despre supraprotectie

AgnesLuca spune:

Ilinca, da, cam asta era ideea cu controlul, mi-am amintit de intrebare citind paralela facuta de Ela cu topicul Selenei. Este o mare problema pentru copil atunci cind parintele simte ca a pierdut controlul, indiferent de motiv (control exagerat sau permisivitate).

Off topic: hai ca mi-am lamurit in sfirsit dilema cum se duce copilul tau la culcare cind vrea el si in acelasi timp nu-i prea obosit la pusul pijamalei si pregatirea de culcare .

AgnesLuca spune:

Hai ca m-am culcat si trezit cu subiectul asta in cap (oricum e ultima zi cind postez cit de cit free ca sunt ai mei aici si nu prea am treaba cu asta mica).

Mie mi se pare pozitiv sa-ti pierzi din cind in cind controlul (si chiar nu-mi pot imagina cum ar fi sa nu se intimple asa). In cazul meu senzatia tine intre o zi sau mai multe si spre deoasebire de cazurile expuse aici unde (din cite am priceput eu) senzatia e data de permisivitate, la mine e vorba de control excesiv. Momentele alea cind simt ca pierd controlul le vad ca momente de criza in care eu si copilul meu evoluam. Sau mai bine zis, copilul a evoluat deja si e momentul sa o fac si eu

Ilinca_M. spune:

Suna destul de logic chestia cu castile care-i predispun pe oamenii mai...reckless la "nebunii"; si eu citisem undeva ca una din cauzele condusului imprudent si vitezoman este tocmai faptul ca soferul se simte in siguranta (centuri, airbags, masini puternice etc.).
AgnesLuca, intr-adevar si mie asta imi sugerau postarile persoanei respective (mno, parca nu-i frumos sa vorbim de cineva in lipsa, dar poate apare si ea la topic:)): lipsa de control, pur si simplu.
Perioada cu jeansii a trecut, a aparut cam la 2 luni dupa ce a inceput gradinita si intr-adevar a tinut 6 luni, imi vine sa rad cand imi amintesc:)). Primele dati cand nu a acceptat altceva decat jeansii ("abastu!! abastu!!!"- aia erau jeansii:)) m-au luat total pe nepregatite, eram super intrigata:" ce naiba are copchilu' asta, asa, brusc?!" Am vrut initial s-o conving, ii fluturam pijamalele, nimic...am zis ca e o toana si daca incep s-o imbrac cu pijamale, accepta...ha, parca n-o cunosteam, zici c-o opaream. Vreo 3 zile am fost frustrata, apoi am stat si am "cogitat": "de ce m-ar enerva faza? Fiindca "nu-i cum trebuie"? Ce motive as avea sa n-o las in jeansi? Cel mai tare ar fi ca nu-i e comod, adica io sa fiu pusa sa dorm in jeans as innebuni, eu nici in casa nu suport sa stau in ei, cred ca e psihic, ca doar la altii acasa pot, dar la mine parca-s in tabla, simt ca pleznesc:)). Dar daca EA doarme super bine, inseamna ca n-are problema asta, nu e masochista, de ce n-as lasa-o?"
Asa ca...asta a fost. Aproape zilnic "imi faceam datoria" de a o tenta cu altceva, aceasi reactie:"abastu!!"
Cam cu 1 luna inainte de a implini 3 ani, tot asa brusc, i-am aratat o fustita (de jeans) noua, primita cadou, si a acceptat sa o imbrace. Si dusa fu perioada "doar jeans" (bine, si acum ii adora, dar accepta orice de imbracat, bine, ideal e sa fie "abastu" dar materialul nu mai conteaza:))

AgnesLuca spune:

Da, ai dreptate, nu-i frumos deloc, chiar am ezitat mult daca sa scriu numele (mai ales ca eu n-am postat niciodata la topicul respectiv) dar mai apoi mi s-a parut ca daca nu scriu concret n-o sa ma inteleaga lumea si n-as fi vrut sa generez confuzii, mai ales ca dilema Elei m-a atins la suflet.

Stai sa vezi cind o sa inceapa perioada cu numai rochitze si totul roz , da poate la voi n-o sa fie cazul ca Sophiphi are alternativul in gene

Ramonika spune:

si eu patesc la fel... exact cu ou kinder sau ciocolata de orice fel, cand stiu ca i-a mai dat si tac-su dimineata, si bunica-sa (uneori) si mai vrea si de la mine.
si cand ma gandesc ca inainte de a avea copil ziceam ca n-o sa-i dau niciodata prostii de mancare, ca o sa refuz oricat ar plange copilul
problema e ca ea e in stare sa urle mai mult decat ma tin pe mine nervii si ca sa inchei scena de urlete/stres, prefer sa cedez.
intrebarea e cum sa rezistam plansului si rugamintilor? ai gasit vreo solutie?

ela_04 spune:

distragerea atentiei catre altceva.
niciodata nu las sa se ajunga la plansete de genul asta...
fie incep eu sa ma vait de dintisori sau burta care o sa ne doara rauuu...
fie ii spun ok... hai sa mergem. Iar la magazin il pun sa se decida el ce vrea...outz sau un balon, sau o masinuta de 2 bani.
Niciodata nu a castigat outzul

ela_04 spune:

Eu sincer m-am gandit mult la postarile ei...
stiu ca nu am fost prea amabila...nici nu e genul meu. Eu merg mai mult pe principiul ... analizeaza unde ai gresit si ia-o de la capat pana iti iese. Nu are rost sa stai sa iti plangi de mila.
Dar asta nu inseamna ca nu m-am gandit... ca nu am incercat sa ma pun in locul ei.

Poate e adevarat si permisibilitatea mea e data de copilaria mea si incercarea de a nu-i creea nici un disconfort copilului...
nu prea stiu cum am sa-mi controlez acest instinct... pt ca e ca un instinct dar stiu ca va trebui pt ca altfel pot sa cad f usor in extrema cealalta...

Ramonika spune:

foarte rar merge cu distragerea atentiei. sau negociaza alta prostie in loc de ou kinder. nu merge cu un mar, o banana sau altceva in loc de dulciuri.
culmea e ca fac eu chec acasa si nu mananca, insa barni (care e tot un fel de chec), e innebunita dupa el...

AgnesLuca spune:

Eu sunt de parere ca distrasul atentiei trebuie folosit cu moderatie si nu ca panaceu universal. Iar un NU clar si cinstit (care nu incalca nevoile copilului) este cea mai buna solutie si nu duce deloc la frustrare pe termen lung. Mai conteaza apoi si cum este exprimat NU-ul, sunt de parere ca nu e bine deloc sa fie ambalat / cosmetizat fie in explicatii prea multe, fie in principii abstracte de genul nu e bine, nu e frumos samd. In sensul asta imi place mult ideea lui J. Juul cu limbajul personal, bine mie mi se si potriveste manusa pentru ca nu prea sunt genul caruia sa-i pese prea mult de conventiile sociale.

Oferitul de alternative mi se pare o idee buna numai ca ar fi de reflectat daca multe masinute de 2 lei nu fac la fel de mult rau ca inca un ou Kinder. Fiica-mea nu prea se omoara cu ciocolata, da intr-un timp o cam apucase si pe ea cu ouale din cauza prostioarelor dinauntru. I-am luat o data, de doua ori dar apoi am zis NU ca nu averm nevoie; ii drept ca atunci cind stam la casa (cu ouale pe raft in dreptul nasului celei mici) suntem preocupate sa punem produsele pe banda asa ca trebuie sa stam cu spatele la ele. Ultima data a vrut un DVD cu niste printzese Barbie roz, l-am refuzat pe motiv ca numai coperta e frumoasa, filmul e slab si in plus e si foarte scump.
La DM fiica-mea are cosul ei, alearga printre rafturi si-mi face propuneri, deja isi cam da seama singura si pe multe le duce inapoi strigind "de asta nu avem nevoie" ; acuma insa sa nu va inchipuiti ca noi n-am cumpara prostii, ultima data ne-am ales cu un dusbad mic si roz pentru calatorii si un ratoi bucatar care o insoteste pe fiica-mea la strand

dana vio spune:

Noi facem asta impreuna: eu sparg ouale intr-o ceasca - ea le rastoarna in castron, eu ii masor zaharul intr-un pahar - ea il rastoarna in castron, etc, e responsabila cu aranjatul cupelor de hartie ptr briose in tava si cu linsul castronului si a lingurii si verificam impreuna cand si daca s-a copt produsul. Este foarte incantata si spune tuturor ca ea le-a facut, si daca are de ales intre un produs de cumparat si ceva facut de ea, ce crezi ca alege? cel self-made, binenteles!

Alexandra Maria
14.12.2007