copil hiperkinetic

histamina spune:

excelenta ideea cu waldorf!

maria26 spune:

histamina, momentan nu putem face trasee montane.. Albert are numai 7 luni si aproape 10 kg.. nu avem cui sa-l lasam si nici nu-l putem cara dupa noi fiind atat de mic.. trebuie sa mai asteptam..
ary v , din pacate aici nu putem intra la o astfel de grupa decat cu mari interventii... gradinitza cu program normal la care este acum ii este extrem de benefica.. daca la cealalta gradinitza, batea ori venea batut, aici nu s-a pus niciodata problema de asa ceva...aici invata zi de zi...
Andy socializeaza doar nonverbal cu copii, iar cu adultii si verbal.. nu inteleg ce e in mintea lui.. probabil se simte inteles doar de adulti...
marea mea problema fost sa accept faptul ca el este "diferit".. acum am acceptat si caut in disperare materiale sa lucrez cu el...stiu ca totul trebuie facut in joaca... cel mai ureros a fost cand psihiatrul ne-a prescris fara nici o indoiala Rispolept, spunand ca "trebuie sa-i mai luam din energie ca sa fie atent" :o :o :O.. pai de ce sa nu i-o canalizam????????? trebuie sa-l facem leguma ca sa stea in banca???? in fine.. in provincie nu se pune accent pe terapia comportamentala.. doar pe medicamente... din pacate..

maria26 spune:

ari v, as vrea te intreb ceva foarte personal... te-ai simtit vreodata vinovata?
noua neurologul ne-a spus ca Andy sigur a fost crescut de bunici care au fost cam bolnavi si nu s-au ocupat de el... :( ... ne-a jignit oarecum.. eu am lucrat de cand era Andy bebelus si a fost in colectivitate de la varsta de 1 an si jumatate ...dar am fost alaturi de el zi de zi dupa orele de serviciu.. iar logopeda cu care am incercat, ne-a spus ca am fost inconstienti ca am stat cu copilul fara sa vorbeasca pana la 3 ani...el comunica cu noi foarte bine pana la 3 ani, dar e adevarat ca nonverbal.. spunea doar mama , tata, apa..
am inceput sa ma simt vinovata si asta pentru ca specialistii ma privesc ca o mama nu tocmai buna, care mi-am neglijat copilul.. eu stiu ca ei nu au dreptate, dar totusi..cateodata am impresia ca daca as fi facut lucrurile altfel, acum situatia ar fi fost alta..
eu, din ce am citit, am inteles ca totul vine de la creier.. ca i lipseste o substanta..

histamina spune:

maria,draga mea, de sentimentul de vinovatie nu cred ca se scapa.eu ,una,nu cred.
cand strumf a facut prima alergie, pt ca i-am dat alergen prin laptele meu, am simtit ca va cadea cerul pe mine.la a doua m-am rugat sa nu ma fi nascut eu.
nu e bubita,reactie pe care sa nu i-o monitorizez cu graoza ca eu i-as fi putu da ceva.
nu stiu de cate ori am cautat forumle de iertare pe care sa i le adresez cand va creste mare...................asta simt eu.

ary_v spune:

Maria, da, m-am simtit foarte vinovata! Si la fel ma innebunea intrebarea: "de ce?" Si eu m-am ocupat de el foarte mult, mult mai mult decat de cel mic. Cand a venit cel mic mi-am dat seama cat de usor se creste un copil normal si ca intradevar e foarte usor sa condamni doar mama, cand ai acasa un copil normal.

Asta mic a facut totul natural, fara eforturi deosebite din partea mea. Pe la 2 ani vorbea binisor, isi face prieteni usor, stie ce sa faca, ce sa spuna, cum sa interactioneze. Uneori sunt chiar uimita de usurinta cu care se descurca si de faptul ca eu nu trebuie sa stau in spatele lui sa ii spun ce sa faca.

Robert, la 4 ani, nu stia sa lege un contact cu un copil. Eram mereu in spatele lui sa ii "traduc". De ex. eram la groapa cu nisip si venea un copil la el si il intreba cum il cheama. El nu il baga in seama. Eu ii spuneam uite copilul te-a intrebat cum te cheama, abia atunci raspundea. Apoi ii ziceam sa il intrebe si el numele etc, apoi daca nu vrea sa se joace cu el.. de multe ori nu iesea nimic, dar azi un pic, maine un pic si a invatat sa interactioneze asa bazal. Si uite asa ani de-a randul...
Iti spun sigur ca efortul meu a fost mult mai mare in cresterea celui mare decat a celui mic. Si acum tind sa ma ocup mai mult tot de cel mare.
Nu te simti vinovata, nu toti iti pot intelege situatia, fiecare judeca dupa propria experienta. Probabil ai mai facut si greseli, am facut si eu destule, judeca-le la rece, ia ce ai de invatat si mergi mai departe.

Ca un sfat: e important sa te ocupi de dezvoltarea sufletului la el, sa stea mult in natura, sa socializeze, mai tarziu sa faca un instrument muzical, modelaj cu ceara, lut, desen etc. Eu cele mai multe raspunsuri la intrebarile mele le-am gasit tot prin intermediul waldorfului si multe cai de urmat. Chiar de nu il poti duce la waldorf poti citi tu carti specifice.
Uite aici poti vedea cat de importante sunt simturile si nedezvoltarea lor corecta la ce poate duce:
http://www.scribd.com/doc/83479913/Rudolf-Steiner-Cele-12-Simturi
Nu exploata deloc intelectul, chiar daca e f inteligent, lasa sufletul sa creasca intai.

rrox3 spune:

Maria linisteste-te Impulsivitatea pe care o manifesta Andy, agitatia, e o trasatura de personalitate, nu e o boala. Uita de toate etichetele astea, pur si simplu uita-le. Andy e un copil diferit in masura in care fiecare copil este diferit de ceilalti.

Are nevoie sa lucrati cu el, sa-si imbunatateasca capacitatea de concentrare a atentiei, dar nu faceti un capat de tara din asta. Este exact la varsta la care se construieste capacitatea asta. Unii o au mai buna, altii mai putin buna si trebuiesc ajutati.

Iti pot recomanda o psihoterapeuta cu experienta in lucrul cu copiii cu tot felul de probleme, spectru autist, ADHD, etc. La fel, uite aici si site-ul Asociatiei de terapie comportamentala aplicata: http://www.asociatiatca.ro/ Exista destui terapeuti ABA in Romania, dar nu de asta are Andy nevoie.

Ti-as sugera sa uiti si de medicatie. Substantele alea prin creier se regleaza si ele, exista o relatie intre ele si psihicul copilului si comportament. Oriunde actionezi se schimba si celelalte.

rrox3 spune:

Cat despre vinovatie, nu o lasa sa-si faca loc in sufletul tau. Nu aduce nimic bun cu ea. Cei care iti induc sentimentul asta nu sunt specialisti, crede-ma. Nu oricine practica o meserie, chiar stie ce face... din pacate.

Schimba perspectiva asta, in care Andy are "un defect" si tu esti mama vinovata de "defect". Copiii sunt diferiti, asa cum unii sunt mai talentati la desen si altii nu, unii sunt mai dotati la capacitatea de concentrarea a atentiei, altii mai putin. Si toti sunt copii normali.
Sistemul asta energetic tine de temperament. Temperamentul este inascut. Nu e opera bunicilor

Ocupa-te de el, insa relaxata, cum l-ai sprijini la o limba straina daca nu ar fi prea talentat la asta, nu cu disperare. O sa vezi progrese. E ceva ce se imbunatateste cu varsta. In general copiii ajung sa stea locului pe scaunele la gradinite in jur de 5 ani. Andy e inca micut, e o asteptare fantezista a ta sa stea locului.

maria26 spune:

in primul rand va multumesc din suflet pentru incurajari.

ari v, la fel patesc si eu cu Andy... el abordeaza un copil, luandu-l de mana si mergand cu el, dar daca copilul respectiv il intreaba cum il cheama, se blocheaza si pare pierdut.. in momentul in care intervin eu, raspunde...daca sunt mai multi copii, el se joaca printre ei, imitandu-i, dar pare ca nu intelege regulile jocului...
in legatura cu cei ce critica..m-am saturat de oameni pe strada care sa-mi spuna ca Andy nu este cuminte, ca e nebatut, ma indeamna sa-l bat, ca ii fac injectie etc.. iar Andy nu vede, nu aude, cand i se pune pata , urla.. episoadele sunt din ce in ce mai rare.. si sunt zile cand chiar nu face..sper ca frustrarea asta va trece atunci cand se va putea exprima f bine
rrox3, e greu sa gasesc aici un terapeut bun si ieftin.. pe Andy l-a evaluat Dana Martinescu, presedinta asociatiei AITA din Bucuresti.. este un psiholog extrem de bun... a spus ca la el nu este problema decat cu concentrarea si ca asta se poate regla acasa, lucrand cu el..insa aici, la Pitesti, ne-am lovit de alte raspunsuri... aici se dau medicamente si te cheama doar la evaluari... fara terapie .. fara nimik... nu evalueaza copilul.. stau de vorba cu parintii si pun diagnostic.. mi se pare rea vointa.... greseala mea a fost ca am fost aici cu el..
Andy sta la masutza, face puzzleruri singur din 16 piese, coloreaza, deseneaza, picteaza etc...dar se bataie...
sincera sa fiu asa am fost si eu cand eram mica.. am citit, scris si socotit la 4 ani.. dar eram impulsiva si fff energica.. numai ca pe atunci nu se stia de hiperkinetism... nu am rezistat la nici o gradinitza pentru ca ii bateam pe toti :)))))) iar la scoala am fost eminenta si linistita... .. dar atunci nu erau cerintele de acum...
rrox .. fraza asta Ocupa-te de el, insa relaxata, cum l-ai sprijini la o limba straina daca nu ar fi prea talentat la asta, nu cu disperare. mi-a ramas intiparita in minte...imi da chiar aripi..

rrox3 spune:

Maria pastreaz-o acolo intiparita bine, aveti nevoie de ea si tu si Andy.

Daca sta la masuta si face tot felul de lucruri, puzzle-uri si desene, le termina, nu e chiar o mare problema de concentrare. Lucrand, mergand la gradinita, se va ameliora.

Bataiala, agitatia de care spui, a avut-o mereu? S-a accentuat sau a scazut in anumite perioade?

Adoarme greu si in zilele cu multa activitate fizica? Cum arata o zi normala de-a lui Andy? Ce face de obicei intr-o zi oarecare?

Nu il mai duce la asa zisii specialisti. Pentru linistea ta, poti veni la perioade mai mari de timp pentru re-evaluare in Bucuresti.

BellaDonna spune:

vin si eu sa scriu din ex. mea cu fetita care a fost argint viu de cand a facut primi pasi, si acum are 11 ani si e un copil super inteligent premianta,
deci nu va faeti griji,

Maria26 asa era si a mea la joaca , nu tu reguli sau jucat ca alti copii dar nu mi-am facut griji, facanduti griji transmiti starea ta de neliniste copilului, ai incredere in el e un copil minunat nu trebuie sa fie ca altii si sa intre in tipar, eu tot timpul iam zis si ii zic si acum sa fi diferit e ok,
ce am facut eu, in primul rand o alimentatie sanatoasa fara dulciuri, explicat copilului cat de rele sant dulciurile, multe fructe si legume proaspete, fara sucuri acidulate preferat cela facute la storcator, eu iam dat ciocolata am preferat decat sa fie pofticiosa ,
si acum am ciocolata neagra si cu lapte la alegere

inotul e sportul cel mai ideal a mea a mers de la 3 ani jumate, eu nu recomand alte sporti in grup chiar si Karate, inotul ii consuma toata energia , acum e la echipa de not dupa o ora jumate de inot nonstop , e calma si super fericita nu e obosita fizic ci e altfel are o stare pozitiva si o energie benefica nu hiper, dupa inot se concentreaza mai bine la teme si invata ai repede,

acum ce am facut eu cand era mica , nici intr-un caz nu am inebunito cu asa trebuie sa invete am lasato sa se bucure de copilarie de la gradinita pana in clasa a 4 a nu am pus accent pe note , mai greu a fost cu cititul dar am decoperit ca dimineata e mult mai calma si atenta asa ca am schimbat programul ne trezeam dimineata mai devreme cu vreo 40 minuta inainte de a pleca la scoala si citeam, ca sa o stimulez schimbam tot timpul ba citeam cu intonatie ba faceam concurs, trebuie sa vezi cei place copilului tau sal descoperi, fetitei mele ii place mult intrecerea cinei mai bun si asa faceam teme,
acum nici nu mai stiu ce inseamna , e un copil de nota 10, se descurca singura la teme siinvata foarte repede, e foarte silitoare si responsabila , sant momente cand ma intreb ce sa intamplat cu copilul meu de la super hiperkinetic la un copil cu nonte numai de 10 responsabil si inteligent, a si merge in continuare la inot , nu am facut pauza cu inotul in toti acesti ani , recomand inotul din toata inima stiu ca e greu au fost momente cand pt mine era greu cu programul dar am facut un efort si nu am renuntat la inot , merge de 3 ori pe saptamana cate o ora jumate de inot

ce vreau sa spun ca o sa fie ok, bucurativa de copil, asnt copii super inteligenti, si nu trebuie neaparat sa se incadreze in norma, eu nu am facut terapie cu a mea si nu a luat nici un fel de medicament, doar mancare sanatoasa , sport si incercat sa=l inteleg si sa invat de la ea ce are ea nevoie.