o cumpar. Si poate ca mine sunt multe alte fete.
Nu-mi dau seama cit ar costa publicarea ei, poate spun prostii, dar daca familia ar fii de acord si DC i-ar face reclama poate am putea sa-i ajutam mai mult pe copilasi.Profitul le-ar ramine lor.
daca vi se pare o idee proasta , sa nu da-ti cu rosii.
Eleni spune:
Buna dimineata.
Am citit, m-am mai sfatuit cu voi pe privat, imi permit sa scriu asa (si da, alinuk, lucrurile sunt de fapt ata de simple asa cum ai intuit si ai scris).
E un jurnal. E scris de ea. Mare lucru noi nu avem de scris. Capitolele sunt: Tudor, Diana, despre ea si sotul ei (toate acele povesti amuzante), poate inca unul de diverse in care bagam povestea sprancenelor pentru ca poate unul din copii le mosteneste si e amuzant sa vezi... Sfaturile despre moda peste 15-20 de ani nu vor mai fi relevante si onest, cati ne ascultam parintii asupra modului de a ne imbraca. Vorbim deja de mesaje scrise deja, trebuie doar adunate pe cateva capitole si ordonate cronologic, pentru ca asa este un jurnal.
Atat! Suntem de acord?
Pentru ca odisei se scrie mult in general, as sugera ca cele 2 capitole de Tudor si Diana sa le ia colege de odiseee (daca avem asa ceva printre voluntari).
Apoi pe restul tot asa, colegi de subiect (pentru ca sunt oameni care se ataseaza de un subiect si il tin viata).
Legat de melanom... nu stiu sincer. Partea medicala nu e relevanta pentru jurnal. Poate doar sa extragem de acolo cuvintele pozitive, gandurile ei de lupta...
In weekend am deadline eu sa fac impartirea subiectelor pe categorii... si luni ne impartim si ne apucam de treaba.
Daca deja avem colegi de odisee, acestia se pto apuca deja de treaba, caci sarcina si nastere lui Tudor si a Dianei pot si deja structurate. Doar sa spunem cine ce face ca sa nu muncim inutil pe aceeasi tema.
Nu avem ce sa recsriem noi, subliniez. Nu e o carte, e jurnalul ei, cuvinetel ei. Doar trebuie puse in context... un jurnal e o insiruire de ganduri pe zile si ore. Nu vreau sa mistificam cuvintele ei.
Din nou spun... stiu ca toata lumea e bine intentionata, dar multi incepem, putini terminam... decat un roman fluviu, mai bine un jurnal gata!
inbox spune:
Eleni, exact la asta ma gandeam si eu azi noapte...ca practic este simplu ( insa multa munca sa citesti atata...bine ca eu as citi non stop daca as avea timp acum, este un proiect minunat, de aceea am zis macar putin sa ajut si eu daca se poate, ca initial am zis sa nu incurc pentru atat de putin timp, insa mi-ar parea rau sa nu particip)...asa ca tot azi noapte ma gandeam ca voi v-ati gandit la chestiile organizatorice.
De aia am si zis de titlu, poate vom gasi ceva scris de ea...jurnalul, noi doar sa punem mesajele pe categorii, totul este scris de ea si ar trebui sa ne limitam cat de mult se poate la ce a scris ea.
Si ma mai gandeam, ca marele noroc este ca forumul este frumos structurat pe capitole... cu titluri frumoase, am putea sa luam si de aici ( cu acordul DC normal).
Mesajele de la tren de noapte...nu cred ca ar trebui prinse...poate gasim tot printre mesajele colegelor de forum, din partea fiecareia cate un mesaj care sa o caracterizeze...din ce s-a scris, din raspunsurile primite...
inbox spune:
Ma mai gandeam la carte, la mesaje, la forum si la voi evident... si am realizat ca, cei doi copilasi ai ei, isi vor cunoaste mama, intr-un mod in care putin oameni au reusit sa-si cunoasca parintii dupa mult timp avut unii cu altii...
adablackcat spune:
Si eu spun prezent. Ajut cu tot ce pot. Jurnal sa fie, nu roman fluviu.
Alaturi de Monica70
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Licurici drag
Bazar umanitar DC
Raza de soare spune:
Intr-o perioada, Moni avea un avatar special, desenul acesta http://www.dropshots.com/moni2012#date/2012-05-03/17:48:19 , ea, vazuta prin ochii fetitei ei.
Apoi l-a schimbat cu poza cu trandafirii...
Tin minte ca ii cautam mesajele dupa acel avatar, imi placea mult.
Indraznesc o alta sugestie... daca se poate, ca desenul respectiv sa fie pe coperta.
Uneori am impresia ca daca animalele ar putea vorbi, noua ne-ar fi rusine sa mai deschidem gura.
ladyJ spune:
Eleni, melanomul a fost parte din viata Monicai. A fost, la un moment dat, cel mai des gand al ei. S-a temut, a sperat, a luptat si, in plus, le-a vorbit si altora despre aceasta boala. Asa cum zice XIO, cine stie cate vieti a salvat!
Monica a fost admirata pentru atitudinea pe care a avut-o in fata bolii. A ramas in memoria a sute de persoane care nici nu o cunosteau. Multe membre de aici i-au multumit pentru faptul ca a vorbit deschis despre malanom, pentru ca trimitea oamenii la medic, pentru ca se informa foarte bine cu privire la boala asta si pentru ca, stiind cat de vulnerabile sunt persoanele in fata unui diagnostic de cancer, se implica si ajuta cu informatii sau sfaturi alte membre care aveau in familie diferite cazuri de cancer.
Eu cred ca melanomul are locul lui in jurnal. Copiii, cand vor creste, vor sti de ce a murit mama lor. Cred ca le-ar fi util sa stie, din cuvintele mamei lor scrise aici, ce atitudine a avut in fata bolii ei, cum a hotarat ea sa traiasca fiecare clipa la maxim, cata speranta , cat realism! Cum se lua la tranta cu boala prin umor...
Si, in context, poate va fi nevoie si de un minimum de date medicale, pe care ea le-a pomenit la un moment dat.