Detaliile care ne fac viata mai frumoasa

mami_stefi spune:

Multa sanatate!
Stii .. am niste cunostiinte care au 2 copilasi tare neastamparati.Si s-au imbolnavit la un moment dat amandoi(aveau otita si infectie in gat) si nu se mai zbenguiau toata ziua,nu mai urlau,nu mai tranteau,etc.Cu lacrimi in ochi imi zicea mama lor ca ar prefera sa sparga ceva,sa rupa,sa tipe,orice,numai sa nu ii mai vada asa bolnaviori.
Pe atunci nu eram mamica si ziceam in gandul meu "Eee,zice si ea asa acum ca ii vede bolnaviori,dar nu gandeste chiar asa,sigur!"
Acum sunt mamica,a fost si Stefan al meu bolnavior si stiu ca asa e,stiu ca atunci cand e bolnavior as da orice numai sa il vad iar alergand,tipand,bucurandu-se de clipele acestea magice ale copilariei.
Inca o data , multa sanatate!

Victoria_mami spune:

Mami_stef, multumim ptr. urari.
Victoria e un copil tare, tare cuminte. E foarte linistita, nu sare, nu tzopaie, nu striga, nu face nici macar deranj si totusi, cand nu-i e bine, imi doresc sa inceapa sa faca toate astea de mai sus, numai sa ii fie bine, sa fie sanatoasa.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

flavia maria spune:

woooow felicitari! Asta da motiv de bucurie...
si eu ma bucur de fiecare zi in care existam..."maine" nu stie nimeni ce va mai fi...

are mama 2 baieti : ANTONIO MIHAI (29.05.2004) si ALEXIAN GABRIEL (07.11.2006)

flavia maria spune:

ce frumos ...mi-ai facut sa lacrimez...de bucurie...

are mama 2 baieti : ANTONIO MIHAI (29.05.2004) si ALEXIAN GABRIEL (07.11.2006)

flavia maria spune:

Doamne ajuta! Multa sanatate!

are mama 2 baieti : ANTONIO MIHAI (29.05.2004) si ALEXIAN GABRIEL (07.11.2006)

Victoria_mami spune:

Flavia, multumim.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

Victoria_mami spune:

Hai sa continuam subiectul asta frumos.
Azi ne-am bucurat toti 3 de o zi minunata petrecuta in familie la Marineland in Niagara. A fost o zi perfecta: Victoria a mancat binisor (mai bine decat de obicei), s-a dat in toate in care a avut voie (dupa inaltime), am vazut delfini, balene Beluga si o balena ucigasa (cred ca era pui). Am vazut pesti de toate felurile in acvarii (sturgeon, somoni, tilapia, catfish si restul nu i-am recunoscut si scuze, dar nu stiu cum ii cheama in ro, i-am invatat ci Victoria, direct in engleza ), am hranit pescarusi, am hranit ursi negri, deci, o zi perfecta!

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

crisflo34 spune:

Draga Victoria mami,
Te citesc mereu si stiu ce simti, Sabina mea a avut hepatoblastom, am trecut prin chimioterapie, operatie in Scotia,apoi din nou chimioterapie, probabil ca ai citit, am emigrat in Canada, acum locuim in Oakville, acum Sabina e bine!

Va tinem pumnii mereu, daca vrei scriem pe privat, suntem mereu alaturi de voi, ne gandim mereu ca va e greu, dar cu siguranta o sa castigati batalia asta atat de grea, Printesa o sa fie bine!

Sabina mea azi a avut doua petreceri, de care s-a bucurat la maxim, maine avem Serbarea de Sfarsit de an Scolar, am terminat clasa I, la Biserica Romaneasca din Oakville!

Doamne ajuta tuturor!
P.S. Noi mergem la Sick Kids Hospital,
in Toronto pentru controalele periodice si diverse care au tot intervenit pe parcurs.

Victoria_mami spune:

Cristina
Noi mergem la McMaster in Hamilton.
Iti scriu un PM mai tarziu cand se trezeste Victoria.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

VICTORIA

alirin99 spune:

DETALIILE CARE NE FAC VIATA MAI FRUMOASA... titlul ma duce cu gandul sa postez si eu povestea lui Alexut, minunea vietii noastre, bucuria sufletelor noastre!

Bulinasul nostru scump!

In primul rand, vreau sa va spun ca sosirea pe lume a bebelusului nostru era asteptata de toata lumea! Bulinul nostru - caci asa il numeam de cand era in burtica - crestea pe zi ce trecea, cum spunea nasa “cat altii in trei zile”. Aveam o burta imensa, ca toata lumea imi zicea ca vom avea gemeni si nu s-au aratat la ecograf! Gluma nu s-a adeverit, din pacate sau din fericire, nu stiu!
Asteptam cu mare nerabdare sa raman insarcinata! Ne doream foarte tare!
Stiu perfect momentul cand am ramas insarcinata, pe 1 decembrie! Decembrie este luna in care ne-am cunoscut in 1999, si dupa calculele noastre ar fi trebuit ca bebelusul sa se nasca in septembrie, luna sotului si luna nuntii noastre! Toate planificate! Dupa Craciun am facut testul care a iesit pozitiv! Cand am facut testul de sarcina, aveam niste emotii foarte mari, mi-am sunat sotul dupa ce am vazut cele doua liniute si el mi-a spus: "Normal ca esti insarcinata! Ce, nu stiai?" El era foarte sigur! Dupa aceea, am dat vestea parintilor si surorilor. Bucurie imensa! Mai ales ca la ai mei era primul baietel iar la socrii primul nepotel!
Greturi, stari de voma etc... peste ele am trecut foarte repede, chiar imi placea starea aceea caci ma simteam rasfatata, alintata in exces... Ma simteam deosebita ca eram insarcinata, ajunsesem sa am o burta imensa, sa ma ingras (am luat 23 de kg in timpul sarcinii), dar eu eram foarte mandra!

Am avut foarte multe vise ciudate in timpul sarcinii, insa unul m-a marcat: am visat cam prin februarie (aveam 3 luni de sarcina) ca voi avea un baietel pe care-l voi naste pe 26 august. Si sotul meu spunea ca va avea 3.800 la nastere! Am notat toate visele intr-o agenda, tot ce mi se intampla pe la ecografii, tot, absolut tot!
Un alt vis a fost acela in care parca strabateam un drum intr-o padure, eram cu sora mea si ne duceam la scoala, dintr-odata am vazut doi vanatori care alergau, insa noi am mers mai departe si am intalnit motivul care ii pusese la fuga pe cei doi: un pui de urs. Eram constienta si in vis, ca de altfel in toate visele, ca eram insarcinata! Am sarit amandoua intr-un sant de la marginea soselei si ursuletul si-a vazut de drum!
Cel mai ciudat vis a fost cand una dintre cele mai bune prietene m-a rugat: Da-mi si mie putin burta ta! Am zambit si mi-am apucat parca burtica si i-am dat-o!!!!!
La prima ecografie, pe 11 februarie 2010, l-am vazut pe Bulin ca se scarpina in urechiuse, i-am spus eu mai in soapta ca nu este frumos in public, insa mi-a promis de pe atunci ca nu va mai face acest lucru! La a doua ecografie, pe 4 martie era foarte jucaus, vesel: isi freca piciorusele, pregatindu-se parca de o plimbare si de un dans (ca si mami de altfel, caci am fost cu nasii pe la Odorheiu Secuiesc, la Praid si apoi la un botez), se freca cu manutele la ochisori si se juca cu cordonul ombilical! A fost foarte frumos, inchideam ochii si numai pe el il vedeam, pana la urmatoarea ecografie, cand ma gandeam la cele vazute recent! Cel mai minunat moment din timpul sarcinii a fost cand am facut testul 4 D, pe 5 mai, aveam 23 de saptamani si o zi! Insa, in primele clipe a fost… fetita, apoi s-a hotarat clar: BAIETEL. Un baietel zdravan, voinic de 514 grame si perfect sanatos si dezvoltat! Am stat 45 de minute numai cu ochii pe el! Cea mai frumoasa imagine a fost cand avea manutele pe fetisoara! Acum, dupa ce am aflat ca este baietel, a venit momentul listelor cu nume! Insa nu orice fel de nume: unul cu initiala mea, A, si unul cu initiala lui tati, I, si am hotarat ALEXANDRU IONUT!
Ne-am plimbat foarte mult cand am fost insarcinata! Am vizitat zonele noastre preferate: Izvorul Muresului, Lacu Rosu, Cheile Bicazului si Barajul de la Bicaz, apoi intr-o alta plimbare am fost pe Transfagarasan sau la Praid si Sovata! S-a plimbat Bubulinul nostru mult inca din burtica! Imi amintesc ca pe Transfagarasan avem deja 8 luni de sarcina si lumea ma privea care cu admiratie, care cu suspiciuni!

Doamna doctor avea concediu in luna august si acest lucru imi dadea mereu fiori! Mai ales ca am avut experienta surorii mele care a nascut prematur cand a auzit ca dna doctor va fi in concediu in august si doctorul inlocuitor, la fel, caldura prea mare din iulie 2009, toate acestea au adus-o pe Maruta noastra mai devreme pe lume, cu 2.200 grame insa fiind o invingatoare, caci a crescut mare, acum are 2 anisori, si e foarte energica! Ultima ecografie am facut-o pe 12 iulie. Bebe mai avea de stat, mi-a spus dna doctor! Asa a fost! Spunea data probabila 2-3 septembrie, insa ... trebuia sa se implineasca visul meu, bine-nteles!
In seara de 24 august, m-au luat niste fiori si nu credeam totusi ca voi naste chiar atunci! Ma gandeam eu ca trebuie sa fie ca-n filme, cu dureri, tipete, agitatie mare in jurul meu, insa cu calm mi-am luat bagajele, pregatite cu 3 luni inainte, si La maternitate! Sotului meu nu-i venea sa creada cat sunt de calma, totusi el imi tot repeta: "Stai linistita! Totul va fi bine!", dar se vedea ca avea emotii. Si eu aveam emotii, dar nu le-am aratat sau nu eram constienta de ele. In ziua respectiva am avut pofta de peste prajit cu mujdei, l-am pregatit si dupa masa m-am simtit putin rau, insa am dormit vreo 2 ore, nu inainte de a manca o lamaie, si mi-am revenit. Seara am fost in vizita la socrii, la curte, la aer, apoi am simtit ca ceva este in neregula! Am simtit nevoia sa-i spun mamei! Aceasta mi-a spus razand si cu fata plina de fericire: Aaa! Contractii! Si am plecat la maternitate! Acolo alte peripetii caci dna doctor nu mi-a raspuns la telefon, desi imi garantase ca va avea grija de noi! Doctorul de garda, unul de renume din Buzau, nu vroia sa ma opereze si-mi tot repeta: Cezariana nu-i la cerere! Cand mi s-a luat tensiunea aveam 18 cu 6! Va dati seama ce tensiune! Am plans de emotie, de bucurie toata noaptea, nu stiu nici acum si nici atunci de ce plangeam, nu mai puteam astepta momentul, vroiam sa ma opereze imediat, insa abia a doua zi, pe 25 august la ora 10.30 am intrat in operatie! Am o poza facuta inainte de operatie... aveam o fata atat de crispata!
Am fost foarte aproape de visul meu si de spusele sotului in privinta greutatii, am nascut un baietel superb, pe 25 august, de 3700g si 52 cm, perfect sanatos! Totul a decurs perfect!

Immm! Cel mai minunat dintre minunatele momente petrecute cu Alexut, cred ca ramane acela cand l-am tinut la san prima data... este ceva unic... nu pot descrie emotia, placerea, implinirea acestui miracol, ca-l hraneam din mine, si atingerile lui cu manutele firave pe piept, pe fata, numai sa ma atinga si el... parca in semn de multumire! As povesti pagini intregi despre frumoasele noastre clipe, caci si simplul papat are o conotatie aparte, este un moment unic! Orice, dar absolut orice moment petrecut cu Alexut si bine-nteles cu tati este mirific! Ne simtim impliniti, fericiti pe deplin! Si acum imi aduc aminte primele clipe cu Alexut! Ce frumos ni se parea, cu ochisorii lui negrii ca abanosul, si gurita ca o fraguta, perfect conturata, desi bebelusii nu sunt frumosi, nu au trasaturile conturate, numai ca noua ni se parea cel mai frumos! Asa cum ni s-a parut si Maruta cand s-a nascut, desi era o gagalice de 2kg 200! Imi aduc aminte cu aceeasi imensa emotie cand l-am tinut prima data in brate, abia puteam deschide bine ochii, caci abia ma trezisem dupa anestezie iar Alexut tipa, plangea sau cu siguranta incerca sa comunice cu noi, fiindca tati il tinea langa mine!

Ma gandesc cu nostalgie si la cateva dintre peripetiile din timpul petrecut in maternitate! Intr-o dimineata, ne pregateam pentru baita, nu inainte ca Alexut sa fie cantarit… si odata pus pe cantar intr-un moment de neatentie asupra lui, caci dna asistenta nota pe hartii, eu eram curioasa, Alexut ne-a atras atentia amandurora cu un pisu’ pe hartii, pe noi…
Cand am venit acasa am avut parte de mii de surprize nemaipomenite, pregatite din timp si din foarte multa dragoste de tati, ajutat de sora mea si de parintii mei: casa plina de baloane cu mesaje de dragoste, de alint, de Bun venit!, cu urari… SUPERBE!, un tort imens si foarte gustos (pacat ca Alexut nu l-a putut gusta si el), florile de la tati, trandafirii rosii- preferatii nostri, camera lui Alexut pregatita, lucrusoarele si patutul… a fost emotionant! Am plans de emotie!

Oricum, VISUL NOSTRU S-A IMPLINIT: avem o MINUNE! A fost pana acum momentul vietii mele, bucurie imensa, cel mai minunat si perfect moment!
Acum Alexut are 1 anisor si 11 luni, e perfect sanatos, tot timpul vesel! Este minunea noastra! De cand am devenit mamica am incercat sa fiu cat mai bine informata ca sa fiu pregatita pentru aceasta noua si minunata experienta, dar una plina de enigme, uneori mai greu de deslusit! Fiecare etapa este nemaipomenita! Primii pasi...primul dintisor... prima data ma-ma sau ta-ta, toate sunt scrise cu litere de aur in albumul puiului nostru! Momentul primilor pasi a fost emotionant! Avea 11 luni si jumatate, ne aflam toti trei la ora noastra de joaca, la locul nostru de joaca, adica undeva intre 18-19, in dormitorul cu jucarii! Alexut adora aceste momente ca si noi, fiecare le traim cu imensa intensitate, ne bucuram toti trei si ne distram foarte bine. De-a busilea de la unul la altul, de la o jucarie la alta noi ii spuneam mai mereu: Fugi-fugi ca te prind!!! batem din palme, radem, Alexut o ia repede de-a busilea, parca mai agitat sa nu cumva sa fie prins de tati, se agata cu o manuta de manerul de la dulap, prins de altfel cu scoci foarte lat..., si-a ridicat scutecelul spre noi, si apoi cu manutele ridicate pentru echilibru, piciorusele tremurande dar totusi hotarate face 1-2-3-4-5 pasi in scutecelul deja plin, … foarte haios, catre mami care-l astepta cu bratele deschise, cu ochii plini de emotie si fericire! Tati facea deja Bravo! si Alexut facea si el, intors catre tati cu palmutele Bravo! A fost foarte emotionant!!!
Alexut este o fire vesela, jucausa si curios din cale-afara. Are ochii negri ca abanosul, e blondut si inaltut. E prietenos si dornic de alti copii, se bucura atunci cand vede copiii, cu care incearca sa comunice, rade si isi intinde manutele spre ei. Am ajuns si la capitolul cuvintele, acum pe langa mama, tata, papa, nani, Bau!, Bravo!, Pa!, Vai!, Piu!, Miau! pe care le zice inca de la 10-11 luni, bine treptat si cu exersari, acum isi pronunta numele Aes, Da, Nu, Uite!, Alo! si-si duce si manuta la ureche! Raspunde corect prin Da sau Nu la diferite enunturi, adica le receptioneaza corect. O alta pasiune o reprezinta revistele cu bebelusi pe care ii mangaie si-i pupa, ca Baby, Mami, Mamica de azi, pe care mami le colectioneaza. Stie acum sa imite catelul, cocosul, pisica, cere apica, papica si ma anunta cand are nevoie sa-i schimb scutecul. Cu ochisorii lui inocenti, cu rasul sau venit din adancul sufletului si cu expresiviatea intregii sale fete, puiutul meu ma face sa redescoper copilul din mine, sa resimt caldura mamei mele. Baietelul meu descopera lumea in fiecare zi, iar noi descoperim lumea lui cu fiecare clipa. Mersul este cea mai mare bucurie a sa si joaca, cat mai multa. Alexut este un sangvinic care necesita toata atentia noastra, este un copil dornic de joaca, de comunicare, este curios si indemantic. Sta si singurel, in patut, cu jucarille, asa invata sa fie independent, sa gangureasca cand isi vede jucariile, sa priveasca si sa asculte ce se intampla in jurul lui. Lucrurile si motivele care il amuza pe Alexut sunt din cele mai imprevizibile: de la o raza de soare care-i mangaie fetisoara pana la un gest… culminand cu hohote de ras! Reprezinta totul pentru noi si ne dorim sa fie un copil istet, indraznet si descurcaret, inteligent (ca orice parinte de altfel).
Este atat de natural sa am grija de el, totul vine de la sine, comunicam extraordinar. A fost evenimentul cel mai important din viata noastra pana acum! Odata deveniti parinti ne simtim impliniti, pe deplin fericiti!