E normal sa-mi fie teama sa devin o mama singura?

Dragi utilizatori ai forumului,
Am decis sa imi spun si eu oful aici sperand ca parerile voastre sa ma ajute sa iau o decizie. Sunt mamica unui minunat baietel de 1 an si 4 luni. Casatoria cu sotul meu a avut loc la botezul baiatului in urma cu un an si vreo 2 luni. Anterior aveam 2 ani de relatie. Desi am sperat,probabil ca fiecare, ca viata de cuplu o sa ma implineasca si o sa dureze "pana cand moartea ne va desparti", in ultima vreme gandul divortului a devenit din ce in ce mai prezent in mintea mea.Desi sotul meu a fost la inceput o persoana afectuoasa si care, credeam eu, ma intelege cu timpul am ajuns sa cred ca totul a fost doar un teatru ieftin. Dupa casatorie a inceput sa bea foarte mult, ma neglijeaza pretextand in permanenta ca este obosit iar de respect nici nu cred ca mai poate fi vorba intrucat mi-a adresat toata gama de injurii posibile. E adevarat ca isi iubeste baiatul foarte mult, dar nici aici nu stie intotdeauna sa fie pe aceeasi lungime de unda cu copilul.Mi se pare bizar ca la varsta noastra (mentionez ca eu am 27 si el 32) sa nu mai aiba nici un fel de atractie fizica fata de mine. Prefera compania paharului de bautura in locul meu. Am incercat de foarte multe ori sa discutam, sa incercam sa rezolvam problema.Imi promite ca o sa se schimbe,imi spune ca ma iubeste dar nimic nu se amelioreaza.E doar fericit ca a scapat si de discutia asta iar eu nu vad sub nici o forma ca m-ar iubi.Cu timpul s-a acumulat frustrarea si mereu sunt determinata sa pornesc scandaluri pentru ca el nici macar nu vra sa asculte ce ma doare. As vrea sa am curaj sa ma despart acum, poate asa copilasul meu nu va creste sa vada scandaluri, neintelegeri si dusmanie intre parintii lui. Ma doare sufletul pentru ca eu il iubesc si mai ales pt ca am senzatia ca am esuat si mi se pare ingrozitor sa imi las copilasul fara tata desi sunt constienta ca probabil e mai bine pentru el sa-l vada doar ocazional dar sa traiasca in liniste.Imi e teama sa fac pasul asta si imi este imposibil sa cred ca voi reusi sa imi mai refac viata alaturi de altcineva.

eumada spune:

Mai,cu toate te poti lupta,da] cu alcoolul ba.
Daca zici ca ii place sa bea...atunci e aiurea rau de tot.Pentru simplul fapt ca am vazut oameni distrusi complet de alcool,ajunsi din oameni cu stare si inteligenti...in ultimul hal.

Singura chestie care nu trebuie sa te afecteze e...faptul ca nu e pe aceeasi lungime de unda cu copilul.Nu toti barbatii inteleg foarte bine chestiile astea.

Dar restul....
Normal ca ti-e frica,insa tu stii cel mai bine..daca iti permiti sa divortezi,daca banii iti vor fi suficienti...hotarat ca o atmosfera de asta nu e benefica pentru micut si nici pentru tine.

DAR,trebuie sa vezi daca te poti descurca dupa.
Restul...barbati sunt e plina lumea trebuie doar sa alegi.Prioritatea ta e copilul sa aiba tot ce trebuie.

Rufus spune:

Da, e foarte normal sa te temi sa devii o mama singura. Nu numai ca-ti darama tot ce ai gandit cand ai plecat la drum alaturi de un barbat, dar ti s-a mai adaugat o responsabilitate care, in caz de divort, poate ramane doar a ta. Si nu e una oarecare...
Inainte de divort, ai putea incerca o separare temporara. Asta pentru ca spui ca-l iubesti, adica ai putea reveni daca intelege ce va insemna viata fara voi. Sansele-s mici, dar exista. Am cunoscut betivi care si-au revenit miraculos si din betie si din comportamentul generat de aceasta. E posibil ca, singur si parasit, sa vada ce pierde si ce a castigat cu alcoolul. Daca si dupa acest pas lucrurile raman identice, ai motivul precum si datoria sa-ti vezi de drum. Pasul este facut prin separare.
Ar trebui, insa, sa te lasi greu dusa inapoi, nu dupa o saptamana de flori, promisiuni si abstinenta. Trebuie sa-ti dovedeasca clar si fara dubii ca vrea sa va va recastige.

Rufus, Tora si iadele

Ramonika spune:

da, e normal sa iti fie teama.
sunt de acord cu Rufus la tot ce a spus.
si mai adaug ca scopul unei casnicii este in primul rand sa fii fericita. daca nu, la ce mai sunteti impreuna? copilul nici el nu va fi fericit daca parintii sunt nefericiti. mai degraba despartiti si impacati sufleteste si linistiti decat impreuna si mereu in stres si nemultumire.
bafta, orice decizie ai lua

histamina spune:

rufus a scris exact mesajul pe care voriam eu sa il scriu.


are perfecta dreptate.
te lasi adusa greu,greu.poate ar fi bina sa stie si familia?!

emanouela spune:

Da, este foarte normal sa-ti fie teama sa devii o mama singura, insa, trebuie sa-ti fie clar ca a fi mama singura nu e crima, nu e pacat, nu e nimic rau sau urat, ba chiar e un lucru minunat...mie mult mai teama, de fapt as fi ingrozita de-a dreptul, mi-ar fi sa stau cu cineva care bea decat sa fiu mama singura.

CorinaDani spune:

ionika, tu traiesti acum alaturi de un nene care se intampla sa fie si tatal biologic al copilului vostru. sunteti colegi de apartament, sot nu poate fi numit, iubit nu, prieten nu. el iubeste prea mult paharul (mai exact continutul de alcool al acestuia).
pentru ce sa mai stai langa un astfel de om ? tu nu ai o viata de trait, copilul nu merita sa creasca intr-o atmosfera normala, fara tensiuni si certuri, fara imaginea tatalui beat in fata ochilor si mirosul de alcool in nas ? ai citit la subiectul lui mami_stefi, cum urla noaptea niste copilasi nevinovati, pentru ca tatal lor se comporta violent si isi bate sotia ? vrei ca si copilul tau sa ajunga asa ?
asta e, ai facut o alegere nefericita in privinta partenerului de viata. nu esti nici prima, nici ultima femeie aflata intr-o astfel de situatie.
lasa gura lumii si rusinea deoparte, ia decizia potrivita pentru tine si copilul tau si vezi-ti de viata cu fruntea sus, nu mai tine cont de ce zic unii si altii, ca nu traiesc ei cu tine in casa.

marius spune:

Nici chiar asa.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

marius spune:

Sa-mi spun si eu pararea.

Teama, sigur ca exista teama. Teama face parte din normalitate. Din instict.
Teama de a fi mamica singura este extrem de probabil. Pentru ca este nefiresc. Pentru ca firescul, normalul, obisnuitul este un ea si un el, ambii parinti ai copilului lor.
Dar uneori acest firesc nu se mai intampla. Socotelile ies altfel.
Cuvantul pe care il vad eu definitoriu este echilibru.
Daca exista echilibru relational, restul se mai aseaza sub o forma sau alta. Daca insa nu exista echilibru relational, restul nu mai conteaza.
Astfel incat cred eu ca la un moment dat putem fi obligati sa rationam la rece.
Exista echilibru in viata mea si a copiilor mei? Daca reaspunsul este nu, si daca acest raspuns este stabil adica e un nu categoric insurmontabil, mi se pare firesc mi se pare normal sa facem de asa maniera incat sa se obtina un echilibru.
Daca acest echilibru se poate obtine prin divort este normal sa ne fie teama de ideea de a fi parinte singur cu copil pentru ca este anormal sa se intample asa ceva mai putin in situatia in care nu mai exista un alt raspuns care sa duca la echilibru stabil relational.
Dar nu este minunat, este un esec, este o experienta neplacuta, este de nedorit, sunt si alte neajunsuri care "vin la pachet" dar absolut niciuna nu poate sa devina motiv pentru a impiedica un om sa fie in echilibru personal, relational, psihic, mental, emotional si asa mai departe.
Datoria omului fata de el, este sa faca orice ii sta in putinta pentru a nu fi nefericit. Nici el, nici cei de langa el.
Cel putin aceasta este opinia mea.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

eumada spune:

Asta suna uman,Marius.Restul mesajului e putin cam dur desi corect si la obiect.Vorbeste de alcool,ai vazut?Probabil ca si ea se zbuciuma,vede si crede ca+l poate schimba.Opinia unui barbat este extrem de utila,dar un pic mai blanda nu se poate?Si e vorba si de un copil mic,1 an si 4 luni....

adi2003 spune:

Nu mi s-a parut dura interventia lui Marius aici.

Iar fraza "Datoria omului fata de el, este sa faca orice ii sta in putinta pentru a nu fi nefericit. Nici el, nici cei de langa el." trebuie sa o iau si eu cu copy - paste intr-un document word sa o multiplic, sa o printez si sa o citesc si de 1000 ori daca e cazul, pana inteleg ca totul depinde de noi daca vrem sau nu sa fim fericiti intr-o viata.
Desigur ca aici trebuie si curaj si ambitie si dorinta de a ne ridica din propria stare de tristete, de a ajunge la acel echilibru de care spunea si numai asa vom face pasi pentru noi si pentru cei de langa noi.