Recompensa pt. rezultate scolare - gresit?

olympia spune:

Nu-i asa simplu. De ex, majoritatea treburilor casnice sunt necesare chiar daca nu-s placute, sunt obligatorii pentru a ramane sanatosi, asta-i motivatia pentru a le face. Explici ce si cum cu microbii, praful, aerisitul, faci cu ei, arati si ajuti si imprimi un anume ritm, unele zilnice, altele saptamanale.

Temele de scoala pot fi si ele placute sau nu, aici sunt multe de zis. Conteaza si cat de bine se descurca deja la materia respectiva, una care-i pune probleme ii va fi nesuferita. Si atunci are nevoie sa-i arati partile placute ale materiei si sa-l inveti sa invete, nu-i plimbi pestele pe la nas, il inveti sa pescuiasca.
La lucruri nefacute, sau facute mai prost daca-i tai o placere il faci sa se simta rau, vinovat, incapabil... dai nastere la resentimente. Cui foloseste asta? Mai bine discuti si explici consecintele faptei ca sa inteleaga ce i se cere si mai ales de ce i se cere, apoi ii arati cum poate repara.

Folosind mereu recompense, transferi asupra obiectelor sensul actiunilor noastre, ori nu pentru cele materiale ne zbatem. Multe le facem pentru cei de langa noi, altele le facem ca sa ne simtim bine dupa, sunt necesare sanatatii si sunt munci care pur si simplu ne pasioneaza. Eu cred ca un copil e capabil inca de mic sa inteleaga motivatii diferite si implicarea in ceva anume fara recompense.
Recompensele evalueaza artificial prestatii dupa un cod si un program al adultului ce poate fi diferit de ce are nevoie copilul. Poate-s lucruri care lui ii plac si la care e bun care nici nu intra in programul respectiv, ca e nevoie de timp si de libertate pentru a le descoperi si valorifica. Si mai e ceva, copilul invata cu adevarat atunci cand parintele se implica, explica si arata, chiar nu mai are nevoie sa i ofere sau sa i confiste ceva pentru a intari lectia.

alinuk spune:

fetelor

va citesc cu interes

si cred ca sunt situatii diferite, la care teoria se poate aplica in masura mai mare sau mai mica

E o chestiune si de varsta, una e sa explici unui copil de 3 ani consecintele actiunilor si faptelor lui, alta e sa explcii unuia de 8 ani.

Eu una va marturisesc ca in prima faza incerc prin a le explica cu amanunte si detalii consecintele actiunilor noastre. Ma straduiesc, incerc sa ii implic, sa experimentam impreuna, etc. Sunt adepta acestei teorii, e admirabil pentru cele care reusiti in directia asta, la noi nu functioneaza mereu si recurg la 'recompense' ... nu neaparat materiale.. dar tot recompense le numesc

Mai exersez sa stiti!



Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)

www.desprecopii.com/info-id-8903.htm" target="_blank">Lumina Sfanta pentru copii



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

ML spune:

Si continuarea, Viviana :)? Caci un copil din cei doi ai mei este suficient de matur sa inteleaga asta, celalalt alege sa se joace si sa-si rezolve problemele in ultimul moment.

nelia spune:

Din punctul meu de vedere, este singura cale de a-l responsabiliza. A mers cu briceagul, e mindru de el, incearca, experimenteaza, mai cu o zgirietura, mai cu o taietura, dar e acolo, e implicat in ceea ce face, e pe drumul spre autonomie si responsabilizare. De ce nu ar merge si cu scoala?

Stiu ca rezultatele sint mai frumoase, copilul mai aproape de perfectiune atunci cind i se cere in mod expres ceea ce sa faca si este recompensat daca a facut bine si sanctionat daca nu a facut. Cind il lasi sa experimenteze, la inceput rezultatele probabil ca vor scadeam nu vor fi la inaltime si te vor ingrijora (la fel cum inca se zgirie inca, se taie cu briceagul, nu-l stapineste bine, dar veni si vremea cind va sti sa lucreze acel lemn fara sa-si mai faca rau la miini)... dar apoi se vor ajusta, probabil ca nu vor fi niciodata la fel de bune ca atunci cind obtinerea lor se face cu recompense si sanctionari, dar vor fi ale lui, nu ale voastre.

Dupa ce ati ajunge aici, la rezultatele lui, se poate lucra mai departe, pina se obtine cit mai mult din potentialul lui, stimulindu-l, facindu-l sa inteleaga care ii sint fortele, care ii sint slabiciunile, ce trebuie ameliorat... E un proces lung, mult mai lung decit atunci cind ii dai paginile de lucru... le-a facut pac! - recompensa, nu le-a facut pac! - sanctionarea.

Spuneam ca revin la salariu... mie mi se pare altceva. In primul rind, noi sintem adulti, rau sau bine, ne-am format deja... si gindim ceea ce ni se intimpla cu mintea de adult. Apoi, salariul vine in urma unei testari (trimis CV, interviu etc.) in urma careia, daca esti angajat, semnezi un contract prin care, practic, iti vinzi forta de munca angajatorului. E ca o afacere, eu cer asta, tu dai asta... semnam, ne stringem miinile si amindoi se aleg cu ceva (de multe ori mai mult primul, dar se poate re-negocia, se poate face mereu ceva).

Copilul, cum spunea si Viviana, are si el metodele lui care seamana cu salariu, de aceea e de dorit sa se ajunga la un sistem de evaluare corect (nu prea e peste tot, din pacate).

Insa procesul de invatare nu e o afacere, e un act de dezvoltare personala, deci ar trebui sa fie foarte implicat in el, sa fie subiectul lui, nu obiectul asupra caruia se face presiuni ca sa se obtina rezultate... care da, ii sint benefice si copilului (note bune, intrat la anumite scoli etc.), dar pentru mine e important si procesul cum se ajunge la aceste rezultate si cum se simte copilul in acest proces (de fapt, cred ca e mai important procesul efectiv, cit rezultatul).

Cornelia

Donia spune:

nelia, m-am logat ca sa votez raspunsul tau, e minunat felul in care ai explicat

Eu nu cred in recompense, ma refer la acelea sustinute care ar trebui sa modeleze un comportament. Pentru ca in lipsa recompenselor dispare si comportamentul. Dar am recompensat si noi uneori efortul, de exemplu la sfarsitul unui an scolar bun am iesit la restaurant sa sarbatorim in familie, restaurantul a fost ales de fetita, dar practic ne-am bucurat toti.


ML, cat de important e testul asta? Ce se intampla daca nu il ia sau daca ia nota mica?


aqai, noi ii dam fetitei bani de buzunar pur si simplu, am inceput de pe la 7 ani, si cativa ani i-am tot dat 3 dolari pe saptamana. Anul asta am trecut la 5. Am invatat-o ce e ala un buget si i-am sugerat sa imparta banii pe 3 categorii, spending, savings personale si cadouri pentru familie.
Baiatului inca nu ii dam bani de buzunar, el are 5 ani, insa el aduna maruntis in cutiuta lui.
Banii de buzunar nu i-am conditionat de nimic, deci nu intra in categoria recompenselor.

buflea spune:

Eu zic ca recompensele se dau ca metoda de motivare, pentru rezultate deosebite sau pentru eforturi depuse in activitati mai putin placute. Nu o sa-i dau "+" pentru rezultatele la matematica, pentru ca la matematica nu opune rezistenta, dar o sa-i dau "+" pentru orice e legat de citire, pentru ca stiu ca evita cartile cat poate.

In plus, la scoala recompensele sunt date cam tuturor pe principiul "no child left behind" si nici nu sunt atat de interesante ca recompensa de acasa.

Olympia, asta cu explicatul este teorie pura - ce crezi tu ca intelege un copil de 7 ani din explicatiile cu finalitate lunga ? Sa inveti ca sa-ti faci o profesie care o sa te ajute sa traiesti mai usor ...bla, bla, bla . Copiii traiesc in prezent si pretuiesc lucruri marunte cum ar fi o jucarie. Ce doresc eu sa perceapa din sistemul recompenselor este ca "imi doresc ceva si am sansa sa fac EU ceva ca sa-l obtin".

In plus, sa nu trecem cu vederea ca plusurile vin la pachet si cu "minusurile" si definesc un standard punand copilul in competitie cu propriile-i rezultate (daca o data a citit o carte cu 4 capitole, urmatorul "+" il va lua la o carte cu cel putin atatea capitole sau mai multe).

E clar ca putem suci notiunile astea pe toate partile, in mod sigur depinde si de copil - copiii mai competitivi se inscriu bine in sistemul recompenselor, probabil ca cei mai pasivi renunta la premiul final fara prea multe lacrimi. De aceea nu cred ca sistemul de recompense este universal valabil, dar cu siguranta nu cred ca este daunator.

buflea spune:

Marturisesc fara rautate ca nu sunt de acord cu nimic din ce ai scris mai sus . Orice actiune a noastra are ca finalitate o recompensa care nu trebuie sa fie neaparat materiala. Satisfactia de a face bine este tot o recompensa a unui efort depus, recunostinta celor ajutati este tot o recompensa ...

Copiii insa nu sunt atat de profunzi si nu au maturitatea de a se bucura de stari si sentimente, nu au inca definite clar niste standarde personale de bine si rau (bine = curat, rau = murdar) ca sa faca niste lucruri mai putin inetresante (ducul gunoiului) spre a-si atinge acel standard. La ei conteaza prezentul si partea materiala.

Apoi nu as vrea sa dispretuim partea materiala ca finalitate a unei recompense - partea materiala este o componenta foarte importanta a vietii si eu cred ca este ok sa lupti pentru avantaje materiale, desigur cand aceasta lupta nu este dusa la extrem. Eu nu evit discutiile despre partea materiala cu copiii mei - incerc sa le spun pe intelesul lor, daca inveti o sa ai bani si o sa ai libertatea de a trai bine.

Si nu, dorinta, placerea (?) de a invata nu depinde de implicarea parintelui ... eu ca parinte sunt alaturi de el sa il sustin in procesul de invatare, sa-l expun la tot felul de experiente si sa observ ce i se potriveste nu sa-l fac EU sa ii placa cititul. E clar ca n-o sa-i placa niciodata, nu am asteptari mari in aceasta directie ... totusi doresc sa invete sa citeasca acum, cand toti cei de varsta lui o fac si doresc sa o faca bine, chiar daca acest lucru nu este de interes pentru el. Daca pentru a obtine asta de la el, este nevoie sa ii dau plusuri si sa-i cumpar jucarii de fiecare data cand le acumuleaza, atunci la asta o sa apelez.

viviana spune:

ML sunt cazuri in care nu te poti baza pe maturitate. Nici pe intelegerea copilului pentru ca s-ar putea sa inteleaga bine mersi dar sa nu vrea.
Continuarea ar fi ca va intelege facutul lectiilor nu ca pe o pedeapsa.
Continuarea ar mai fi "to do list".

Eu am observat ca multi copii functioneaza foarte bine cand stiu ca au un program fixat dinainte.

Cand era fata in clasele primare aveam un carnetel cu program de lectii + joaca.
Scrisesem acolo un motto: joaca este la fel de importanta ca si lectiile. Si cand a vazut ea ca eu ca parinte pun pe acelasi loc lectiile cu joaca a fost mai relaxata.
Intotdeauna lectiile erau maxim 2 ore (20 minute concentrata, 10 minute pauza, sau 15 minute concentrata 10 minute pauza - in functie de varsta) si vreo 4 joaca.
Nu a existat zi in care la ora 18 sa nu fim in parc.
Asta a functionat minunat in clasele primare.

Apoi a aparut rebeliunea adolescentina - s-a schimbat situatia dramatic insa tot lista o tine pe linia de plutire - greu, da' o tine.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

michelle-usa spune:

nelia, ai scris frums ce ai scris...dar concret nu vad solutii.
cel putin nu le-am gasit in mesajele tale. poate daca vrei sa fii mai explicita.
sunt copii si copii...cum spunea ML. unul invata mai repede din greseli altul poata nu invata toata viatza.unul e mai considerent celuilalt nu-i pasa de nimic decat de joaca.
nu putem sa-i lasam de capul lor sa invete din greseli sa tot experimenteze pana ii iese bine.

de asta suntem ca parinti sa-i indreptam pe drumul bun, in functie de aptitudinile lor, de dorintele lor...noi avem experienta, ei nu au.
simt cu convingere ca am o responsabilitate ca parinte.




michelle

michelle-usa spune:

intreba cineva ce se intimpla daca nu ia anumite teste. in america e diferit.inca din clasaele 1-4 anumite teste sunt importante.
poate nu e cazul la testul asta,dar sunt teste care in urma lor vor fi repartizati pe categorii de invatare.

de ex si al meu si cu doar alti 4 copii din clasa sunt la un nivel mai inalt la citit si matematica decat restul clasei.
in clasele a 5,6-a...unii invata geometrie,fizica... altii mai slabi nu sunt repartizati la clasele astea decat la liceu.
asta a fost un mic exemplu ca testele si rezultatele din clasa sunt totusi importante.

acum depinde de fiecare copil si parinte ce vor de la viata. daca unii vor sa devina sportivi nu au nevoie de matematica...
altii care au capacitate intelectuala mai redusa...iar nu au ce face cu matematica, dar treb canalizati in functie de aptitudinile lor.



michelle