Despre Japonia, pe amestecatelea(2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

anka1 spune:

Foarte fain subiectul.

Si totusi, ne povestiti mai multe despre rolul femeii in societate, in familie, relatiile voastre de prietenie (cu familiile japoneze), despre sistemul de invatamant de toate felurile (cati ani are fiecare etapa, ce examene se dau, grad de dificultate..etc), obiceiuri ciudate/diferite?

Ma intereseaza toate parerile, fiecare are propria experienta, realitate.

hannen spune:

Julie,al meu e cu "lecturile" cu bentou rece.Ma dispera cind incepe sa-mi tina teoria chibritului cum ca de ce ma chinui eu dimineata sa le fac cind pot frumos sa le fac de cu seara,sa le pun la frigider si dimineata numai sa le scot.Si uite asa as mai dormi si eu 30 de min. in plus.Ca el asa a procedat anul trecut cind a fost o luna singur cu copiii.Siacum au fetele mele trauma ca le puse tac`su si paprika in obentou(cica sa-l coloreze,dar fetele mele urasc paprika si piman-ul,iti dai seama ce batai de cap au avut sa-l inghita ca ccc cica le si pedepsea de nu mancau tot,le sporea norma de treburi casnice care treburi casnice...oare mai are rost sa zic ca am aranjat 4 ore doar la un dulap de haine cind am venit acasa?)

BTW,fermierul nostru cultiva totul natural si in anii trecuti toate erau pline de omizi si de cite ori ne dadea cite ceva cind era "sezonul" omizilor eu le aruncam.Acum de cind cultiva coriandru zice omul intr-o zi sotului "mai,de cind cultiv coriandru nu mai am nici picior de vietate prin sera,au fugit toate de la mirosul asta puturos,am sa cultiv in continuare"

************************************
Whatever happens don`t let go of my hand!

Victoria_mami spune:

Citat:

citat din mesajul lui Nati
...
Costco in Maebashi la o ora cu masina pe autostrada, deci pot spune ca sunt norocoasa, Tokyo la 2 ore cu masina, tsunami nu ajunge pana aici, doar fumagatul asta de Asama sa nu aiba idei crete sa erupa ca am pus-o

.

Julie, arunca si in directia gradinii mele niste balegar

, cumperi de la magazin, ori ai ceva ferme prin apropiere?

Unde stai tu? Eu am lucrat in Oizumi Machi (la Sanyo, langa Subaru), ce apartine de Ota City.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella

22.05.2008

VICTORIA

www.facebook.com/pages/Acute-Lymphoblastic-Leukemia/178051842277685" target="_blank">Acute Lymphoblastic Leukemia

Nati spune:

victoria_mami, eu stau in judetul Nagano intr-un orasel mic Karuizawa.

Julie, sa intrebe sotul pe la magazine gainat . Eu de obicei tai coaja de la banana maruntel si amestec cu pamantul.

hannen, noi v-am invitat, voi veniti cand doriti, de nu avem loc in casa, scot cortul in fata casei .

anka1, de scoli nu stiu, juniorul nostru e mic, doar 4 ani,abia la anul il dam la gradinita, sigur fetele pot detalia, ca ele sunt trecute prin sistemul educational japonez.
Rolul femeii in societatea japoneza e ca oriunde in lume, sau aproape oriunde, in opinia mea femeia e prea muncita si cu multe responsabilitati fata de barbat.
Barbatul merge la munca 12 ore, vine acasa, i se pune masa, si nu misca prea mult in front, eventual in weekend mai sta cu copii, mai misca si el un gunoi sau schimba o roata la masina.
Asa vad eu in jurul meu, dar nu neg ca sunt cupluri care se ajut reciproc, isi impart treburile casnice, ma gandesc ca e asa peste tot mapamondul.
Relatii de prietenie cu japonezi eu una nu am, adica nu am nici o prietena japoneza, singura relatie de prietenie mai stransa asa o am cu hannen care nu e japoneza . Oi fi eu mai ciudata, dar nu sunt genul sa investesc in multe relatii de prietenie, putine dar bune, si sunt numai romani.
Sotul ce are un grup de prieteni japonezi cu care joaca golf, si pot spune ca sunt chiar relatii stranse.
Daca unul dintre ei are ceva de facut, constructie, mutat domiciliul, ajutor financiar, spitalizat, se unesc discuta cum sa-l ajute pe respectivul, isi lasa treburile lor si rezolva problema celui aflat la nevoie.

Japonezi sunt la fel ca orice alta natie, cu bune si mai putin bune, dar ce ii diferentiaza pe ei de restul e, calmitatea si rabdarea cand sunt greu incercati ca natie, pun umarul toti si ajuta, e o natie care se conformeaza daca guvernul le cere asta. Cel putin pana anul trecut cand s-a intamplat cutremurul, tsunami si Fukushima.

mackaroo spune:

Citat:

citat din mesajul lui anka1

Foarte fain subiectul.

Si totusi, ne povestiti mai multe despre rolul femeii in societate, in familie, relatiile voastre de prietenie (cu familiile japoneze), despre sistemul de invatamant de toate felurile (cati ani are fiecare etapa, ce examene se dau, grad de dificultate..etc), obiceiuri ciudate/diferite?

Ma intereseaza toate parerile, fiecare are propria experienta, realitate.

Femeia inca e privita mai mult ca mama,cea care are grija de familie.Bine,ca s-au schimbat multe si exista acum o generatie tanara de femei-professionals care rup gura targului,vorba aia.Isi vad de cariera,au copiii la gradinita,se straduiesc sa faca fata ca si alte femei din occident iar sotii lor le accepta alegerile.
Dar still,mai sunt si familii(destule inca) in care se asteapta ca sotia sa renunte la cariera pentru a se ocupa de copii.

Eu am o problema cu sexualitatea japoneza,mie imi spune multe despre gandirea barbatului traditionalist si dominator.Luati,de curiozitate o revista(specifica) japoneza,sau un film,si una occidentala.Diferentele sunt uriase si chiar disturbatoare,am fost socata de modul in care fantazeaza si de asemenea de 'reactia' femeii,de atitudinea ei pasiva,de a se lasa dominata..
Din punctul meu de vedere asta arata ca inca subconstientul colectiv este tot cam pe-acolo,iar 'pattern-urile' vechi,patriarhale mai au un pic pana vor disparea..

mackaroo spune:

Sistemul educational..ar fi multe de spus.
In scoala primara e cat de cat lejer,ii lasa in pace,au activitati frumoase,excursii etc.Din gimnaziu incepe nebunia cu juku,oboseala,presiunea de a invata pt examen(liceul la care intri are o mare influenta asupra carierei,ulterior,pt ca-s pe nivele:A,B,C..cele mai bune fiind din cat A)
Se merge mult pe memorizare si dupa cum spuneam intr-un post anterior,nu este incurajata creativitatea,questioning-ul(scuze,nu-mi vine in romana nicicum).Ceea ce duce la plafonare,stress etc ,mai tarziu.Incercarea asta de nivelare,de a-i pune pe toti in aceeasi matrita,de a-i face la fel,pe mine ma depaseste.Este un proces dureros pt multi si rezultatele se vad:inabilitatea de a-si exprima o opinie,lipsa de comunicare,rabufnirile violente(vezi,atacurile random,ca ..'au chef sa omoare pe cineva' .Au nevoie de atentie,de fapt,de confirmare a faptului ca exista,ca indivizi si sunt acceptati si importanti pentru societate)..

mackaroo spune:

Cip,stiu cum e,si eu vad multe lucruri diferit acum.Suntem suma experientelor noatre,crestem,evoluam.

Sa scriu si cate ceva si despre mine/noi,ca sa existe o anumita continuitate/conexiune intre mesajele mele.

Suntem o familie mixta,cu un copil micut(2 ani si jumatate) care a emigrat de curand in Canada,dupa multe si indelungate dezbateri in ceea ce priveste locul ideal pentru noi,ca familie.Nu exista tara perfecta si nici nu mai am pretentia ca stiu unde vreau sa fiu peste 20 de ani insa pe moment imi place aici,ma simt mult mai comfortabil sufleteste decat in Japonia.Duc dorul ordinii si disciplinei,a curateniei,a usurintei cu care se rezolva multe lucruri si de asemenea mi-e un dor teribil de locurile mele preferate din natura(Japonia e o tara extraordinar de frumoasa,cu o natura superba,cu aerul ala care miroase asa..a nu stiu ce,e un miros special pe care eu nu l-am mai intalnit decat acolo).De prietenii apropiati..si cam atat,de altele nu mi-e dor.

Am reusit sa am mai multe conversatii profunde aici pe strada,cu oameni necunoscuti,in prima saptamana de Canada,decat am avut in ani de zile de Japonia.Wow,o sa ziceti ca exagerez.Absolut deloc.Am simtit atat de acut,cat am locuit acolo,lipsa inter-relationarii profunde,umane,naturale.Japonezii sunt niste oameni foarte buni si saritori,onesti,seriosi si pe care te poti baza,daca ti-au promis ceva.Dar au ei chestia asta,un blocaj,nici nu stiu cum sa-l numesc.Cand vine vorba de a se exprima liber,de a relationa si pe straturi mult mai profunde,pac,se inchid.

Personal simteam ca ma sufoc,intr-un mediu de genul asta.Salvarea mea a fost cu serviciul,unde mai aveam contact cu expati si ma mai tineam cat de cat sane.Dar,dupa ce am nascut si am ramas acasa(asta e alta poveste,mi-am pierdut jobul din cauza asta),totul s-a acutizat si am inceput sa valsam frumos catre Canada.

Relatia cu sotul meu(sau dificultatile noastre de comunicare) au fost,de asemenea,o mare piatra de incercare.Am avut ca bonus(si mai am) o pereche de socri care i-au lasat mostenire fiului lor un bagaj emotional mizerabil,pe care noi a trebuit sa-l luam si sa-l sortam frumusel impreuna,in order to make it work(in familie exista si un caz de hikikomori,daca inca credeati ca astea sunt povesti).Nu zic ca nu se intampla si in Romania dar va asigur ca barbatii romani nu stau muti cateva zile in sir,fara sa simta nevoia de a 'repara' un issue,ceva:)
Asa ca here we are..nu ma dau in vant dupa mentalitatea quebecoasa dar ne e mult,mult mai bine aici si nu am cuvinte sa descriu ce diferenta imensa e si ce libera ma simt acum.Si avem o comunitate japoneza destul de mare,cu oameni care au imprumutat din calitatile localnicilor si le-au imbinat frumos cu cele japoneze.

Am lasat tot in urma-joburi,casa&co-si am luat-o de la zero.Si ca noi,ma sunt si alte familii din Japonia,care in special dupa accidentul de la Fukushima au plecat,cu consecintele financiare si emotionale de'uprooting' de rigoare.La noi n-a fost doar asta motivul,insa a fost cireasa de pe tort,sa zic asa.

Cam atat,despre noi

Mackaroo/#12362;#12376;#12419;#12427;#20024;