Bebelusi din toata lumea
Raspunsuri - Pagina 19
cristinuk@ spune:
Buny a mea a fost femeie simpla de la tara a avut 5 copii din care unul a murit la varsta de 6 ani de pneumonie 
Si la 70 de ani ai ei am aparut eu atat de blanda si de protectoare era
avea grija de mine ma cara peste tot cu ea si la munca pamantului dormeam cu ea imi spunea povesti 
Pe baiatul ei mereu il pomenea plangea cand vorbea de el numai cu dragu mamei incepea sa vb despre el
In ultima periada a vietii ei inainte de moarte nu ma mai cunostea avea amintiri doar din perioada indepartata a vietii ei pe baiatul ei nu l a uitat nici atunci
JuliaSM spune:
Ramonika, tu vorbesti despre ritualuri,obiceriuri, nu despre credinte. Felul in care se manifesta la inmormantare sau la vederea mortii nu spune mare lucru despre implicarea afectiva.
Back on topic si la ceea ce m-a frapat in ceea ce ai spus tu, nu cred ca vreo mama, la moartea copilului, indiferent de culoarea pielii sau de credinta, se bucura sau trece cu vederea acest lucru, pentru ca nu ar avea asa mare importanta copilul, ca mai are frati gramada...
J.D. spune:
Strabunica mea a pierdut 4 copii- un baiat de 18 ani si 3 fete mici. A plans toata viata dupa ei. Toti o invidiau ca avea doar 2 copii, dar numai ea stia cata durere a fost in sufletul ei.
Noi - eu si sotul - am vazut filmul acum ceva timp. americanii ni s/au parut foarte ciudati pentru ca se straduiau din rasputeri ssa fie zen si sa mearga pe AP. Nu am vazut nimic natural la ei. Japonezii nu prea aveau timp de bebe, dar cred ca asta e felul lor. Cunosc mame japoneze cu aceeasi atitudine chiar daca nu au serviciu.
Africanii erau tare simpatici, la fel si mongolii. Copilasii ni s/au parut toti foarte reusiti, ce remarca sotul este ca toti copilasii fac aceleasi lucruri, nu conteaza unde se nasc si in ce conditii.
Eu sunt o mama relaxata si desi mi/am dorit enorm copiii si i/am facut destul de tarziu nu ii supraprotejez.
Tilia spune:
Ce mama africana, la noi la tara nu se prea sufera dupa copii, mai ales daca sunt bebelusi, plangi nitel si treci mai departe, faci altul.
JuliaSM spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tilia Ce mama africana, la noi la tara nu se prea sufera dupa copii, mai ales daca sunt bebelusi, plangi nitel si treci mai departe, faci altul. |
Pana nu treci pe-acolo, e usor a scrie versuri.
Btw, chiar asta sugereaza si psihologii, cel mai bine se trece peste trauma pierderii unui copil, prin nasterea altuia.
Sufletul omenesc are niste limite oarecum universal valabile, iar de-s exceptii, astea nu fac decat sa confirme regula : doare groaznic sa-ti pierzi copiii! Pana si gandul doare.
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramonika scoase din context cuvintele par urate, normal ca noi, cu conceptiile noastre, gandim altfel. insa tin minte un pasaj din "Toate panzele sus!" in care se dadea o lupta pt. mancare intre un copil si un caine, conflict care s-a soldat cu moartea copilului, parintii au omorat cainele la randul lor, apoi s-au apucat in continuare de cautat mancare, trecand peste incident atat de usor de parca nu s-ar fi intamplat nimic. e vorba de salbatici, intr-adevar, insa voiam sa subliniez diferentele de mentalitati intre oameni din diferite culturi/parti ale lumii. sper ca nu s-a inteles ca daca as avea 10 copii as putea lejer sa ma lipsesc de vreunul, daca credeti asa, inseamna ca nu m-am exprimat eu bine. |
Vezi ca nu e asa, e mult mai groaznic, nu povestesc aici episodul...
gmmm spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui AgnesLuca
Iar eu cred ca o mare parte din anxietatea noastra de mame moderne vine din faptul ca ne place sa credem ca putem sa controlam totul (de fapt am spus cu alte cuvinte ce ai scris tu mai sus, din dorinta de a sublinia ideea)  "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Exact.
Daca Doamne fereste! copilui i se intimpla ceva, e de la sine inteles ca e vina adultului, ca n-a anticipat, supravegheat etc destul.;
"Ceasul rau" nu mai exista.
a_alinta spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui JuliaSM
Cred ca se refera la Nature, nurture and the power of love a lui Bruce Lipton, care promoveaza parintitul constient, in ideea ca mediul in care se dezvolta un copil ( si interactiunea cu parintii si mai ales cu mama) are mai multa greutate in evolutia unui copil (si succesul in viata, sa zicem) decat mostenirea genetica. Este prezentarea subtitrata in lb romana a lui Lipton, tare interesanta, insa nu am gasit-o la o cautare fugara, nu-mi permite timpul acum. |
merci Julia, despre asta era vorba si il puteti gasi la paranormale , unde dati un click si il puteti urmari ( e tradus in limba romana ).
si nu pusesem pe nimeni sa fuga ca sa vada un "nene" , asa cum nici nu gresisem topicul, era vorba de o invitatie la un altfel de informatie, total diferita de ceea ce am fost noi invatati pana acum si care este prezenta aici, pe acest forum la un alt topic.
a_alinta spune:
iar prezentarea lui bruce lipton este luata de pe site-ul "iesirea din matrix" , site pe care l-am recomandat selenei cateva luni in urma, cand trecea pritr-o perioada mai grea.
atunci , selene mi-a raspuns ca ea nu citeste un site in care este vorbe despre reptile , eu nici pana in ziua de azi nu am de ele, pentru ca sincera sa fiu sunt interesata de un alt gen de informatie, informatie pe care o poti tria dupa necesitatea personala.
parpalak spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramonika si am luat-o pe mama africana ca reper pt. aceste categorii culturale diferite de noi, ca nu stiu detalii despre ea, poate e crestin-ortodoxa si are 2 facultati, habar n-am. |
