Despre Japonia, pe amestecatelea(2)

anka1 spune:

Multumesc foarte mult pentru tot ce ai scris si pentru sinceritatea ta.
Curajul tau de a o lua de la capat in alta parte pentru ca nevoi sufletesti foarte importante nu-ti erau indeplinite in Japonia, este de admirat.
Va doresc sa aveti parte de o viata frumoasa in Canada

nelia spune:

Retragere din viata sociala. Eu am vazut acum vreo trei ani un documentar de vreo jumatate de ora, parca pe vimeo il gasisem... despre tineri otaku. M-au impresionat pina la lacrimi. Si fenomenul, chiar daca nu are intensitatea celui japonez, exista si in alte societati, sub diverse forme... mai ales printre tineri. Insa otaku (a fi interesat de un singur lucru care predomina orice altceva ce ai putea face - intelegere aproximativa a termenului, las fetele sa-l descrie mai bine lingvistic) poti fi in diferite forme si nu neaparat retras in casa, dar da, intr-un fel din societate, chiar daca in alte societati nu ai impresia asta la prima vedere.

Insa e muuult de discutat aici si ar fi interesant de facut o comparatie intre formele de izolare sociala si motivele pentru care oamenii aleg sa o practice... si care exista si acolo unde ai putea zice ca nu e.

Mackaroo, interesant ce povestesti. Cit despre conversatiile profunde pe strada in Quebec... ne intilnim peste citiva ani la un subiect despre Quebec. Dar intr-un fel e si normal sa intilnesti asa ceva, si nu prin comparatie cu Japonia, pentru ca aici societatea este formata din natii din toate colturile lumii!

Cornelia

cipcipcip spune:

Mackaroo, multumesc pentru povestirea ta, foarte interesanta, in care pe alocuri ma recunosc, pentru ca si suedezii pot avea acest fel ermetic de a fi, datorat felului in care sint crescuti, a aceleiasi frici de a se deschide, de a risca sa fie respinsi de grup, de a avea conflicte etc. Un francez care a trait in Suedia a descris-o ca pe un "Aushwitz mental", mi se pare o expresie foarte sugestiva. Din fericire lucrurile s-au mai schimbat in ultimii 20 de ani si oamenii au devenit ceva mai continentali, datorita globalizarii si a numarului mare de straini care traiesc acolo, printre altele.

Te felicit pentru curajul de a incepe o noua viata intr-o tara care ti se potriveste mai bine si da, nu exista nici un loc perfect, fara avantaje si dezavantaje. Eu obisnuiesc sa spun ca imi trebuie 5 tari ca sa fac una perfecta, adica climatul portughez, sistemul social suedez, optimismul american si asa mai departe, in fiecare tara mi-a placut cite ceva.
Imi pare rau de experientele tale neplacute in Japonia, imi imaginez perfect cum ai simtit, chiar daca nu am trait acolo, si sper ca timpul sa le atenueze si in viitor sa poti vizita acea tara cu placere.

Katya spune:

De-aia ti-am zis noi sa scrii ca si cum n-ai vedea ce scrie Julie sau celelalte, pt ca stim ca e dificil de scris la un astfel de subiect, inca aici e calm, dar la cele cu Canada...ultima data a iesit urit de la 'femeia quebecoasa'...

Mai asteptam despre straturi, familie, soti, ceainarii, gheise sau ce mai vreti voi sa ne povestiti.

Hannen, despre colegii de scoala ai fetitelor ( as intreba si de religii cum sint privite ale altora..)

(Gindacii negri nu-s asa importanti,nu mai intreb).

V-am pupat!

anka1 spune:

Julie, stiu ca tu ai baiat mare, banuiesc ca e la liceu.
Cum ti s-a parut tie si cum i s-a parut lui gimnaziul? Trecerea la liceu? Cum ti se par profesorii? Care e relatia profesor-elev? As vrea sa aflu si parerea ta.
Eu am baiat care trece in clasa a V-a si mi-ar placea sa pot sa aflu si cum e scoala in alte parti ale lumii.

Selene_Bunny spune:

Eu as vrea sa stiu daca sunt adevarate urmatoarele:

- barbatii japonezi sunt mandri si nu prea stiu sa ierte o infidelitate, o minciuna.
- isi trateaza femeile cu... raceala, cu distanta.

Sunt zvonuri auzite, de asta intreb.

Personal, numai statuie nu i-am ridicat Japoniei pentru desenele animate din copilarie. Nebuna eram dupa ele, intarziam la scoala numai ca sa le vad. Asta pana cand am crescut si am descoperit partea intunecata a acestei industrii. Care mi-a lasat un gust amar si mi-a scuturat aprecierea.

nelia spune:

Infidelitatea cui? A lui sau a femeii?

Si daca tot iti plac sau iti placeau desenele animate japoneze, eu zic sa incerci si filmele de groaza.

Deci, cind aveti timp, eu vreau sa stiu despre fantome!

Cornelia

hannen spune:

Chiar nu cunosc intim niciun cuplu de japonezi ca sa imi dau cu parerea daca ar ierta sau nu o minciuna(dar din ce vad eu sigur nu-i un capat de tara).Infidelitatea,oooh stiu caz concret cind ea a plecat de acasa si dupa ani de insirat ...el umbla dupa ea(ca ea lasase si copila cind a plecat de nebuna)Si acum s-au impacat,de fapt s-au impacat de muuulti ani.Deci sunt si de astia mai "blegi" asa
Dupa cum ziceam,oameni si oameni.

Ei in general indifirent ca-s barbati sau femei da,sunt mai reci,mai distanti.Nu prea isi exteriorizeaza sentimentele iar dupa aparitia copiilor unele cupluri se racesc absolut de tot.Dorm in paturi separate ,chiar camere separate.
Inca de tineri au mentalitatea de sex pt. procreere.Ma refer la un cuplu tinar.Deci dupa ce trec fluturii din stomac si isi pun pirostiile numai ii auzi "mai vrem un copil,trebuie sa prestam si noi ".Eu prima data cind am auzit asta am bulbucat niste ochi!Respectivii fiind un cuplu de 24 de ani cu o fetita de 3 ani.
Dar nu pot spune ca toti is asa,or fi si unii mai dragastosi si mai "guralivi" asa cum sunt si unii...Doamne,niste tirani.Ca de fapt peste tot.
Despre fantome,Slava Domnului ca n-am vazut niciuna!Dar am vazut niste emisiuni de trebuia sa plec seara singura de acasa,pe la vreo 11 noaptea .Am zis ca mor de inima in lift si in parcare.doar ce vazusem doua cazuri...br,uite si acum s-a ridicat parul pe mine.
Mai bine tac ca nu mai dorm la noapte.
Ah,faza e ca era si sor`mea la mine ,de frica a plecat de la Tv.S-a enervat si ne-a blagoslovit pe mine si pe fete "sunteti duse cu capul de va uitati la timpenii astea.Doamne Dumnezeule,visez la noapte !Si tu esti batuta in cap de lasi fetele sa se uite la asa ceva?"
Pai eu ce sa le fac bre daca sunt si ele ca toti japonezii,le e frica de fantome dar le plac.Ati mai auzit asta pina acum?
Fiti atente,de la gradinita au povesti cu fantome . Povestea de seara suna cam asa "cine nu doarme??Am venit sa-l iau cu mine in tara fantomelor..."Si uite asa adorm piticii cu nasurile sub paturi si lac de transpiratie.Frumos,nu?


A,si mi-am adus aminte o faza tot cu sor`mea.A ramas traumatizata de la emisiunea aia si dupa o vreme ,intr-o seara umbla singura pe hol.Se ducea la culcare cred.Si numai deodata tipa fetelor,dar ce tipa !De a inghetat sangele in noi.Am sarit ca arsi si eu si berbatul,sa rupem usa care sa iasa primul.sor`mea plingea de numa si jura ca ea vrut sa inchida usa la hol si ca cineva a tras de maner din partea cealalta.Adevarul e ca m-am cam ofilit si eu dar m-am straduit sa-i explic ca,probabil usa s-a agatat in carpeta de pe jos,probabil a impins-o ea cu papucii si s-a umflat(fiind tare .batzoasa) o fi stopat usa.
************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

nelia spune:

Eu nici acum nu am uitat filmul ala japonez de groaza, cu mina... pe cap... la dus. Brrrr! Si copiii aia cu ochi negri si profunzi care doar apar pe neasteptate unde nu te astepti... Fata mea cea mijlocie, care atunci cind era mica arata ca o micuta japoneza avea obiceiul asta, sa apara precum copiii din filmele de groaza japoneze. Brrr! Adevarul este ca trebuie sa fii tare sa te uiti la aceste filme... atunci cind fac ceva japonezii astia, apoi fac si inca bine... si cele mai tari filme de groaza americane sint parfum pe linga cele japoneze. Am mai vazut unul nordic, cred ca suedez, pe care l-as putea pune pe acelasi plan. Am citit niste romane japoneze, cu fantome... ca imi tremura cartea in mina. Brrr!

Asta, asa, sa mai destindem atmosfera! Asta daca nu vreti cumva sa va aduc scena cu mina... pe cap.

Cornelia

ina.click spune:

Ador filmele horror / thriller / mister asiatice si sud coreene. Nu se compara cu remakeurile americane :)
Adica daca te-ai speriat de Ring si Grudge varianta "domesticita", americana, sa nu te uiti la cele originale clar.

Insa e mai mult decat "spooky sh!t". Sunt minicapodopere, consturiesc tensiune din imagine, din sunet, din cadru, tes povestea fain.
Spre deosebire de cele clasice, vestice, in care unul fuge cu o drujba dupa trei tanti care urla cu silicoanele saltand si trei kile de sange pe minut.