Cum ne controlam emotiile?

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Citat:
citat din mesajul lui Aqai

pt emotiile de inceput: pe mine ma ajuta forte mult sa imi identific o pozitie de egalitate cu audienta sau cu partenerii de negocieri. Pentru tine poate fi: si ei au fost studenti au trecut prin asta, e randul meu sa trec prin proces. nu uita ca si ei au fost acolo si chiar daca sunt severi in final scopul nu e sa va distruga voua moralul ci sa evalueze nivelul vostru de pregatire.



Aqai
Mi-a placut foarte mult postul tau, tot postul tau, m-am oprit la paragraful de mai sus pentru ca e ff important. Si simteam nevoie sa-l subliniez pentru Mihaela.

Mihaela, fara gluma, pe unii ii ajuta extrem de mult sa isi imagineze lucrurile lumesti pe care le fac cei din public(sau o autoritate). Daca scapi de imaginea de ´´bau bau´´ care intimideaza si privesti omul, oricare ar fi el, ca pe un om perfect egal tie ca fiinta, care are si el in viata lui dureri de burta, emotii, sosete gaurite , parul valvoi cand se trezeste, etc etc , atunci te relaxezi . Ba chiar te poti amuza in sinea ta de gandurile care-ti trec prin cap
Si asta iti da o stare buna, se risipeste tensiunea.

--------------------------------------------
´´Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei´´S.F.


Asa e, aqai are perfecta dreptate. Si tu la fel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristoiu spune:

Mihaela pentru ca esti inca studenta intereseaza-te daca nu ai cumva vreo optionala de un curs de actorie pentru amatori la sectia de teatru sau facultatea de teatru din apropiere sau un curs de voice/speech. Eu am predat actorie, dar aveam si cursuri de voice si toate pentru studenti de la alte facultati care aveau oroare de vorbit in public. Nu devii actor cu cursurile astea, dar inveti ceva din tehnicile de care iti spuneam. Una e sa le citesti teoretic pe hirtie si alta e sa te indrume cineva.

Daca nu, iti recomand yoga si pilates, actorii si-au derivat multe exercitii si tehnici din ele.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Din pacate in orasul unde studiez nu sunt asemenea cursuri, dar nici nu as avea timp de ele.

Am vazut recent The king's speech si am vazut cat de mult ajuta indicatiile unuia de meserie.

Poate gasesc un psiholog. Am vazut ca sunt psihoterapeuti care au tot felul de tehnici...insa sunt atat de departe de domeniul asta incat nu stiu daca se potrivesc. Lady J, oare ce ar fi mai bun?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bee spune:

Mihaela subiectul tau e fix pe sufletul meu. Sunt alaturi de tine, adica in aceeasi situatie dezastruoasa. La mine panica de a intalni persoane noi sau persoane cu o anumita autoritate e de-a dreptul patologica. Am perioade in care nu ma pot mobiliza sa bat la o usa si perioade in care nu pot sa dau telefoane sau sa trimit mail-uri fiindca imi fac scenarii de genul "ce-o sa spuna X daca......". E infiorator. Idem roseata, alergia care-mi apare pe fata si pe piept cand sunt in situatia de a vorbi in public sau in alte situati stresante. Stiu ca am nevoie de psiholog, dar nu gasesc timp sa ajung acolo......
Anul care a trecut am sustinut 3 sau 4 lucrari in public, anul asta ma asteapta tot cam 3 sau 4. De examene nu mai vorbesc. Am avut si eu 20 examene de sustinut in 12 luni. Dar parca la examene a fost cum a mai fost, cu toate emotiile si primele minute de "alb in cap".
Iar la prezentari, sincer de 2 ori, am fost macar in fata unei audiente prietenoase, adica erau si oameni care ma cunosteau, stiau ce pot si incercau sa ma incurajeze moral. La mine situatia-i asa de evidenta, incat profesorii mei au incercat sa-mi usureze chinul.......Cred ca asta m-a ajutat. Am recunoscut cand a fost cazul si s-a putut ca-s extrem de emotiva.
In vara m-am oferit sa sustin o lucarare a altcuiva, la o conferinta, exact in ideea ca "n-o sa mi se intample nimic rau".
Pur si simplu ii invidiez pe oamenii care-s dezinvolti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Archa spune:

Eu am avut chiar ieri o prezentare (nu sunt studenta si nici audienta nu era formata din studenti:).

Cum m-am pregatit:

1. am repetat punctele esentiale, ideile principale etc
2. mi-am pus castile si am cantat niste muzici de pe youtube:)
3. cand am intrat si am recunoscut 'greii', i-am transformat mental din barosanii domeniului in mame si tati. M-am gandit ca fiecare se gandeste, probabil, la 'o fi mancat copilul azi?', 'ah, trebuie sa-i fac baie cand ajung', 'sper sa nu vorbeasca asta prea mult ca sa prind trenul de 6 si 10 si sa apuc sa fac placinta aia'.

La mine functioneaza mereu. Ma relaxez si-i relaxez si pe ei.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bee spune:

Din ce spunea Aquai, esential este sa-ti repeti ca tu stii cel mai bine anumite amanunte. Tu iti vei face prezentarea, deci singura iti vei structura ideile pe care le-ai aprofundat. Si cumva logic ar fi ca intrebarile sa vizeze ceea ce ai studiat. In cazul asta, ar trebui sa fii pregatita. Daca nu te poti agata de ceea ce stii si ai sa fi surprinsa total, e cel mai bine sa recunosti ca mai ai de invatat si ca ai sa te concentrezi pe viitor pe ceea ce ti-a scapat.
Nu stiu de ce, dar eu cand ajung la intrebari sunt mult mai relaxata. EU am o mare problema pe partea de inceput, cand sustin lucrarea. Si inca ceva, cei mai mari specialisti din lume, nu le stiu pe toate. Sunt sigura ca domeniul este vast, iar tu te concentrezi pe o mica parte din el in ceea ce prezinti. Ideal ar fi sa fie ceva interesant pentru cei ce te asculta si sa insisti pe lucruri nu foarte studiate pana-n momentul respectiv. Trebuie sa fii "tu" si cand faci practica si cand faci sustinerea, iar asta pe langa faptul ca ai emotii, presupune si faptul ca esti o persoana atenta, muncitoare si (de ce nu) creativa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Bee, sper sa te ajute si pe tine ce scriu fetele pe aici.... Daca as avea solutia magica, ce bine ar fi!

archa, multumesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Archa spune:

Ah, da, am uitat ceva.

Cand mi-e foarte frica, ma gandesc la the worst case scenario. Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?

Sa ma impiedic si sa cad cu rotile-n sus, sa ma apuce pantecaraia si sa ies de la toaleta cu hartia atarnand de ciorapi sau cu fusta prinsa-n chilotei (nu sunt cea mai indemanatica persoana din lume:), sa raman muta cateva secunde bune - cat sa inceapa lumea sa-si dea coate, sa-mi tremure mainile, sa-mi tremure vocea, sa dau peste vreun 'rau' sau vreo 'rea' care vrea sa(-si) dovedeasca ce destept/desteapta e si sa ma desfiinteze etc etc etc.

Dupa care ma gandesc ca niciuna dintre variante - oricat de mortificanta ar fi - nu e chiar sfarsitul lumii as we know it, ca oricat ar rade de mine unul sau altul, asta nu schimba esenta mea si a lucrarii mele, ca de fapt atata vreme cat familia mea e sanatoasa si fericita si nu murim de foame putin imi pasa mie de ce cred ceilalti.

Cred ca o parte din secret e sa fii generos/generoasa, sa te gandesti la ce dai celorlalti, nu la cum te prezinti tu, sa te gandesti ca le dai o bucatica din bunatatea si generozitatea ta:)

Alta parte din secret e vocea. Vorbiti rar, raspicat, din diafragma nu din gat, indulciti tonul din cand in cand - mai ales cand faceti eye-contact, zambiti (ganditi-va la ultima chestie spusa de copilul vostru cel mic sau la mutrita lui cand ii e somn).

Gata cu predica

Edit: typo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dita spune:

Nu sunt buna de dat sfaturi ca si eu sunt f emotiva dar am constatat ca uneori adevarul este cea mai buna cale, in sensul ca nu incerca sa pari altcineva, ci pur si simplu iesi si recunoaste deschis in fata lor ca ai niste emotii puternice care poate iti vor afecta prezentarea dar ca te straduiesti...etc, nu stiu, ceva de genul asta. Si daca o spui si cu putin umor ai sa vezi atmosfera se va mai destinde, se va creea o legatura intre tine si publicul tau.
Succes!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

cel mai bun sfat care mi s-a dat a fost "vorbeste din inima!"
nu te gandi la consecinte, intrebari, chestii stiintifice. gandeste-te ca tu faci prezentarea aia dintr-un domeniu care iti place, ca ai lucrat si descoperit lucruri noi si cu adevarat interesante pentru tine.
si prezinta-le in felul asta. cu sinceritate, alege ce ti-a placut mai mult.

ca "smecherie" pt eventualele intrebari - ai putea lasa niste puncte de suspans (invizibile, evident) la partile care ti-au placut mai mult si despre care ai putea vorbi mult si bine. astfel incat audienta sa fie incitata sa te intrebe de acolo.

si da, foarte bine te-a sfatuit cine te-a sfatuit, sa nu citesti de pe slide-uri, pe ele sa ai ceva diferit de ce povestesti tu. ma rog, nu total - de ex. ai un grafic, concluziile telegrafic, le dezvolti liber.

e buna si ideea sa faci prezentarea in fata sotului, dar ce-ar fi daca ai modela-o sa fie accesibila si pentru fete si ai face prezentarea cu o audienta mai mare, incurajandu-le sa-ti puna intrebari?

Mergi la inceput