depresie

mami_stefi spune:

Si sotul meu a plecat tot in Italia la numai cateva zile dupa nunta.am ramas singura cu un copil de 3 luni. Tot asa.. Prietenele mele erau plecate sau la facultate,job si nu prea aveam cu cine schimba 2 vorbe.
De atunci au trecut aproape 2 ani.
Au fost momente grele,urate,frustrante,dar pt noi si pt ingerasul nostru trebuie sa mai suportam un pic situatia asta. Pe 20 plecam iar la tati!!
Voi stiti ca peste 5 luni va vedeti iar si va fi ok. Noi nu am avut acest privilegiu niciodata,intotdeauna acest ded-line a fost amanat si a depins de alti factori,nu de noi.
Ocupa-ti ziua.Zambeste mereu.E al naibii de greu.Dar gandeste-te ca pt voi o face,ca va fi mai ok cand o sa vina.
Daca nu ai prietene stai aici cu noi! :* cel putin eu sunt aici mai mereu! :)

mihaela_s spune:

Nikol, te inteleg perfect. De doi ani, viata mea e timp de 9 luni departe de casa, de ai mei (sotul si doua fete) si doua-trei luni acasa, vara. Sunt studenta in alt oras, vin doar in we-uri acasa o zi jumate(uneori se intampla sa vin pentru mai multe zile, dar nu e foarte des...) si ma topesc de dorul sotului si copiilor. Daca nu se termina semestrul acum(am terminat sambata trecuta) ma apropiam cu pasi repezi de o depresie crunta. Sper ca in doua luni jumate cat voi fi acasa sa imi revin si sa mai rezist ultimul an.

Nu e vorba ca nu am prietene, dar ele au familia lor, viata lor...iar viata mea nu e acolo. Uneori am impresia ca traiesc viata altcuiva, atat ma simt de goala...si eu vb zilnic cu ai mei la telefon, nu pot sa nu stiu ce au facut, cum le-a fost ziua...

4 luni vor trece repede, ai sa vezi. Bucura-te cat poti de fetita ta, vorbiti zilnic cu sotul tau, conteaza mult sa va impartasiti preocuparile zilnice si dorurile.

giulia81 spune:

draga de tine...nu este inca tarziu sa iti refaci viata sociala...se poate cu un pic de vointa!


Caught between the devil and the deep blue sea...

giulia81 spune:

mami_stefi
cred ca doar cine a trecut prin asa ceva poate sa stie cu adevarat ce simti si cat de greu este...

Caught between the devil and the deep blue sea...

nikol24 spune:

Este intradevar f greu si parca acum ca aplecat m au napadit toate problemele si stiu ca daca el ar fii aici cu mine le as depasi mai usor.Insa evit sa i spun pentru ca il impovarez degeba cu niste lucruri despre care stiu ca se vor rezolva.
Va multumesc pentru sfaturi si incurajari ,parca nu ma mai simt atat de singura

mami_stefi spune:

Mai,eu una ii spun aproape tot sotului.. Si cand suntem impreuna dar mai ales acum ca suntem departe. Nu consider ca il impovarez ci,cred ca e normal si ok sa imi stie ofurile,framantarile,el e singurul care ma ajuta sa trec mai usor peste toate problemele,la el gasesc refugiu si intelegere,rabdare si sprijin.
:)
In schimb,te sfatuiesc sa ii spui mereu ca esti alaturi de el,sa il incurajezi. Lui ii e cu siguranta mai greu un pic decat va este voua.
Fi tare,o sa treaca! :*

giulia81 spune:

si eu ii spun tot, absolut tot ce ma framanta, toate problemele de care ma izbesc, desi stiu ca le pot rezolva si singura...in atatia ani am invatat sa ma descurc
si eu cred, ca si mami_stef, ca lui ii este mai greu, fiind plecat...voi ati ramas acasa, in mediul vostru, in familie....el e singur printre straini...incurajeaza-l mult, spune-i des cat de mult apreciezi efortul lui, asta ii va da putere
te imbatisez

Caught between the devil and the deep blue sea...

Raza de soare spune:

In primul rand, vorbiti cat se poate de mult, bune si rele, ca si cum ar fi langa voi. Cu siguranta si lui ii este greu printre straini, nici el nu doarme de dorul vostru. Spune-i ca-l iubesti, ca ti-e dor, ca abia astepti sa vina...spune-i ce ai gatit, cum ai platit facturile, cat mai sunt rosiile la piata, dar... nu uita de fetita.

Te-ai gandit ca ei ii este cel mai greu? La 5 anisori, daca nu vine tati acasa o seara, e in regula, sa zicem. Dar nu stie cate seri sunt in 4 luni... si i se va parea foarte mult timp. Timp in care tati lipseste, iar mami plange mereu...

Te-ai gandit ce simte cand te vede plangand? Te-ai gandit ce simte cand iti vede privirea trista? Poti zambi, dar e important sa zambesti cu ochii, sa nu vada tristetea din sufletul tau.

Asa ca ia-o in brate, zambeste si arata-i ca o iubesti mai mult decat oricand. Imbracati-va frumos, parfumati-va si iesiti in oras, ca fetele. E frumos afara, bateti parcurile, mergeti la pizza, la o inghetata, la plaja, in vizite la bunici...acasa, uitati-va la desene animate tinandu-va in brate, faceti prajituri, spune-i povesti, colorati, jucati-va... Profitati ca nu e tati acasa si distrati-va! Hai, iubita, ca 4 luni trec repede!

Edit: In ce zona locuiesti?

sanziana27 spune:

Si noi suntem in situatia de a fi pt prima data despartiti, deja au trecut 3 luni si nu stim inca pana cand.
Eu am ramas acasa cu serviciu, 2 copii mici, dar....sincer prima luna a fost cumplita, dupa care.... deja ma gandesc la revedere, la ce surprize sa-i facem.

Eu sunt foarte ocupata ziua, duc copii la gradi, serviciu, ii iau de la gradi, acasa ne jucam, iesim, vb 1-2 ore zilnic la telefon si gata ziua.Am avut atatea chestii de rezolvat, copii bolnavi, drumuri, incat nici nu stiu cum au trecut cele 3 luni.

Eu m-am pregatit psihic ca-mi va fi fff greu si am realizat ca de fapt m-am descurcat ff bine si am capatat mai multa incredere in mine.

maru spune:

nikol, acum cateva saptamani postam pe un subiect de a lui Aqai, in care spuneam ca mi-i tare greu eu cu mine, ca nu inteleg ce vad ceilalti in mine, ca nu ma accept, etc, etc...
atunci, cumva de pe piedestal, mi s-a replicat, ca trebuie trait si definit prin iubirea partenerului, a copiilor... well, ce ne facem cand partenerul nu mai e langa noi din diferite motive?

Iti doresc sa te regasesti pe tine, sa fii puternica, pentru ca esti cea care are grija de comoara familiei voastre.