sa mai cred in el?
Raspunsuri - Pagina 10
gabriela42 spune:
ce penibil... circumstante atenuante...
tu ori inventezi din teribilism adolescentin ori ai avut o copilarie fff traumatizata cu multa violenta in sau dinspre partea materna.draga mea mergi la un psiholog,consilier familial,vorbeste cu un om de incredere tie!niciodata sub nici o forma nu iti acord nici 1%dreptul sa tii copii intr-o situatie atit de lipita de liniste caci o mama stresata ca tine involuntar transite copiilor...stii tu tristetile frustrarile si ura ce sau cuibarit in sufletul tau
oana sa nu imbolnavesti copii!!!dumnezeu inca a fost bun cu tine
trrrrrrr
lucialu spune:
Nu mai aruncati cu cuvante grele. Oana a spus clar ca e dezamagita de sot, chiar si impacata cu el stie ca nu e deloc roz situatia, a zis clar ca dc tot s-a hotarat sa-i mai dea o sansa, macar sa fie sansa...Oana, eu zic ca tu nu iti vei reprosa nimic asa. Numa trebuie sa faci ce ai zis, focusare pe familia ta. Nu poti sa decizi pt maturi, in schimb copiii tai s-ar putea candva sa iti reproseze pt felul in care ai decis pt ei, caci nu ai cum sa ii scoti din ecuatie, tot ce decizi tu ii priveste si pe ei. Tre sa iti amintesti mereu ca pana si sotul tau e un om, care merita sanse, dar nu la infinit, prioritatea zero sunt copiii, ei au nevoie de macar un parinte langa ei..nu-ti irosi toata viata alergand dupa dragostea unui om. El tre sa se implice ca tata, dc nu o va face lucrul asta ii va durea pe copii cu cat tragi tu mai mult de el sa ramana langa voi.
Da, sfaturile au fost cerute. Fiecare si-a exprimat parerea, nici nu m-am gandit ca aici scrie un om fara cap, care nu va putea discearna, sa aleaga dc vrea sau nu ceva din postarile noastre.
Eu nu cred ca un sot caruia i-a aparut un copil in alta batatura din senin, care a incercat sa isi loveasca sotia, care a mintit, inselat...sunt probleme inventate....mizilicuri...
Si eu cred ca gresesti cu circumstantele atenuante pt nefacutele sotului pe viitor...nu are nici pt trecut si nu va avea nici pt viitor, nu poate sa greseasca atat de grav pt ca a crezut ca nu il mai iubesti, putea sa vorbeasca cu tine, doar nu e un adolescent timid, ba chiar avea obligatia sa lamureasca aspectele aavand copii dependenti, atat de mici. Iar ca tata lui e bolnav, da, poa sa fie si socat sienimpacat si speriat, trist, dar asta nu are nimic de-a face cu integritatea lui ca om, maturitatea lui, repsectul pe care ti-l datoreaza, dragostea pt copiii lui si pt tine. Voi ce legatura aveti cu asta?
ann1907 spune:
Degeaba ii dai lui sanse daca TU nu te schimbi, nu schimbi felul in care abordezi lucrurile.
Incearca sa te DETASEZI.. asta o sa-ti spuna si la sedintele de terapie daca o sa te duci.. sa-ti faci alte prioritati.. copiii, cariera, persoana proprie! Atunci ii dai si lui posibilitatea sa reflecteze in liniste asupra ceea ce s-a intamplat in viata lui, care a fost destul de agitata in ultimii 3-4 ani, si sa ia o hotarare. Daca el va hotari sa ramana alaturi de voi, foarte bine! Daca nu, iarasi bine pentru tine, ca tu vei avea viata ta!
Crede-ma, din experienta proprie si ceea ce am vazut in jurul meu, numai DETASAREA completa merge in astfel de cazuri.
Fomalhauti spune:
Nu am citit tot ce s-a scris; mi-amintesc insa povestea anterioara.
Dar am un sfat: faci cum crezi, il primesti, nu-l primesti inapoi, ti s-au spus destule aici. Dar protejaza-te juridic si financiar. Mie mi se pare ca "e cusut cu ata alba"; probabil nu vezi asta fiindca inca il iubesti. A renuntat la divort in momentul in care a aflat ca nu poate lua copilul. S-a intors la tine fiindca a aflat ceva, posibil legat de emigrarea in Canada, cred ca "da prost" la interviu sa plece singur lasand in tara trei copii cu doua mame. De fapt cred ca nu poate sa plece deloc atat timp cat este in proces. Este "cusut cu ata alba" si fiindca mama lui si-a schimbat brusc atitudinea. Oana, ti se coace ceva.
Poate nu vei afla decat in Canada. Am vazut prin Bucuresti firme de consultanta legate de emigrarea in Canada. Precis le gasesti pe net. Intereseaza-te clar ce se intampla daca te decizi acolo sa te desparti de el. Probabil trebuie sa-ti dea multi bani dar pe de alta parte se poate sa nu iti dea voie sa te intorci cu copiii in Romania. Daca te decizi sa pleci cu el in Canada nu iti inchide aici toate "conturile" - nu iti vinde casa si, daca se poate, cere la servici un an concediu fara plata. Nu investi toti banii pe care ii ai in emigrarea asta.
Gandeste-te unde ai vrea sa locuiesti in situatia in care v-ati desparti: in Canada sau in Romania? Incearca sa faci si tu planuri pentru tine si copiii tai. Nu ar trebui sa te ia prin surprindere daca in Canada se schimba din nou...
oana_pdv spune:
Ann1907 te rog dezvolta un pic ideea de detasare in viziunea ta daca ai fi in locul meu
Si ce anume va face sa credeti ca prioritatea mea nu ar fi asta : copii,cariera, propia persoana? Fiindca imi fac griji despre casnicia mea si felul in care s-au denaturat lucrurile intre noi? Asta nu imi implica oare si copii, si propria persoana? Ce sa fac : lasa frate ca nu-i nimic, trece, la ce sa mai pierd timpul punand la suflet una si alta? si ce daca e vorba si de mine, principiiile, sentimentele , familia mea etc.? Nu-s nici prima nici ultima!
Culmea, chiar ieri am fost la psiholog si" detasarea" sau " divortul" erau ultimele optiuni recomandate. Mi s-a cerut sa discut despre ce simnt cu cei din jur, sa ma exteriorizez si mai ales sa explic partenerului de viata ce se petrece in sufletul meu si cum primesc anumite mesaje dinspre el. A, si inca o sugestie "minunata" sa plecam undeva impreuna. chiar si pt o zi doua, si sa imi trec copilul pe lapte praf in acele zile. Pai cum sa fac asta?? eu nu pot sa nu fiu mama nici macar o zi! Pe copii mei nimeni nu mi i-a luat din brate vreodata sa-i hraneasca , sa le faca o toaleta, si multe altele. Doar sotul m-a mai ajutat cu cel mare atat, dar de cand e mai tot timpul plecat, cel mic nu mai accepta decat sa se joace cu el . Tot Cu mine adoarme, mananca, se imbraca, isi face nevoile, se spala , etc. Plus ca mai e si problema cu socrul, trebuie sa vada de animalele din batatura fiindcda : nu are cine altcineva!
Atata mi se spune ca "nu schimbi nimic". Bun pai si ce sa schimb?
De vorbit tot vorbesc cu el mai ales de cand am avut acea cadere nervoasa! A facut ceva ca sa nu mai doara anumite aspecte? Nu , abia in ultimul ceas a zis ca incearca!
Hotararea aceea e in curs de schimbare sa zic asa dar asta numai legea o poate face. Eu nu am cum sa pun conditii din moment ce a facut-o legea.Ei au fortat litera legii. Iar dac o vreme am facut-o si eu am explicat de ce.
Acel copil exista deja, e al lui si el a ales sa accepte si sa il accepte. Eu doar l-am sustinut. Nu ii pot spune azi sa nu isi mai vada fata pana legea va hotari alceva ! Ar fi absurd!
Sa ii spun sa nu mai stea la tara la parintii lui si sa vina acasa? Pai cred ca e un moment cam delicat si nu stiu cat de " la bine si la greu" suna!
Sa nu mai sufar pt ce a fost? Nu o fac la modul la care poate va trece prin minte, dar ma simnt dezamagita.
Aici in forum, Am pus intrebarea " sa mai am incredere in el?" , pt ca s-a sucit prea repede, nu l-am pus eu in vreo situatie limita, el vroia sa ne despartim. Tot el a venit inapoi parca prea repede sa imi spuna: stai, m-am inselat eu de fapt te iubesc, a fost o ratacire, iarta-ma! Eu chiar l-am rugat ca in zilele astea cat mai sta departe de noi sa isi ia totusi un ragaz si sa cantareasca bine ce e in sufletul si mintea lui, sa isi gaseasca raspunsurile la tot ce il tulbura in privinta mea si a casniciei noastre.
Am ajuns intr-un punct in care amandoi avem nevoie de liniste mai mult ca niciodata! Ne-am saturat efectiv de tota nebunia de pana acum. Cred ca tot noi putem afla daca simntim ca aceasta liniste o mai gasim impreuna sau separat.
El a zis ca nu mai are nevoie de nici macar o clipa de ragaz, ca e mai sigur ca niciodata si ca doar noi suntem linistea lui iar acel Noi ma include cu siguranta.
Cred insa ca poate eu sunt cea care mai are nevoie de acel ragaz pana la urma.
Ideea e ca pana acum toata lumea imi spune sa nu mai am incredere in el. Ma rog majoritatea. Eu alesesem deja sa am ! inainte de a pune intrebarea in forum. Insa in realitate nu am ci doar alesesem. si cred ca ar trebui sa reformulez titlul. " Am mai dat o sansa casniciei noastre. Dar am pierdut increderea in el.Cum sa o recapat?"
Problema e ca orice am scrie voi sau eu , am citi eu sau voi. Numai EL IMI POATE DA RASPUNSUL LA ACEASTA INTREBARE. nUMAI EL IMI POATE RECASTIGA INCREDEREA.Si Poate si eu pe a lui desi amandoi ne-am garantat-o deja in cuvinte, ma rog el fiinca eu i-am spus ca mi-e frica, ca ma tem sa cred in el sau in dragostea lui iar.
Avem nevoie de timp , de multa rabdare si mai ales putere pt asta. Si nici de 1-2 zile impreuna cum zice psihologul ci de luni poate chiar ani de zile.
Ideea e ca amandoi am vrut sa mai dam o sansa. Impreuna am decis asta.Sper ca vom reusi sa alungam si toti norii.
lucialu spune:
Oana, increderea el trebuie sa ti-o castige. Nu exista alta cale. Nu la tine e problema ca nu mai ai incredere in el. NU esti vinovata pt asta. Toate faptele lui au dus la pierderea increderii tale in el.
Stii ce nu se leaga? Faptul ca desi ti-a cerut sa va impacati, desi a spus ca nu poate trai fara voi, totusi sta departe de voi. Tot nu se implica sa aiba o viata cu voi.
Motivele imi par de importanta secundara, tinand cont de ceea ce a afirmat, de lucrurile urate pe care le-a facut si de cat de intunecate sunt inca lucrurile intre voi. Tu si copiii tai acum aveti nevoie de el, sa te ajute cu ei, sa iti recastige increderea, sa construiasca o relatie cu a mica....
Au ai lui animale? Pai dc taica-sau e bolnav si nu mai poate ori sa nu mai le tina ori sa tina atatea la cate poate purta de grija soacra ta. E aiurea sa stea la fundul unor vietati, atat timp cat copiii lui au nevoie de el si tu asisderea, nu parintii tai sunt obligati sa te ajute pana in panzele albe, ca asa ramaneai la parinti si nu te mai casatoreai sa iti faci o viata cu el. Tare urat cand a zis ca nu e datoria barbatului sa aibe grija de copii si cu toate ca ti-a cerut sa va impacati se poarta conform spuselor de atunci... Tatal lui este bolnav, da astae nasoala, DAR tatal lui ti-a dat tie niste palme verbale nemeritate...ok il ajuta, ii este alaturi dar nu in detrimentul vostru ca timp alocat si nu lasandu-l pe tatal lui sa creada ca este de acord cu atitudinea lui, lipsa de respect, de omenie fata de tine si nepotii lui in final...
Deja ti-am spus 3 persoane sa iti asezi ploile in asa fel incat sa nu fiti in bataia razgandelilor lui. Ti-am mai zis, dc tu iti protejezi cuibul nu inseamna ca nu ii dai sansa sa isi repare greselile vis-a-vis de voi. Ai motive temeinice sa nu mai incredere in el, ai motive temeinice sa te aperi. Nu e o nemernicie acest fapt. Nu-ti anula instinctul de autoconservare. E sanatos. Nu te mai invinovati ca nu simti asisderea hotararii luate: ca ii mai dai o sansa, nu inseamna ca sa te legi la ochi si sa plutesti pe norisori roz. Timpul acela a trecut, acum aveti doi copii, asa ca nu mai e loc de asa ceva...
Tilia spune:
Stii ce cred eu ca s-a intamplat? Cred ca s-a dus la cealalta si ca a incercat sa fie cu ea si, daca nu s-a putut, s-a intors la tine, ca stie ca esti manevrabila si cam ... fraiera.
ann1907 spune:
Prin detasare m-am referit la urmatoarele lucruri:
1.Incearca sa-ti faci un program in care sa nu-l incluzi si pe el sau daca da, sa fie optionala prezenta lui. De exemplu, la 2-3 zile, poti lasa copiii cu o bona vreo 2 ore si tu sa te duci in oras, la un film, sa te intilnesti cu o prietena. Nu-l anunta pe el, sau ii poti mentiona in treacat, ca 'ai treaba in oras'. In fond el nici nu sta cu voi majoritatea timpului. Oricum, fa in asa fel incat el sa afle ca ai devenit 'ocupata'.
2. Ai rude apropiate sau prietene bune in alt oras? Fa o escapada, cu copiii dupa tine, acolo.. stiu, pare imposibil, dar daca chiar vrei se poate. Iei trenul sau un autocar, acum ca s-a facut vremea frumoasa, puteti sa ziceti ca mergeti in excursie, tu si copiii! Nu-l intreba pe el daca vrea sa mearga, doar spune-i ca te-ai hotarat sa pleci 'in vacanta' pentru cateva zile.
3. Vrei din tot sufletul sa emigrezi in Canada? Daca da, pregateste-te pentru plecare! Cum? Ia cursuri de engleza, sau daca engleza ta e foarte buna, afla care e piata joburilor in orasul unde veti ateriza si fa cursuri in domeniul in care ai vrea sa lucrezi. Toate lucrurile astea le poti afla pe internet, inclusiv cursuri online exista, deci poti sta acasa si avea grija de copii intre timp.
Lucrurile astea ar trebui sa te tina extrem de ocupata, si in plus, nici nu ti-ar mai da timp sa te gandesti la sotul tau, care azi vrea sa fie cu voi si maine nu. Si nici la socrii.. O sa vezi dupa o perioada ca o sa se mire de atitudinea ta si vor veni ei la tine!
Sfaturile psihologului nu zic ca nu sunt bune si nici nu ma cred cumva mai experimentata ca ei, dar nu cred ca la tine se aplica pentru ca el fuge de tine. Azi vrea sa fiti impreuna si maine nu..
De curiozitate, ce zodie e el? Scorpion cumva? Ca astia sunt de obicei asa, azi te iubesc de numa si maine nu mai existi pentru ei..
Anca
emanouela spune:
Deci....tu de fapt, vii si ne povestesti viata ta, ne arunci si iti arunci ptaf in ochi, esti constienta ca treaba e imputita, dar de fapt nu te intereseaza sa schimbi ceva, ci te intereseaza cum sa nu te mai simti dezamagita si cum sa iti recapeti increderea in el....e, draga mea, raspunsul asta nu il gasesti la noi ci la el, la viata cu el....mie insa din ce zici tu aci, nimic nu-mi arata ca pe el l-ar interesa asta. Deci degeaba iti bati degetele de tastatura cu noi si noi cu tine...ar trebui sa vb face to face cu el, cu cu noi. Speri ca realizezi ca ce faci acum, cu noi, e un consum mare de energie, energie pe care tu ar trebui sa o folosesti intr-un mod constructiv.
Ai pus din start problema gresit, la topic....tu de fapt, nu vrei sa stii daca ai gresit primindu-l inapoi, vrei sa stii ca NU ai gresit primindu-l inapoi...si vrei sa cauti "solutii" care sa nu te implice prea mult, eventual o "formula magica" ca totul sa fie ca-n povesti (vezi sfatul psihologului de a pleca tu cu sotul tau si revolta ta la acest lucru)...e, chestii magice exista doar in povesti, in viata reala, daca vrei sa ai si rezultate pozitive, tre sa pui osul si mintea la treaba....dar tu, iti cauti scuze.
PS in toata ecuatia asta, nu e el singurul vinovat, oricat de mult ti-ar place sa crezi asta
lucialu spune:
A-i oferi o sansa sa aveti o viata impreuna nu inseamna sa stergi totul cu buretele, uiti de ceea ce a facut. Inseamna da, sa nu ii mai faci reprosuri, sa eviti certurile pt faptele trecute DAR nu sa uiti. Cine s-a fript cu ciorba sufla si in iaurt. De ce te simti vinovata ca nu mai ai incredere in el? Ar fi aiurea sa ai fara niciun temei, dimpotriva.
Patul prietenului era important in vreun fel? In asa fel incat sa stea departe de voi? De ce nu poate sa-l faca acasa? El cum se intelege cu parintii tai? Te-am mai intrebat de ai tai si nu mi-ai raspuns. Ce parere au despre toate astea?
De aici de fapt nemultumirea ta dupa "impacare". Cum ai spus si tu, de fapt nu s-a schimbat mai nimic. Tot tu tre sa faci concesii si sa fii singura implicata in cresterea copiilor vostri si in familia voastra, sa te pui in plan secund si tot tu te invinovatesti ca simti asa, ca esti nemultumita pt cum simti, ca nu e conform ideii tale de "la bine si la greu", in viziunea ta tu fiind cea care sa fie la bine si la greu, data fiind problema de sanatate cu socrul tau...Dar el cand va fi la bine si la greu alaturi de tine, de voi? Cand sunt gata crescuti copiii si tu batrana?