sa mai cred in el?

ary_v spune:

Oana, tu treci de la o extrema la alta. Ai aruncat toata vina pe el, nu e numai el vinovat, sa stii.
Nu stiu daca divortul e solutia, nu asta ar trebui sa te preocupe acum, foloseste timpul asta de liniste pentru a-ti pune ordine in ganduri. In mintea ta e haos, ai nevoie de psiholog. Cand vei vedea limpede lucrurile, o sa poti lua o decizie corecta.

lucialu spune:

Oana, eu cred ca nu e totul pierdut, atat timp cat ati hotarat sa va mai dati o sansa si inca sunteti sot si sotie, lucrurile o mai pot lua inca in directia dorita de tine. Odihneste-te, ia-te cu treburile zilnice, profita cat poti de faptul ca esti in casa parintilor tai, nu trebuie sa faci nimic amu nia. Lasa lucrurile sa decurga de la sine o vreme. Nu te mai gandi la ce a fost, adica nu ti le mai aduce mereu si mereu in minte. Ia o pauza, da-ti ragaz sa-ti tragi si tu sufletul.
Poate ca sms-urile dragutze nu fac primavara in casnicia voastra dar pot fi pasi timizi, oricat de mici spre ceva bun. Poate nu vei mai dori sa ramai cu el, ideea e ca nu acum trebuie sa decizi lucrurile astea, ci atunci cand vei fi in stare, cand vei stii si va veni si vremea cand vei stii ce sa faci. Important e ca sunteti toti 4 sanatosi si inca impreuna. Acum stii si lucrurile nasoale, ii cunosti si cealalta fata, poti sa fii mai vigilenta, nu mai are cum sa te ia ca din oala cu nimic.
NouserName, cu alaptatul chiar e un pic mai delicata problema. Legat de taxat, ba eu il consider sanatos, pt ca tocmai ca s-a infrant mult de la taxari(din bun simt, de soc, de dragul sotului, copiilor etc) cand se cereau, i-a facut pe toti sa creada ca poa sa fie tratata ca un pres, ca se poate. Ok, nu sa se certe toata ziua, doar cand e o chestie evidenta si chiar merita taxata. Adica ce ii pare ei de netolerat, lipsit de bun simt. Garantez ca dc va lua taurul de coarne de cateva ori, macar se vor abtine de la anumite chestii.

oana_pdv spune:

ruxij, ai punctat f bine unele aspecte. Insa si ceilalti. Este o situatie complicata, de obicei astfel de situatii au solutii simple insa ne ia prea mult sa le vedem.

V-am zis am apelat la un psiholog, stiu ca o sedinta de 1 h si 30 min nu ma poate " elucida" , dar in afara de faptl ca mi-am mai descretit un pic fruntea si am mai aflat o parere obiectiva nu mi s-a parut mare lucru. Cel putin acel gen de solutii a fost un pic pueril zic eu! Nu pot sa imi las 2 copii atat de mici pt o escpada cu sotul! Daca as avea pe cine sa ma bazez poate, dar 2 zile nu rezolva cu nimic problemele dintre noi.

Cu toate acestea incep sa observ cate ceva. Aseara am avut iar o cearta cu sotul, nu a fost ceva " mare" dar aceeasi problema m-a deranjat f tare: atitudinea. Adica tipi, te porti urat si apoi vii si ma pupi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic cand vezi bine ca incerc sa imi ascund lacrimile, iar furia mi se simnte chiar si prin simpla tacere si izolare.

Adormim suparati. ma trezesc sa alaptez copilul iar pe celalat trebuie sa il schimb. Nu mai am loc in pat langa copil si ma duc langa sot. El ce face " ma saruta pasional" . Eu- ma ingrozesc si RABUFNESC! Taxez, cum zicea cineva. Ii explic frustrarea mea si de ce "furie" - el se enerveaza se intoarce si adoarme aproape instant. Eu iar plang pe infundate.
Cateva ore mai tarziu ma trezesc sa alaptez, el iasa la baie si se intoarce " cu steguletul alb", adica cu ganduri pasnice. Imi spune ca-i pare rau. Il cred dar il intreb: pt ce anume? Fiindca aseara aveam nevoie sa stiu asta mai mult ca acum. Poate dormeam si eu linistita, azi eram mai odihnita pt copii si in loc sa purtam aceasta discutie ne beam cafeaua razand sau altceva.RASPUNS: pai nu e vina mea daca dintr-un fleac ca asta tu ai ales sa te smiorcai in loc sa dorm. La ce sa fi pierdut timpul aseara cand eram si obosit si imi era somn cand puteam vb acum odihniti si poate nu mai era nici necesar. Atunci i-am spus poate pt ca ma tem ca o sa ajungem de unde am plecat daca nu aratam ca am invatat din gresalele facute. Poate pt ca m-a speriat f tare atitudinea lui si felul in care s-a purat in ultimul timp pana ne-am impacat, poate pt ca nu cred ca e greu sa disimulezi 2 zile pe sapt cand ne vedem, poate pt ca ar trebui sa trecem peste niste paravane si sa ne inaltam, sa evoluam. Sa protejam cee e al nostru si acel ceva pe care am pariat si acum amandoi!

Concluzia lui: cred ca am inceput sa seman cu tata si ma enerveaza asta, simnt ca m-am dus cu capu ca si la copilul acela tip, si sa nu il mai implic in nimic unde stiu ca baietelul plange ca el nu se poate controla.
Eu i-am zis sa consulte un psiholog si ca mai bine ar fi sa invete sa se controleze el , ca impreuna sa il facem pe copil sa isi depaseasca temerile. ( fiul nostru plange f tare la baie, aseara chiar a fost ok pana cand a inceput sa tipe taica-su)L-am pus sa ma ajute ca sa ii distraga atentia cu jocul cat il spal eu si sa ii tina mana la ochi cand ii dau pe cap. El a luat singurul prosop si i l-a tinut la ochi si a inceput sa urle ca nu am luat mai multe prosoape , dar era pt prima oara cand ii puneam un prosop si nu mana- o idee buna ce-i drept dar ...!

dragelor voi imi vb de terapie de cuplu, psihologi, iar sotul meu se enerveaza si imi zice ca il cred nebun fiindca iar el a ajuns asa tafnos doar din cauza mea. Cu toate ca i-am exemplificat ca la cateva zile dupa cununie am avut primele dispute legate de " urletele lui" si lipsa de tact de dupa pe care nu le pot tolera si nu vreau sa o fac cand mai simplu ar fi sa se tempereze el si sa vorbeasca cu mine nu sa se poarte ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si vine sa ma pupe!
Poate nu va vine sa credeti dar si dupa acel episod violent a procedat la fel. Desi a vazut cum ma sfarsesc, cum sufer si pland , e l a putut sa doarma linistit iar dimineata sa-mi zica sa nu mai fiu uraciasa si sa-l las sa ma pupe

oana_pdv spune:

Asadar fetelor cum sa ii mai explic ca nu mai vreau sa ma culc suparata din cauza lui si ca atunci cand sare calul e datoria lui sa imi arate daca regreta iar daca nu regreta, macar sa imi respecte furia si tristetea provocate tot de el???

lucialu spune:

Oana, tu acum esti forjata mai ceva ca negri pe plantatie. Din ce spui tu, de fapt chiar el, e clar ca vine cu niscaiva lectii luate de la tata-sau. O sa va fie ft greu, mai ales ca sunt copiii atat de mici, deci super dependenti de voi. Pe baiat nu il dai la gradi?
Si totusi pt ca tu realizezi lucrurile la un alt nivel, va trebui sa fii tu cea inteleapta si sa incerci sa nu te mai consumi. Pasul bun e ca el a recunoscut si mai ales realizeaza niste lucruri: ca te-a inselat, puteai sa nu afli nimic,nu? si totusi ti-a spus. Realizeaza ca are iesiri, recunoaste ca nu se poate controla si cam a detectat si de unde i se trage. Poti sa-i iei niste carti dc vrea sa citeasca, ori citeste tu si ii faci rezumate...spune-i ca vrei sa il ajuti si sa pui umarul pt familia voatra dar si el trebuie sa fie receptiv. Spune-i si ca esti obosita si ca alaptand nu poti sa duci totul cu zambetul pe buze, ca esti si mai sensibila di cauzele astea. Ca il rogi sa tie cont de aspectele astea.. Cartile sunt de la editura trei, Psihologie Practica. Intra pe site-ul lor si uita-te la colectie, sunt inclusiv despre cum sa se tempereze cineva....poti sa incepi de acolo.
O sa va fie greu, dar eu zic ca merita sa incerci pt copiii vostri, macar stii ca ai facut tot ce a depins de tine. O sa va mai poticniti, n-are cum sa curga miere tot timpul nici macar dc nu se intamplau cele traite deja de voi...casnicia se cladeste caramida cu caramida, uneori mai darami, si faci din nou. Suntem oameni, toti gresim si toti suntem complicati.

CorinaDani spune:

oana, n-ai ce sa-i explici, pentru ca pe el nu-l intereseaza nevoile si sentimentele tale si ale copiilor. punct. ca dovada ca el considera un moft si o bagatela treburile care pe tine te deranjeaza si te supara. adica tot tu pici vinovata, ca faci din tantar armasar.

iar acum, cu problema pe care o are tatal lui, nu va mai face nici cel mai mic efort sa-si schimbe comportamentul, sa-si tempereze iesirile, ba chiar va folosi aceasta situatie ca argument si scuza pentru felul in care se comporta.

mi se pare putin iesit din comun faptul ca sotul tau chipurile e suparat si stresat din cauza problemelor de sanatate ale tatalui sau, insa are chef de sex. pai nene, cand esti cu adevarat apasat de-o problema grava, nu-ti mai vine nici sa mananci sau sa dormi, daramite sa faci sex. o fi sexul eliberator de stres, dar nici chiar asa.

tu chiar ai de gand sa-ti cresti copiii in atmosfera asta ?
o sa ajungi sa pierzi laptele de suparare si stres...

dana vio spune:

Stii cum esti tu Oana? Rau cu rau, dar mai rau fara rau !]

Alexandra Maria
14.12.2007

BlackCat4evR spune:

Oana, ce-as vrea eu sa iti spun este ca principala cauza a neintelegerilor din sanul unei familii provin din faptul ca femeia isi doreste (si crede ca poate, doar e vorba de dragoste, nu?) sa schimbe barbatul da langa ea. Rareori comportamentele nedorite "apar" pe parcurs, de obicei ele sunt acolo, si noi alegem de bunavoie sa le ignoram, sau mai rau, sa credem ca le putem eradica...

Nu exagerez, la inceput se gandesc toate "Sa vezi ce fericiti vom fi, ne iubim atat de mult, si ce daca e asa, las' ca se schimba!" (in loc de "asa" pune tu tot ce nu-ti convine).

Ei, bine, asta e un mit. Dupa un timp descoperim ca schimbarea mult visata nu s-a produs, desi noi am vorbit, si am vorbit, am mai si plans, poate am si amenintat... Si el nu s-a schimbat.

La barbati e mai simplu, ei cand iubesc, iubesc si gata. Cand se casatoresc, de obicei se casatoresc cu femeia din fata lor. Si, surpriza! Dupa cativa ani, acea femeie devine o pisaloaga, plangacioasa, care nu stie decat sa le tot reproseze lucruri... (da, am exagerat, dar nu e un tablou prea departat de realitate).

E normal ca ei sa se intrebe atunci, "Bai, nene, dar ea ma mai iubeste? Pai daca ma iubeste, de ce imi tot reproseaza lucruri in ultima vreme?", fara sa stie ca de fapt ea declarase razboi lucrurilor respective cu muuuuult timp in urma. Orgoliul ii va impiedica sa spuna ce le trece prin cap, de aici tot cercul vicios.
Reprosurilor femeii li se adauga frustraile barbatului, o feerie de camin conjugal, nu?

Eu ma gandesc ca la tine nu intrebarea "Imi pot recapata increderea in el?" e cea mai importanta, ci "Pot trai in continuare cu omul de langa mine?"

Spun asta pentru ca, din ultimul tau exemplu, imi dau seama ca tu ai transformat o cearta mica pentru el intr-o noapte de nesomn, bantuita fiind, sunt sigura, de fantomele certurilor trecute...

Eu cred sincer ca o casnicie nu e un duel intre pateneri, ci ar trebui sa fie o camaraderie impotriva lumii. Prin lume inteleg tot ce inseamna "socrii, cealalta, prietenii binevoitori ca mai dau si ei un sfat, acolo, ca sa fie, etc." Asa ca a doua intrebare pe care mi-as pune-o ar fi asta. "E sotul meu camaradul meu?" (Aici mie mi se pare ca da, chiar daca si-a justificat actiunile cu "nu mai poate Oana", mie mi se pare ca incearca... Dar eu sunt doar un nimeni de pe un forum...)

Si ca am ajuns si la asta, eu as lua o pauza de la forum si mi-as aduna gandurile si sentimentele departe de parerile tuturor, sau daca as intra pe forum, as face-o ca sa discut floricele (ce mai gatesc la pranz, unde sa-mi fac pedichiura, si daca french-ul mai e la moda).

succes, mama draga, si te rog sa crezi ca e cel mai sincer "draga" pe care l-am spus vreodata!

laurenta spune:

A fost tot timpul in centrul atentiei ajungand sa stea cu 2 femei la masa caruia i/a dariut fiecare cate un copil,plus taicasu,familia..........incearca sai arati cat mai multa indiferenta.
Iai facut statuie si el vede asta.
Lacrimile tale nu/l misca deloc.
Sfatul meu e sa incerci usor ,usor sa te detasezi ,prea esti sufocata de dragostea asta pentru el.
Cel mai rau ca el profita de asta.
Fii independenta din orice punct de vedere,sentimental,psihic,tot!

paulinio spune:

Imi aduci aminte de mine cum eram acum 4-5 ani (inainte sa am copil). Puneam la suflet orice gest si situatie care mi se parea mie departe de ideal (si cu sotul si cu altii). Sufeream ca proasta pentru chestii pe care ei nu dadea 2 bani, sau erau uitate de mult. Nu e normal sa nu-i pese de lacrimile tale... dar poate si noi exageram cu importanta gesturilor/situatiilor si le dramatizam tocmai pentru ca au valoare pentru noi.
Eu m-am schimbat dupa ce am copil... intr-o oarecare masura m-am indepartat de el. Dar poate distanta asta e buna pentru ca acum sunt eu pe primul loc (si copilul, evident). Suntem o familie, dar totusi un strop de egoism e benefic. Vorbesc acum de acea detasare de care se vorbea si cu ceva pagini in urma. Si eu am avut nevoie de detasare pentru a ma pune pe mine in prim plan in fata mea. Acum mi se pare ceva firesc... dar nu a fost chiar usor. Trebuie sa te valorizezi pe tine in ochii tai... sa nu mai permiti tu comparatii, sa gandesti tu despre tine ca esti buna... femeie buna, mama buna, sotie buna.
Nu mai plange in perna pentru ce zice el... ce face el... concentreaza-te pe ce poti face acum, in momentul asta... ce nu, lasa pentru mai incolo. Intr-un fel in ochii de acum vei deveni mai rece... practic, te protejezi mult mai bine. La faza cu supararea din noapte... ar fi trebuit sa-ti zici "si maine e o zi, vorbim maine". Si gata... a doua zi erai senina, vorbeai altfel cu totii...
Stiu... stiu... e greu sa comanzi inimii... dar daca n-o faci pentru tine macar pentru copii tai. Eu n-am putut sa o fac pentru mine (desi mi-am propus, imi dadeam seama ca gresesc) dar am reusit sa o fac pentru copil. Am reusit sa-mi impun acea doza de egoism necesara pentru a ma proteja de "rautatile" altora.
Era pe aici o carte pe care ti-o recomand: Femei care iubesc prea mult. (nu mai stiu autorul... dar daca te intereseaza o am salvata pe undeva) Te va ajuta sa intelegi mai multe despre psihologia femeii.
Practic la tine e cheia... Tu trebuie sa-ti aduci fericirea.