despre supraprotectie
Raspunsuri - Pagina 7
Ramonika spune:
oho, si a mea participa cat poate ea la 2,8 ani. chiar isi baga degetele in aluatul crud si ii place (mai ales daca pun si putina cacao) 
insa cand e gata mananca maxim jumate de felie de chec, a doua zi nici nu se mai uita la el. am zis ca o sa impachetez chec de-al meu in pungute cu sigla Barni 
carmencat spune:
Buna idee, dar ma indoiesc ca se va lasa pacalita
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
maria_alexia spune:
off topic: briosele sunt mai atractive pentru copii decat checul - tot cam acelasi aluat. plus ca le poate pune diverse motzuri.
si absolut de acord ca distragerea atentiei nu e metoda de cursa lunga - tine bine la 2-3 ani, salveaza situatia si criza de moment, dar nu se poate aplica la infinit. de la un punct, copilul incepe sa simta ca e manipulat si isi pierde increderea in tine, ca adult. un NU (se poate) matur si rational e mai ok.
carolinah spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui ela_04
distragerea atentiei catre altceva. niciodata nu las sa se ajunga la plansete de genul asta... fie incep eu sa ma vait de dintisori sau burta care o sa ne doara rauuu... fie ii spun ok... hai sa mergem. Iar la magazin il pun sa se decida el ce vrea...outz sau un balon, sau o masinuta de 2 bani. Niciodata nu a castigat outzul |
exact cu ou kinder sau ciocolata de orice fel, cand stiu ca i-a mai dat si tac-su dimineata, si bunica-sa (uneori) si mai vrea si de la mine. Eu nu inteleg de ce trebuie sa-i iei ceva in schimb. Eu fetelor mele le spun "nu" si gata, basta, daca am zis "nu" ramane "nu" si gata. Se imbufneaza, comenteaza si le trece.
Asta nu inseamna ca nu incearca sa forteze limitele de fiecare data, dar ele stiu ca negocierea e negociere, dar si "nu" e "nu" si gata!
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Este o mare problema pentru copil atunci cind parintele simte ca a pierdut controlul |
Da. Din experienta mea, copilul nu se mai simte in siguranta, devine agitat si testeaza limitele din ce in ce mai apasat, pana intalneste rezistenta parintelui. Atunci se linisteste.
Daca mama pierde des controlul, ciclurile astea sunt in forta, daca e ceva ce se intampla doar ocazional, pot trece si neobservate.
Eu am ajuns sa procedez putin diferit cand cedez in fata fetelor, fac ceva ce stiu ca nu e Ok, fiindca ele mi-o cer. Cedez, dar exprim clar ca e vorba de o exceptie, de o favoare. Sa nu se astepte sa devina obisnuinta. In felul asta raman in control, evit anxietatea asociata dualitatii si copilul e fericit ca a avut efect asupra deciziei mele. Atat doar ca trebuie sa am grija sa nu fac asta des, ca se duce toata constructia
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Mie mi se pare pozitiv sa-ti pierzi din cind in cind controlul (si chiar nu-mi pot imagina cum ar fi sa nu se intimple asa). In cazul meu senzatia tine intre o zi sau mai multe si spre deoasebire de cazurile expuse aici unde (din cite am priceput eu) senzatia e data de permisivitate, la mine e vorba de control excesiv. Momentele alea cind simt ca pierd controlul le vad ca momente de criza in care eu si copilul meu evoluam. Sau mai bine zis, copilul a evoluat deja si e momentul sa o fac si eu  |
Frumos ce ai scris aici
Pasul inapoi al parintelui, odata cu cresterea copilului. N-as numi-o pierdere a controlului, e doar o ajustare.
ela_04 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maria_alexia off topic: briosele sunt mai atractive pentru copii decat checul - tot cam acelasi aluat. plus ca le poate pune diverse motzuri. si absolut de acord ca distragerea atentiei nu e metoda de cursa lunga - tine bine la 2-3 ani, salveaza situatia si criza de moment, dar nu se poate aplica la infinit. de la un punct, copilul incepe sa simta ca e manipulat si isi pierde increderea in tine, ca adult. un NU (se poate) matur si rational e mai ok. |
Baiatul meu inca are 2-3 ani iar eu am recunoscut ca am o problema cu NU asta... nu imi iese neam momentan...
| Citat: |
| Eu nu inteleg de ce trebuie sa-i iei ceva in schimb. Eu fetelor mele le spun "nu" si gata, basta, daca am zis "nu" ramane "nu" si gata. Se imbufneaza, comenteaza si le trece. |
nu vreau cred in mintea mea de adult dement
ca baiatul sa considere ca dorinta lui nu este luata in seama ...el conteaza si conteaza extrem de mult.
asa ca ii ofer alternative si il invat cu puterea deciziei...
vrei oul sau vrei masinuta...
Nu prea e la noi cu eu zic nu si basta!
Ca daca mie imi spune cineva NU si basta ma apuca pandaliile chiar daca e vorba de o ciocolata si eu am 80 kg!
maria_alexia spune:
o idee de iesire din situatia "parinti + copii super-obositi in supermarket si copilul tipa dupa kinder": reluam a 101 oara povestea cu "nu mancam ciocolata seara caci nu mai putem dormi bine, iar inauntru e o prostioara de jucarie, asta stii deja" , plus alternativa pe care de fapt ne-o dorim: "hai mai bine sa ne grabim sa cumparam mancarea, mergem acasa, iti fac ceva bun si apoi avem timp mult sa citim povestea ta preferata, vrei?"
recunosc ca trebuie multa disponibilitate ca sa iasa tot planul pana la capat.
ela_04 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maria_alexia o idee de iesire din situatia "parinti + copii super-obositi in supermarket si copilul tipa dupa kinder": reluam a 101 oara povestea cu "nu mancam ciocolata seara caci nu mai putem dormi bine, iar inauntru e o prostioara de jucarie, asta stii deja" , plus alternativa pe care de fapt ne-o dorim: "hai mai bine sa ne grabim sa cumparam mancarea, mergem acasa, iti fac ceva bun si apoi avem timp mult sa citim povestea ta preferata, vrei?" recunosc ca trebuie multa disponibilitate ca sa iasa tot planul pana la capat. |
copilul ramane in masina cu tati si asculta iti-bitzi (sau cum ii zice) in timp ce eu ma invart cu viteza luminii dupa ce-mi trebuie.
Daca sunt eu cu baiatul... nu s-a intamplat asta inca niciodata...
Sau tati ramane acasa cu baiatul si ii pregateste ceva repede in timp ce eu fug la supermarket sau invers ... desi daca il vede pe taica-su ca pleaca cu masina e jale ca vrea si el la plimbare... asa ca mai mult eu plec la cumparaturi si taica-su e la improvizat...
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maria_alexia o idee de iesire din situatia "parinti + copii super-obositi in supermarket si copilul tipa dupa kinder": reluam a 101 oara povestea cu "nu mancam ciocolata seara caci nu mai putem dormi bine, iar inauntru e o prostioara de jucarie, asta stii deja" , plus alternativa pe care de fapt ne-o dorim: "hai mai bine sa ne grabim sa cumparam mancarea, mergem acasa, iti fac ceva bun si apoi avem timp mult sa citim povestea ta preferata, vrei?" recunosc ca trebuie multa disponibilitate ca sa iasa tot planul pana la capat. |
Mai e si varianta de compromis: ti-l cumpar, dar astazi doar iei jucaria si ciocolata o mananci maine. Functioneaza cu cei mai multi copii.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ela_04 nu vreau cred in mintea mea de adult dement ca baiatul sa considere ca dorinta lui nu este luata in seama ...el conteaza si conteaza extrem de mult. asa ca ii ofer alternative si il invat cu puterea deciziei... vrei oul sau vrei masinuta... Nu prea e la noi cu eu zic nu si basta! Ca daca mie imi spune cineva NU si basta ma apuca pandaliile chiar daca e vorba de o ciocolata si eu am 80 kg! |
Ela il inveti in acelasi timp si puterea manipularii. Care nu e rea, doar ca iti va face din ce in ce mai dificila parentarea.
Comparatia cu tine e rationalizare. Tu esti adult si esti perfect dotata sa ai grija de tine, fireste ca te apuca pandaliile.
In cazul copilului, parintele trebuie sa aiba grija de balanta dorinte - nevoi ale copilului.
Vrei sa simta ca e important, ca conteaza, si asta e minunat.
O sa simta exact asta daca ii vei implini toate nevoile, nu daca ii vei implini toate dorintele. Eu cred ca vei putea sa spui NU cand o sa te lamuresti exact cat bine ii faci cu Nu-ul asta. Sunt convinsa ca nu o sa abuzezi niciodata de el, da' o sa-l folosesti atunci cand copilul tau va avea nevoie de el.