Cum ne controlam emotiile?

nelia spune:

Pierzi din nota daca nu te uiti la oamenii cu care vorbesti. Scopul prezentarilor orale este exact de a reusi sa vorbesti cu publicul, sa comunici cu ei, sa te uiti la ei... Te inteleg perfect, la prima mea prezentare orala in franceza, am simtit ca lesin. Dar ca orice altceva, lucrul cu tine insati da roade.

Eu am folosit, intuitiv, ceea ce mai tirziu am aflat ca se numesc tehnici de ancorare in programarea neuro-lingvistica. Sigur ca daca esti emotiva ca fire (eu nu sint, nu sint nici mare adepta a cuvintarilor in public, nu am talent oratoric, dar nici nu ma simt prea jenata sa iau cuvintul atunci cind am ceva de spus, insa cind schimbi limba, limbile, totul devine mai dificil), nu te vei schimba definitiv... dar aceste exercitii te pot ajuta sa faci fata bine incercarilor de acest gen.

Si sa stii ca functioneaza, de la primele prezentari orale in franceza sau in engleza, cind imi tremurau toate alea... acum sustin cazurile in sedinte de echipa si ma minunez singura de mine, aproape nu mai am nevoie de exercitii... Tot nu ma simt in largul meu, simt nodul in git, dar e in regula.

Aceste exercitii, pe linga respiratia pe nas si alte tehnici de relaxare, pe mine m-au ajutat mult si cu copiii, de a-mi controla emotiile, nervii, de a face face situatiilor in care simti ca-ti vine sa spargi farfurii.

Revin la subiect, cred ca e unul foarte bun si avem multe de aflat de la o discutie pe aceasta tema.

Acum am citit si ce s-a scris... Cristoiu, da, tehnicile folosite in teatru sint si ele bune, gasisem un site unde erau chiar descrise citeva tehnici care pot ajuta.

Ideea este ca se lucreaza, totul se lucreaza, nimic nu e fara leac, desi asa pare.

LadyJ, nu pot sa intru de la servici pe site, dar da, tehnicile cognitiv-comportamentale pot ajuta mult.

Cornelia

mihaela_s spune:

lady J, am sa printez postarea ta si am sa o citesc pana o invat pe de rost, sa o repet inainte de fiecare prezentare (ma asteapta vreo trei mari).

nelia, vorbesti limbi straine . Nu sunt defel in domeniu cu aceste metode si tehnici, daca ai timp sa ma ajuti cu ceva link-uri? Cu mare placere in romana, caci engleza o mai stapanesc cumva, dar mai mult cea de specialitate (pe domeniul medical) insa franceza deloc :(. Apoi sa vad cum traduc in suedeza ca sa vad ce specialist sa caut :).

cristoiu ca ai pomenit de actori...stii cumva cum isi inving ei emotiile?

Da, imi dau seama ca se lucreaza, ca e un intreg proces, eu de vreo 30 de ani lucrez dar imi dau seama ca lucrez fara metode. Si nu ajunge doar sa ma incurajez singura, ca simt la fel de fiecare data.

buflea spune:

Eu nu am inteles cine va fi auditoriul tai - profesori, colegi - predai un curs sau expui ceva ce ai invatat ? Intrebarile cor fi dintr-o materie pe care o ai de invatat sau sunt intrebari generale, provenite din curiozitatea publicului ?

Si eu aveam teama de intrebari - dar imi pregatisem un raspuns evziv in cazul in care era ceva ce nu stiam, ceva de genul "nu am informatii despre acest aspect dar ma voi documenta si voi reveni cu un raspuns". Eu zic ca depinde si cum spui ca nu stii ceva - daca esti calma si vorbesti firesc - ca doar este ceva firesc sa existe lucruri pe care nu le stii - nestiinta se trece mai usor cu vederea decat daca incepi si te balbai, te inrosesti, sughiti, lesini ca si cum ar fi sfarsitul lumii.

Cred ca cele mai bune sfaturi ar trebui sa le primesti de la fetele care predau, mai ales la nivel de invatamant superior - ca acolo stau fata in fata cu adulti si risca cam aceleasi momente ca si tine.

mihaela_s spune:

Nu buflea, nu predau. Sunt studenta. Mergem peste doua saptamani in prima noastra practica in laborator. Cand terminam, trebuie sa prezentam un raport cu ceea ce am lucrat in laborator, date teoretice, practice, etc. Auditoriul e alcatuit din colegi, alti colegi din alti ani care vor sa vada/auda, profesorii examinatori (primim calificativ la sfarsit), cate un medic din fiecare laborator (necunoscuti, din alte localitati decat am avut practica). In principiu intrebarile vin de la profesotii examinatori si de la medici (gen de ce crezi ca s-a facut asa si nu altfel, ce s-ar fi putut intampla in situatia asta, etc.). Nu stie nimeni ce intrebari vin, nu ai cum sa te pregatesti inainte, depinde ce cred examinatorii pe moment ca ai omis, uitat sa spui, sa prezinti. Iar ca sa spui ca nu stii...hmmmm, nu e tocmai situatia in care sa spui asta. :) Da, profesorii ne raspund mereu asa, ca intrebarea le depaseste competenta si nu pot raspunde. Dar noi, ca examinati, nu putem face asta.

O prezentare asemanatoare va fi in toamna, dupa a doua tura de practica in laborator. Iar a treia e sustinerea lucrarii de diploma. Mai departe nu mai stiu ce ma asteapta :).

Aqai spune:

Mihaela, pentru stapanirea emotiilor ar fi foarte bine (asa cum deja s-a mai spus ) daca ai putea imprumuta putin de la actori. Incearca eventual sa vezi daca gasesti un curs de actorie pt adulti. Chiar si numai cateva "trucuri" si vor face o diferenta imensa.

Apoi, zici ca ai de prezentat unor profesori si nu poti sa spui nu stiu. Incearca sa folosesti faptul ca ei stiu, sau ar trebui sa stie, in favoarea ta. Daca ai o vaga idee despre raspuns, incearca a spui asta: m-am gandit la subiectul asta, abordarea mea ar fi ca/... dar stiu ca nu e completa, as aprecia foarte mult si parerea dvs? Poate merge sa transformi intr-o dezbatere. Nu stiu cum sunt in tara asta, dar am vazut foarte multi profesori sau oameni cu cunostinte mai multe carora le facea placere sa le impartaseasca in astfel de situatii.

Poate poti sa faci o repetitie cu cineva? Daca ar fi proiect de grup ( poate organizezi un grup de studiu daca nu ai?) ar fi ideal sa simulati situatii cat mai incomode in grup. Fiecare sa puna intrebari despre ceea ce i s-a parut mai iesit din comun, mai complicat.

Un truc care pe mine m-a ajutat mult: incearca sa stii dinainte cine e in audienta. Poate daca sunt si colegi sau un prof cu care te intelegi mai bine, poti sa il abordezi inainte de prezentare si sa faceti un pact: ii cauti privirea cand ai nevoie de sprijin emotional. un zambet prietenos in public face toti banii.

Apoi: incearca sa nu te uiti direct in ochii celor care te intimideaza; dr ca sa nu para ca le eviti privirea, priveste fruntea lor. Si pt asta e nevoie de un pic de antrenament, asta poti face seara cu sotul acasa.

fug la piticime si revin. Sper sa iti fie de folos, cu putina practica te obisnuiesti. CU roseata, nu stiu cum sa te ajut, si mie mi se intampla uneori.





Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

buflea spune:

Deci teoretic, ar trebui sa stii sa raspunzi la orice intrebare daca vizeaza materia invatata ...
Cred ca totusi e bine sa iti pregatesti un raspuns de "nu stiu" in cazul in care ti se intampla - adica sa nu te balbai atunci ca probabil la balbaiala incepe si alergia, inrosirea ...etc si mai ales sa nu spui aceste cuvinte "nu stiu".

mihaela_s spune:

aqai foarte bune alternativele de raspunsuri, am sa ma gandesc care se potrivesc cel mai bine pentru situatiile in care voi fi pusa.
Despre profesori: examinatoarea e o profa cu care am avut cateva cursuri doar, nu ne cunoastem bine. Cu cei cu care avem laboratoare devenim mai apropiati, pentru ca avem timp de povestit una-alta. Dar la cursuri, nu. In plus, e o tipa in varsta, se pensioneaza anul acesta si din cate am inteles e foarte plina de ea, e foarte sus ca stiinta si meserie (nu e numai profa, are si un job in cercetare, cu publicatii serioase dupa care s-au pus diagnodtice si se fac tartamente, e un fel de deschizatoare de drumuri si lucreaza si in spital in anumite perioade). Anul trecut a facut terci cu colegii care acum sunt anul trei si acestia s-au plans, am inteles ca acum in toamna a fost mai lejer cu ei, dupa reclamatie. E posibil sa fie si cu noi mai lejera, dar cine stie...cica ea ar fi fost mai contra decat restul, de parca era total straina si le voia numai raul.
Restul care vin nu sunt cunoscuti, nu i-am vazut niciodata. Ei sunt fiecare specialisti pe domeniul lor si vor pune intrebari.
Multumesc mult de sfaturi, am sa tin cont de ele. Cea cu privitul in fruntea persoanelor mi se pare de milioane. Sa vad cum o pun in practica :).

buflea, iti dai seama cum se poate pune un student cu trei specialisti, care au in spate ani grei de cercetare, studii, care sunt asi in domeniile lor. E clar ca vor fi intrebari la care va trebui sa spun ceva de genul: dupa parerea mea ar fi cam asa...dar nu e sigur ca voi da raspunsul corect.
Dar da, "nu stiu" trebuie sa il scot din vocabular pentru aceste perezentari/examinari.

nelia spune:

Am scris un mesaj si l-am pierdut.

Cornelia

BrimUnfold spune:

Daca sint profesionisti adevarati, te vor intreba si ceea ce stiu ei sigur ca tu nu stii.
Atunci singurul raspuns acceptabil ar fi "nu stiu", urmat de ceea ce crezi ca e plauzibil, sau de nimic.

BrimUnfold spune:

Off-topic (scuze!): Cornelia, CC Jung a scris acea fraza in franceza in original?