Alaptand la 4 ani - pe coperta(2)
Raspunsuri - Pagina 11
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ilinca_M. Si asta fiindca copiii nu sunt nici cretini nici masochisti nici atat de irationali pe cat ii cred unii incat se simt indreptatiti sa le faca program, sunt convinsi ca stiu ei mai bine cand ar trebui sa adoarma un copil, au impresia ca fara "mana lor forte" si fara rigoarea lor extraordinar de bine-venita acel copil s-ar indrepta in picaj spre auto-distrugere... |
Eu iti inteleg punctul de vedere, e asa...hippie, si nu o spun ca ceva negativ. Dar asta implica o mama casnica, un tata care are un program lejer. In cazul nostru, eu am fost studenta cand am avut copiii mici, am avut de invatat, am avut laboratoare si seminarii, perioade de practica, etc. Sotul meu a avut un job solicitant combinat cu faptul ca implica studiu si pregatire si acasa. Cate familii pot sa lase copiii sa se culce la ce ora doresc si sa se scoale la ce ora doresc, sa isi tina parintii nedormiti ca sa suga la fiecare jumatate de ora peste noapte? Daca ai copii cu diferenta mai mare de varsta, trebuie cei mari dusi la scoala, nu poti lasa pe cel mic sa doarma mult dimineata, etc.
Ideea ca toata viata familie orbiteaza in jurul copilului e frumoasa dar in majoritatea cazurilor imposibila practic. Si oricum e o chestie temporara, odata ajunsi la gradi, scoala, e clar ca vor face ce spune programul nu ce isi doresc ei.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui allinta Ilinca, culcatul tarziu si sculatul devreme la un copil, oricat de vesel si vioi iti pare tie dimineata, ii afecteaza ficatul. |
sorry dar nu m-am putut abtine
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
AB_AC spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Eu iti inteleg punctul de vedere, e asa...hippie, si nu o spun ca ceva negativ. Dar asta implica o mama casnica, un tata care are un program lejer. I ..... Ideea ca toata viata familie orbiteaza in jurul copilului e frumoasa dar in majoritatea cazurilor imposibila practic. Si oricum e o chestie temporara, odata ajunsi la gradi, scoala, e clar ca vor face ce spune programul nu ce isi doresc ei. |
Nu neaparat casnica. E un cliseu.... Niste parinti cu program flexibil. De exemplu doi profesori universitari cum eram noi si care se aranjau sa naiba ore in acelasi timp. Sau unul lucreaza de noapte. Sau niste parinti cu o situatie materiala buna care au pe cineva intern. Sau o familie mare in care o bunica participa. Sau, sau... sunt zeci de posibilitati.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Insa, sincer, merita? E chiar asa, o chestie de viata si de moarte? Nu se pierde esentialul pe undeva? Merita, cum spunea sdcristian, sa strici inceputurile relatiei cu copilul tau doar ca sa te cramponezi cu orice pret de alaptatul exclusiv (alaptat care ar avea printre virtutile principale tocmai aceea de a crea o apropiere intre mama si copil)? Merita? |
NU, nu merita
.Eu nu am avut lapte, nu a fost si gata. Am aflat mai tarziu de ce, era o explicatie medicala. Dar uite ca desi medicul cu care am nascut ar fi trebuit sa stie si te-ai astepta sa iti spuna, nu a facut-o. Si am ajuns intr-o depresie cumplita incercand sa alaptez un copil care urla de foame si toata lumea imi zicea ca NU EXISTA sa nu ai lapte, ca nu incerc destul, ca nu vreau, etc. Si acum dupa 17 ani cand aud pe cineva ca 'nu exista sa nu ai lapte' imi vine sa-i bag una in freza, desi sunt o persoana foarte pasnica de felul meu. Dar am suferit atat de mult din cauza agresivitatii pro-alaptat si din cauza lipsei de intelegere. NICI macar o persoana nu a luat in considerare macar o secunda ca eu chiar nu am lapte, nici un medic (am fost la 3) nu mi-a facut un test de sange sa-mi masoare prolactina. Toti mi-au servit refrenul : nu exista sa nu ai lapte, lactatia se regleaza cu suptul, pune copilul la san....
Cel mai tare imi pare rau pentru ca am pierdut inceputul cu fata cea mare, ca am avut resentimente fata de ea, ca depresia mea a afectat atat copilul cat si relatia mea cu sotul.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
AB_AC spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
NU, nu merita .Eu nu am avut lapte, nu a fost si gata. Am aflat mai tarziu de ce, era o explicatie medicala. Dar uite ca desi medicul cu care am nascut ar fi trebuit sa stie si te-ai astepta sa iti spuna, nu a facut-o. Si am ajuns intr-o depresie cumplita incercand sa alaptez un copil care urla de foame si toata lumea imi zicea ca NU EXISTA sa nu ai lapte, ca nu incerc destul, ca nu vreau, etc. Si acum dupa 17 ani cand aud pe cineva ca 'nu exista sa nu ai lapte' imi vine sa-i bag una in freza, desi sunt o persoana foarte pasnica de felul meu. Dar am suferit atat de mult din cauza agresivitatii pro-alaptat si din cauza lipsei de intelegere. NICI macar o persoana nu a luat in considerare macar o secunda ca eu chiar nu am lapte, nici un medic (am fost la 3) nu mi-a facut un test de sange sa-mi masoare prolactina. Toti mi-au servit refrenul : nu exista sa nu ai lapte, lactatia se regleaza cu suptul, pune copilul la san.... Cel mai tare imi pare rau pentru ca am pierdut inceputul cu fata cea mare, ca am avut resentimente fata de ea, ca depresia mea a afectat atat copilul cat si relatia mea cu sotul. |
Bird70 a fost o eroare medicala ... orice eroare medicala ne afecteaza viata.
Eu m-am oprit la subiect... dupa cum am spus atitudinea fata de alaptatul prelungit e conditionata de sentimentul fata de alaptare in general. Daca s-a petrecut, au nu bine, daca a durat macar un an ... Nici macar nu e anormal... E doar uman.
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AB_AC Nu neaparat casnica. E un cliseu.... |
Eu zic ca nu poti alapta la cerere daca nu esti acasa
. Poate sunt situatii foarte particulare dar in majoritatea cazurilor e greu sa lucrezi si sa alaptezi la cerere.| Citat: |
| Niste parinti cu program flexibil. De exemplu doi profesori universitari cum eram noi si care se aranjau sa naiba ore in acelasi timp. Sau unul lucreaza de noapte. Sau niste parinti cu o situatie materiala buna care au pe cineva intern. Sau o familie mare in care o bunica participa. Sau, sau... sunt zeci de posibilitati. |
Sigur ca exista multe situatii particulare, dar in majoritatea familiilor trebuie sa existe rutina. Un tata care se scoala dimineata sa mearga la lucru nu poate sta linistit la 12 noaptea in timp ce copiii alearga fericiti prin casa. Pe termen lung asta nu functioneaza. Duce la uzura, la oboseala cronica, la frecusuri in familie.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
In principiu sunt de acord cu ce spui tu. Asa incerc sa imi cresc fetele, sa fie in control asupra vietii lor. Dar...exista intotdeauna un dar...asta se intampla sub controlul meu. Fiica-mea cea mica fugea de langa mine la 2-3 ani, nicicum nu am reusit sa o conving ca trebuie sa stea langa mine cand suntem afara. O tineam de mana si daca lasam mana ei o secunda sa scot banii sa platesc la magazin, o lua la fuga de ziceai ca-i concurs  . Am apelat la un rucsacel, o maimuta care avea o coada lunga de care tineam eu, un fel de ham sau lesa daca vrei. Am auzit comentarii foarte dure din cauza asta, nu de la australieni ca ei sunt foarte intelegatori. Dar decat sa plec nervoasa de acasa, sa tip la copil, sa-l articulez de nervi, sa pierd copilul in magazin sau sa-mi fuga in strada sa-l loveasca o masina, am preferat aceasta metoda nenaturala care ingradeste decizia si controlul copilului asupra vietii lui. La fel si cu refuzul copilului de-a sta in scaunul de masina, a evitat pe cat posibil sa folosesc masina ca sa nu declasez crizele, dar cateodata nu am avut incotro si am pus-o in scaunel si am condus cu ea urland parca era taiata tot drumul . Puteam sa-i pun in pericol viata doar ca sa o lasa in control? |
Nu e asta subiectul, dar sa stii, ca toti am trecut prin asta si fiecare a gasit solutii... Dar aici nu era vorba de mina aia de reguli stricte, pentru securitate, igiena si inca vreo citeva. Era vorba despre copil si cresterea lui in general... Ca doar nu crezi ca lasarea copilui sa decida, sa fie subiectul si nu obiectul, inseamna ca mama si tata pleaca de acasa. Sint acolo, linga el... Dar, cum spuneam, nu e asta subiectul in care sa discutam asa ceva. Daca se deschide la un moment dat un subiect despre asa ceva, cu controlul, vin cu placere si descriu cum am colaborat noi (caci colaborare se numeste ce am facut cu copiii mei... si e un proces continuu, progresiv, nu s-a terminat. Si cu asta vreau sa spun ca exista si alte metode, nu numai cele clasic cunoscute).
| Citat: |
| .. au argumentele lor de ce ia atit de mult si de ce sevrajul cit mai natural este de preferat... [Si nu e vorba doar despre alaptat, ci si in toxicomanie se merge acum pe sevraj natural, caci a fost o perioada cind era brusc si a facut mai mult rau, iar recaderile au fost mari, mari de tot, deci suferinta de pomana... Aici m-ai pierdut. Despre ce 'sevraj natural' vorbesti? Eu am de-a face zilnic cu toxicomani si betivi pe care ii dezintoxicam si nu am auzit de asa ceva. Vrei sa spui sevraj fara medicatie? Asta este extrem de periculos. Un betiv poate face convulsii si poate muri daca incerci sa-l dezintoxici fara medicatie. |
Nici despre asta nu e subiectul, dar daca tot sintem in afara, iti spun aici, nu are rost sa trimit pe PM.
Poate pentru ca esti intr-un centru unde ajung cazurile grave, cind nu se mai poate face asa ceva. Sint mai multe metode prin care se face dezintoxicarea si pina acum citiva ani singurul priveligiat a fost cel in care se proceda abstinenta totala, cu control medicamentos sau cu inlocuirea unor droguri mai tari cu altele mai slabe pina se ajunge la un consum moderat sau de preferat abstinenta totala. Dar recaderile erau atit de multe si de drastice, incit si-au dat seama ca ceva nu merge... bine, ca multe centre lucreaza inca cu acest approche... inclusiv unde lucrez eu, insa au inceput sa apara, timid la inceput, mai puternic acum, desi sint inca metode noi, si alte metode. Sint metode umaniste, holistice le-as putea spune, ca tine cont de ansamblul fiintei umane (si umanista si holistica mi se pare si intarcarea naturala, de aceea imi place si de aceea am adus ca exemplu toxicomania). Au ajuns la alte metode, cum ar fi reducerea consecintelor (combinata citeodata cu cea a riscurilor), un sevrage natural fara sa inlocuiesti drogul cu altul (cam despre ce vorbim noi aici), dar cu solutii naturale (saune, masaje, sport etc.), psihologice (ateliere multe de creste persoanala etc.) si multe altele. Si mai ales neetichetarea individului, neintrodosul lui intr-o categorie problematica, ci tratarea lui ca un individ normal, nu deviant, cu forte si slabiciunui, accentuarea fortelor pentru a contrabalansa slabiciunile, ajutat sa gaseasca motivarea interna, calea si mijloacele ca sa ajunga sa ia puterea si controlul asupra lui si sa gaseasca solutiile proprii (empowerment).
Uite aici rapid un link: http://publications.msss.gouv.qc.ca/biblio/CPLT/publications/1099redm.pdf si o carte: L'empowerment en toxicomanie: autonomie et pouvoir agir.
Dar australienii sint destul de conservatori in domeniul toxicomaniei. Eu gasesc extrem de umanisti in ceea ce priveste sanatatea mintala, acolo aveti niste metode super, aici sint canadienii conservatori, nu chiar pe gustul meu.
Cornelia
nelia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui bird70
NU, nu merita .Eu nu am avut lapte, nu a fost si gata. Am aflat mai tarziu de ce, era o explicatie medicala. Dar uite ca desi medicul cu care am nascut ar fi trebuit sa stie si te-ai astepta sa iti spuna, nu a facut-o. Si am ajuns intr-o depresie cumplita incercand sa alaptez un copil care urla de foame si toata lumea imi zicea ca NU EXISTA sa nu ai lapte, ca nu incerc destul, ca nu vreau, etc. Si acum dupa 17 ani cand aud pe cineva ca 'nu exista sa nu ai lapte' imi vine sa-i bag una in freza, desi sunt o persoana foarte pasnica de felul meu. Dar am suferit atat de mult din cauza agresivitatii pro-alaptat si din cauza lipsei de intelegere. NICI macar o persoana nu a luat in considerare macar o secunda ca eu chiar nu am lapte, nici un medic (am fost la 3) nu mi-a facut un test de sange sa-mi masoare prolactina. Toti mi-au servit refrenul : nu exista sa nu ai lapte, lactatia se regleaza cu suptul, pune copilul la san.... Cel mai tare imi pare rau pentru ca am pierdut inceputul cu fata cea mare, ca am avut resentimente fata de ea, ca depresia mea a afectat atat copilul cat si relatia mea cu sotul. |
Bird, inteleg si imi pare rau ca nu s-a intimplat altfel. Aici ar fi multe de spus, ca nu intotdeauna sint depresii si asta fara erori medicale... dar nu alaptatul le provoaca, acelasi discurs este perceput si primit diferit, depinde de baza pe care se primeste.
Cert este ca, pina la urma, toate cele care vorbim aici avem in spate niste experiente, de care nu ne putem detasa atunci cind scriem. De aceea, ne percem agresive unele pe altele si acolo unde de fapt nu sintem (nu vorbesc de locurile unde agresiunea e voita).
Ei uite ca si noi am discutat pe aici despre coperta Time si nu au fost reactii atit de negative. Unele indiferente, treaba lor, altele admirative la silueta si atitudinea mamei... si unele, foarte putine de altfel si nici nu ma asteptam sa fie altfel de la persoanele respective au fost de genul bleah... Or fi canadieneii mai deschisi, quebecii vreau sa spun...
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui nelia Sint metode umaniste, holistice le-as putea spune, ca tine cont de ansamblul fiintei umane (si umanista si holistica mi se pare si intarcarea naturala, de aceea imi place si de aceea am adus ca exemplu toxicomania). Au ajuns la alte metode, cum ar fi reducerea consecintelor (combinata citeodata cu cea a riscurilor), un sevrage natural fara sa inlocuiesti drogul cu altul (cam despre ce vorbim noi aici), dar cu solutii naturale (saune, masaje, sport etc.), psihologice (ateliere multe de creste persoanala etc.) si multe altele. Si mai ales neetichetarea individului, neintrodosul lui intr-o categorie problematica, ci tratarea lui ca un individ normal, nu deviant, cu forte si slabiciunui, accentuarea fortelor pentru a contrabalansa slabiciunile, ajutat sa gaseasca motivarea interna, calea si mijloacele ca sa ajunga sa ia puterea si controlul asupra lui si sa gaseasca solutiile proprii (empowerment). |
Nelia,
ce descrii tu suna a centru de dezintoxicare pentru bogatani. Eu am de-a face cu pacienti care sunt tinuti impotriva vointei lor in spital, de multe ori cu security langa pat. Unde sa-i trimitem la sauna si masaj
? Majoritatea traiesc pe strada sau in conditii mizerabile si au diagnostic dublu de boala mentala si adictie. Am intalnit un sigur pacient care a trait pe strada 20 de ani alcoolic care a reusit sa se reabiliteze si traia acum intr-un apartament. Oricum, interesant ca in relatie cu alaptatul la 4 ani ai adus in discutie adictia
.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
Ilinca_M. spune:
Bird, da, se poate sa ai dreptate, cel putin partial, asa e. Poate ca daca tatal trebuia sa se trezeasca foarte devreme si sa fie foarte odihnit (stiu ca era pe forum un tatic-sofer de cursa lunga care aducea in discutie aspectul asta, ca doar mamica se ocupa noaptea de nou-nascut si mi se parea firesc) n-ar fi fost chiar placut sa "lase copilul liber". Desi in cazul fetei mele, ea nu facea galagie, nu chiuia, doar lipaia cu talpile ei micute prin casa, cara jucarii dintr-un loc in altul...sotul ar fi putut dormi linistit, dar de cele mai multe ori o prelua el, caci eu sunt mai somnoroasa iar el e pasare de noapte iar in profesia lui repetitiile nu incep niciodata mai devreme de 10 dimineatza. Dar eu nu sunt casnica, e drept ca am stat aproape 2 ani in CIC dar dupa ce m-am intors lipsa mea de somn a continuat (ma rog, in timp ajunsesem sa semi-dorm si cand ea sugea de 10 ori pe noapte:)) dar nu stiu cum naiba, ca nu vreau sa las impresia ca ma cred un supra-om, dar pur si simplu organismul meu s-a adaptat, nu mai simteam oboseala decat rareori. Asta si acum mi se pare foarte ciudat, caci inainte de sarcina eram genul care trage un pui de aghioase si dupa-masa, nu-mi dau seama cum am putut trece in extrema care se impaca cu somnul putin si intrerupt.
Iar la gradinita s-a adaptat in decurs de o luna, chiar eram curioasa cum va fi, fiica-mea e destul de imprevizibila. Timp de 1 luna nici n-a dormit deloc la pranz (as fi stiut si fara sa intreb, caci timp de 1 luna pica seara in jur de 20, ceea ce era o minune la vremea aia:))). Stiam ca toti "baby" dorm si am intrebat jenata educatoarea si ingrijitoarea:"da' nu-i deranjeaza pe ceilalti?" si au zis senine ca nu, se uita in carti. Dupa o luna a inceput sa doarma la gradi in rand cu toti, fara tzitzi,ofcourse, fara maraieli...am observat din prima zi, caci in ziua in care a dormit prima data acolo seara la 22 era fresh:))
Deci eu chiar cred ca un copil se adapteaza dupa cum vede/simte el ca e bine, dar trebuie intai lasat sa simta singur. Cand se poate, desigur, daca ambii parinti lucreaza mult de la inceputuri, posibil ca altii (bunici, cresa) il vor baga intr-un program fix de la inceput.
Dar nu toate care alapteaza mult sunt casnice (nici eu nu sunt, dupa cum spuneam, doar ca am beneficiat de CIC); la noi la odisee este o mama care s-a intors la munca de cand copilul avea 6 luni, dar fiind un oras mic mama ei, bunica fetitei, una-doua era acolo in pauza de masa sa o alapteze.
Ma rog, toate combinatiile sunt posibile. Mie imi plac discutiile pe aceste teme si imi place sa aud chiar puncte de vedere opuse. Dar chiar devine annoying cand tot citesti:"ce sugar e ala fara program de masa/ baitza/ somn?", "e vital pentru sanatatea si dezvoltarea copilului sa fie in pat cel tarziu la 20", "lasa ca vezi tu cand incepe scoala ce chin a fi", "asta-i comoditate si copilu' o sa-ti urce-n cap" si frumosul cliseu adus la rang de principiu universal "copiii iubesc rutina" dezvoltat prin: trebuie consecventa in program, ore fixe, incearca si o luna sa-l bagi in program, ca paa la urma copilul cedeaza si toate-s lapte si miere. Ei, eu stiu ca nu-i chiar asa, iar la fel cum eu nu condamn mamele care instituie rutina si obisnuiesc copilul cu anumite reguli si nu gasesc epitete jignitoare nici mamelor nici copiilor, asa mi-as dori sa fie respectate si alegerile noastre (eu, sotz, copil, ca la noi toti suntem din "acelasi" film, ar fi intr-adevar un chin ca sotul sa aiba conceptii opuse la cum inteleg eu parinteala, ar fi frustrant pentru altii, nici unul nu suntem genul care sa fim convinsi prea usor de ceva in ce nu credem:)))
I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.