Alaptand la 4 ani - pe coperta(2)

Kariris spune:

Vi-ati cam luat cartonase la subiectul asta Nu v-ati plictisit inca de el? mai sunt multe de dezbatut pe tema? Primele 40 de pagini le-am citit si eu dar mai mult nu pot.
De scris nu pot sa scriu decat ca fiecare mama isi alapteaza copilul cat crede ea de cuviinta sau cat poate. Mai sunt si cazuri nefericite in care mama abia asteapta sa nasca si sa isi alapteze copiii, are oareshce probleme la nastere (ea nu copiii) si fizic nu poate alapta. Se indoapa cu galactogene, i se umfla sanii, se chinuie sa se mulga ca sa stimuleze lactatia si la 5 zile cand personalul spitalului catadicseste sa faca o exceptie si sa-i duca copiii la alaptat e prea tarziu, pt ca laptele nu prea mai e. a fost cazul meu. Am iesit din spital dupa 12 zile in care cat de cat m-am recuperat eu, ca gemenele erau super OK si, eu tot intrebam ce sa mai iau ca sa pot alapta copiii:(( din pacate as fi putut alapta dar nu am avut suportul personalului din spital, care imi tineau fetele la alt etaj unde eu trebuia sa ajung pe picioarele mele, iar eu nu puteam sa ma deplasez decat cu scaunul cu rotile in primele 4-5 zile si cand ajungeam la ele asa rau imi era ca lesinam (si de emotie, recunosc). si uite asa cand s-au prins ca eu chiar fac depresie din cauza ca nu pot sa le alaptez (ca altfel nu le-ar fi pasat) au inceput sa mi le aduca la rezerva, dar... prea tarziu, la mine nu mai era lapte aproape deloc iar ele mi le aduceau satule de lapte praf "sa nu ma chinuie pe mine". Deci nu toate mamele care nu alapteaza o fac pentru ca nu vor. Unele chiar nu au lapte, altele au dar nu sunt ajutate.
Daca as fi putut sa le alaptez, nu cred ca as fi mers mai mult de 1 an, dar astea sunt doar supozitii, pana nu esti in cauza nu ai de unde sa stii.

inbox spune:

Exact kariris, nu ai de unde stii...
La al doilea copil, m-am pregatit pentru alaptat, dar si pentru un eventual esec, nu am vrut sa mai trec prin ce am trecut, frustrari, depresii, rani...si asa cum ziceau fetele, tocmai fiidca am privit relaxat problema alaptarii, cred ca de aia am reusit sa o fac.

Ilinca , si eu sunt anti reguli...mereu am zis ca am eu personal o problema, ca poate in copilarie am avut prea multe reguli si conditionari si acum e o forma de revolta, dar vad ca mai sunt si altii...nu de putine ori m-am intrebat daca nu cumva gresesc ( dar macar, eu si sotul suntem pe aceasi lungime de unda, si daca in mine nu am incredere uneori, in el am :) )...dar ceva acolo imi spune ca nu gresesc, mai ales cand vad rezultatele cu cea mare( de fapt, nu le-as spune rezultate, ca nu am urmarit niciodata rezultate, i-as spune evolutia mai degraba)...la gradinita s-a integrat perfect si nu am avut nici macar odata probleme cu trezitul dimineata... si-a facut un ritm propriu...in fine, dar asta este alt subiect...

Lumea mea

cruis spune:

O semenea situatie nu exista. Nu te lasa sa pleci din spital pana cand copilul nu se alimenteaza. Iar daca se alimenteaza la iesirea din spital nu se poate intampla nimic atat de brusc incat sa aiba mama lapte la ora 9 si sa nu mai aiba deloc la ora 12. Riscul cumpararii ca polita de asigurare a biberoanelor este ca mama se panicheaza si sare sa le foloseasca ne-necesar, ceea ce duce de cele mai multe ori la intarcarea precoce.

O mama care alapteaza prevede mesele sugarului. Il ia cu ea. Nu exista just in case. Daca va fi necesar pt cineva sa dea o fuga la magazin sa cumpere biberoane si lapte praf, o poate face cand e nevoie dupa ce se gandeste de doo ori. :)

Exista anestezice care sunt safe in alaptare. Mama nu era necesar sa opreasca alaptarea pentru o extractie. Daca medicul nu putea sa-i ofere, putea sa se mulga si sa-i dea copilului cu li9ngurita. Sau sa cumpere un biberon atunci.

Asa e. Insa nu ne putem pregati pt toate si un copil nu moare de foame daca are sanul langa el pana se deschide la farmacie sa cumparam lapte praf si biberon.

Ma scuzi ca ti-am luat mesajul la puricat, nimic personal, dar este de bun simt si mi-a fost la indemana... Toate astea sunt temeri nefondate si mituri care duc la intarcare precoce.

Aqai spune:

As fi de acord cu multe din cele spuse de tine daca nu as fi freak control uneori :). pe principiul se duce cineva in farmacie, s-a dus tati, luat nuk (expensive stuff si nerecuperabil) cu gaura din tetina pt cereale. Nu stiam ce-i rau de zboara arteziana cand l-am testat :)))) macar ne-am distrat atunci.

Nu-mi vine sa cred ca vorbesc de vremurile astea apuse!

Iar in legatura cu mama responsabila, copil peste tot... sorry. dupa mine trebuia sa aiba si tac-su timp sa socializeze cu copilul ala si eu sa-mi limpezesc mintile de amandoi. Iar control freakul din mine avea nevoie sa stie ca exista o rezerva de lapte muls in frigider.

In afar' de asta, desi exemplul personal nu serveste la nimic in tot subiectul asta, crede-ma ca nu sunt nici o persoana plina de temeri nefondate si nici nu faptul ca am avut biberoane in casa m-a facut sa intarc copilul/ copiii actually.

Suntem diferiti, atata tot, si fiecare avem dreptul sa navigam in limita propriului stil cata vreme e de bun simt si nu face rau nimanui.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

cruis spune:

Iar eu sunt de aceeasi parere cu Laura, am demonstart de ce, punctual. Nu este un must. Poti trimite pe tati, sau mergi tu cu copilul sa cumperi, sau poti sa-ti faci temele inainte si sa trimiti taticul sa cumpere exact ce vrei tu. Dar NU e un motiv sa ai in casa in caz in caz de nevoie. Este chiar periculos.

Nu am sa insist, ai facut ce ai simtit atunci, este strict treaba ta si a familiei tale.

cruis spune:

Oricum, e off-topc pt discutia alaptatului peste 2 ani. :)

nelia spune:

Ba sa stiti ca eu am avut biberoane, la toti trei... si la primul le sterilizam in fiecare dimineata, ca si suzetele... in caz ca... sa nu sufere copilul. Nu am pus niciodata nimic in ele, dar era asa, un gind care ma linistea. Eu spun ca acestea ca si altele fac parte din zona aia de confort si libertate pe care i-o oferi mamei ca sa se prinda in miini. Hai, mai, ca nu de aici vine problema, s-a spus deja de unde vine.

Insa una e sa ai biberone in casa, obiectul fizic, si alta este sa sa le ai bine infipte in minte, inca de cind te jucai cu bebelusul de juacarie si cind venea ora de papa, ii dadeai biberonul in gurita, fara sa-ti spuna nimeni ca mai exista o alternativa. Cred ca la asta va referiti.

alex_andra spune:

Da, le-am aratat mai multor persoane. Femei, barbati, parinti sau nu. Reactia tuturor a fost aceeasi, exprimata in diferite moduri, fiecare dupa stilul propriu, de la finut, la grosolan.

gmmm spune:

nelia, sa zicem ca ma dureau crevasele fiindca, spre deosebire de africance, n-am interiorizat suficient maternitatea.
Dar atunci de ce si elle tipa la nastere? Atunci nu mai functioneaza interiorizarea? Si cum fac sa ascunda singele care curge din sini?

Ilinca M., asa a fi. Oi fi fost eu mai slaba de inger. Dar nu-ti fa griji, am alaptat cu stoicism pina s-au intarcat singuri copii (in fine, dupa citeva luni nu mai durea decit ocazional). Insa, sincer, merita? E chiar asa, o chestie de viata si de moarte? Nu se pierde esentialul pe undeva?
Merita, cum spunea sdcristian, sa strici inceputurile relatiei cu copilul tau doar ca sa te cramponezi cu orice pret de alaptatul exclusiv (alaptat care ar avea printre virtutile principale tocmai aceea de a crea o apropiere intre mama si copil)? Merita?

(De sarutat pe gura, eu nu-l practic decit cu sotul. Crezi ce vrei, dar eu nu-mi sarut copiii pe gura. Caine n-am, dar nici pe el nu l-as pupa in bot.)

AB AC, daca-mi spune cineva ca am facut rani din cauza pozitiei, explodez. In cele trei maternitati am fost vazuta de nu stiu cite persoane de fiecare data. Plus de la PMI. Plus de la consultatia de lactatie. Nici nu mai mentionez nenumaratele situri pe care le-am vazut. Leache ligue nu m-a tentat, tocmai fiindca le percep ca fiind fanatice ale alaptatului.

AB_AC spune:

Asta e de fapt esenta. Unele percep copiii ca o dependenta si altele nu. Cheia biberonului e sa poti tu sa fii departe.
Tu nu te pregatesti pentru un scenariu catastrofa pentru ca nu-i nevoie. Daca se intampla te poti descurca. La trei luni si ceva dupa aducerea ei acasa... jucandu-ma intre amenintarea mastitei si lichidele luate m-am pomenit cu o piatra la rinichi care s-a format si a luat-o la vale. In mai putin de doua ore, de durere, mi-au paralizat aproape picioarele. Am ajuns la spital la urgenta si nu mai mergeam. Am primit un opioid in vena si deci pa alaptare. Am iesit din criza, am primit ceva calmante care permiteau alaptarea... si am asteptat sa treaca efectul. Copilul a trecut pe biberon...si eu la pompa pentru trei zile. S-au cumparat intr-o jumatate de ora si spitalul ne-a dat ce ne trebuia in jumatatea de ora cat am fost internata.

Acel must de biberon inseamna ... vreau sa aman momente in care orice ar fi sa ma pot desprinde de copil. Pentru serviciu, pentru nevoia ta... pentru indiferent ce motiv.

Eu nu am avut aceasta nevoie de separare. Eu mergeam cu trupa dupa mine. Tata+copil+copiii in primele sase luni. Am vizitat NYC cu cea mica in port-bebe carata de tati. Un copil exclusiv la san poate fi purtat oriunde. Cat era bebe sub trei luni o duceam nitel la mare si apoi stateam la spa fara vreun scancet.
La universitate cresa era la 500m cand se trezea ma sunau pe intern sa vin pentru ca prin lege in Olanda cat alaptam puteam fura o ora din timpul de lucru in mod legal. Apoi am ramas cu trei mese si apoi doua... deci timp berechet de socializare si lucru neintrerupt.



Evident. Dar atunci de ce o judecam pe tanti de la Time? De ce exact e scarbos ce face nu-s cine? Si eu pot da calificative care sa doara. Serveste la ceva? Crezi ca am vreun drept moral sa te pun sa faci si sa gandesti ca mine in relatia cu puiul tau?

iulia_b eu am copii mari. Programul s-a impus natural cand am ajuns la scoala.