Agitatie si zapaceala(2)
Raspunsuri - Pagina 32
maru spune:
off topic: buflea, te alinti
stim amandoua cate faci si tu, si tu ai 2 mici, si tu commuti to work, si zvonul care sigur e realitate e ca esti o gospodina excelenta!
eu am noroc ca Andrei e mare, si ca pot face multe lucruri pentru mine pentru ca nevoile lui sunt diferite (sa ma laud ca ieri am ajuns acasa, cum el e in vacanta a zis ca vrea sa ma ajute la gatit: so a taiat ceapa marunt, a pus-o la calit cu niste carnaciori proaspeti, a desfacut 3 conserve de fasole si dupa cateva minute a pus niste suc de rosii peste! Asa ca ma pot lauda ca am gatit aseara? din fotoliu in living cu un pahar de suc de portocale in mana?)
maru spune:
imposibil sa nu ai reusite! Mai gandeste-te!
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Selene_Bunny
La reusite nu stiu ce sa raspund... La nereusite, nu sunt pregatita sa raspund... Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Lucrusoare de vanzare... |
lulu77 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Selene_Bunny O sa scriu ceva pentru lulu, dar poate si pe alte fete le intereseaza. E punctul meu de vedere, prisma mea. lulu, tu transmiti o idee buna (disponibilitatea mamei de a satisface nevoile copilului) intr-un ambalaj prost. Prost ales. Pana la o anumita varsta, copilul nu face diferenta intre nevoi si dorinte. Copilul cere si asteapta ca aceasta cerere sa ii fie satisfacuta. Copilul nu stie sa astepte, nu stie ce inseamna "imediat", "mai tarziu", "asteapta putin", "ai rabdare". Consider ca este de datoria parintelui sa isi invete copilul sa faca diferenta dintre nevoi si dorinte, precum si semnificatia acestor cuvinte. Din punctul meu de vedere, nu este bine, pentru dezvoltarea copilului, ca parintele sa se execute de fiecare data cand copilul cere ceva. Cum am spus, el cere si asteapta un raspuns, o reactie din partea parintelui. Parintele este cel care trebuie sa actioneze corect si sa isi invete copilul sa inteleaga ce sunt nevoile, ce sunt dorintele, ce inseamna sa astepti, sa intelegi ca nu pentru orice lucru se sare in sus si repede, repede, sa satisfacem cererea copilului. Eu imi iubesc copilul. Enorm. Insa chiar si eu, care ma laudam cat de cuminte este Daria in magazine, ma confrunt de cateva zile cu o chestie: la fiecare iesire in oras, Daria cere ceva. "Ceva"-ul asta este, acum, acadelele. Cate 2-3 odata, asta este cerinta ei. Si cere o data, de doua ori, de zece ori, ma trage de mana, de haina, sa intram in magazin si sa cumparam. Desi ma asculta cand ii explic ca nu putem de fiecare data cumpara cate ceva, cerinta ei este mai puternica decat explicatia mea si continua sa ceara. "Stiu ca nu putem cumpara de fiecare data ceva, dar eu vreau". Ei, datoria mea nu este sa scot banii din buzunar si sa-i satisfac zilnic aceasta cerinta. Tot de la o vreme incoace, cere des in bratze. Sa o duc in bratze pe strada, sa urc scarile cu ea in bratze. O duc atat cat pot, si nu pot, fizic, mai mult de 20-30 de metri odata. Ei, ea nu intelege asta. Chiar azi, acum, venind de la parc, am dus-o in bratze cat am putut. Insa nu este suficient, pentru ea. "Inteleg ca ai obosit, mami, dar eu vreau ACUM in bratze, de ce m-ai lasat jos?" Inteleg nevoia ei emotionala, insa, daca limitele mele fizice ma impiedica sa i-o satisfac exact atunci cand vrea ea, exact pe durata pe care vrea ea, inseamna ca nu sunt o mama buna? Ca nu o iubesc suficient? De asemenea, sa zicem ca sunt la baie, pe WC, si fac si eu acolo ce face tot omul. Daca Daria imi cere chiar atunci sa o iau in bratze, iar eu nu o iau decat cand ies (e ridicol sa faci treaba mare cu copilul in bratze, da-o-ncolo), inseamna ca nu sunt disponibila pentru satisfacerea nevoii copilului? De asta spun, e important ca mama sa traseze niste limite si sa isi conduca puiutul spre intelegerea unor lucruri. "Atunci cand copilul o cere" (satisfacerea nevoii) poate sa NU coincida cu putinta mamei - din motive obiective sau subiective - de a indeplini cerinta. Si nu e nicio tragedie. Stiu ca mamele care lucreaza mult, 10-12 ore pe zi, chiar mai mult (vezi blackgirl0) se pot simti vinovate pentru faptul ca petrec putin timp cu copilul si atunci... pot manifesta o mai mare dispunere de satisfacere a nevoilor copilului exact atunci cand copilul o cere. Insa eu nu sunt de acord cu educarea copilului catre o atitudine "mama imi permite totul, mama imi face totul, mama imi da totul, oricand vreau eu." Am in familie un caz in care, din punctul meu de vedere, limitele nu au fost trasate la timp. Este vorba de varul meu, acum in varsta de 28 de ani. La fel, parintii lui au muncit f. mult, copilul a stat mult cu bunicii. Nu stiu, concret, cate i s-au permis, insa pot sa spun ca, la cei 28 de ani ai lui, isi permite sa i se adreseze mamei cu "mars in bucatarie, la cratita, ca acolo e locul tau", iar tatalui cu "te bag in aia ma-tii". FARA niciun fel de consecinta pentru acest limbaj. Ei, eu asa ceva NU imi doresc. Blogul meu - de la noi, pentru ei! Bazar general - fiecare implicare conteaza! Lucrusoare de vanzare... |
iar nu ai inteles sau te faci ca nu ai inteles nimik.
nu despre disponibilitatea asta vb
(a cumpara orice cand cere, a il invata sa astepte cand i se spune "asteapta putin", etc)tu faci cum vrei si crezi ca iti cresti copilul cel mai bine, doar esti parintele lui.
probabil, ai senzatia ca eu-user-ul lulu77, am ceva cu tine. departe de mine de a te jigni, chiar daca pare ca asa ceva am facut, chiar am vrut doar sa te ajut, asa cum au facut toti user-ii care au scris, fie ca ti-a convenit sau nu ce sfaturi ti-au dat.
asa sunt eu, o persoana care lupta si a luptat ptr orice am si am avut in viata asta, daca a fost nevoie( si a fost, nu odata) m-am ridicat din mocirla, m-am reorientat/redescoperit/recalificat(asta fac si acum la birou- sunt o persoana care fac munca la alte inca 2 din cauza de restructurare la firma), si nu am lasat depresia sa vina in viata mea(caci desprea asta e vb la tine) si a familiei mele, ba mai mult, am scos pe destui din depresii de tot felul
te-am "scuturat " in stilul meu caracteristic, crezand ca poate vezi si alta varianta si realizezi ca se poate, ca trebuie sa faci ceva, sa nu te mai minti.
eu tot te cred o fetita rasfatata, o adolescenta nematurizata.
TOATE CELE BUNE!
SOACRA MARE
Doua maini stangi
danaionela spune:
Selene, dupa cate am citit este clar ca pitica vrea atentia ta. Se poate sa fie ea un copil mai posesiv, un copil care isi doreste totul pentru ea si din cauza asta incerca sa atraga atentia. Uneori cei mici fac prostioare exact pentru ca isi doresc foarte multa atentie. Eu pe o parte te inteleg, stiu ce inseamna sa nu mai poti si iti doresti sa ai cateva momente pentru tine. Toti ne dorim acest lucru... si fiecare in parte avem parte de ele mai mult sau mai putin.
Nu stiu care este situatia parintilor sau a socrilor, daca stau cu tine in oras sau nu, dar eu as face un mic efort si as mai face si altceva. Nu sunt experta in aceasta problema si poate nici in masura sa dau sfaturi, dar cu sigurantza trebuie sa faci ceva sa iesi din aceasta situatie. Incearca sa delimitezi nevoile de dorinte si nu in ultimul rand sa fii ferma cu Daria. Cu toate ca are numai 3 anisori, eu cred ca Daria este destul de avansata in gandire. Incearca impreuna cu ea sa stabiliti niste limite si consecintele pentru incalcarea lor. Stiu ca este greu, stiu ca te doare cand iti vezi copilul plangand dar cu siguranta mai tarziu o sa vezi rezultatele. Iti trebuie multa rabdare si incetul cu incetul o sa vezi roadele.
Nici eu nu sunt de principiu ca cel mic nu trebuie sa aiba anumite limite si sa poata strica orice. A stricat un obiect OK i se confisca alt obiect pentru a fi valorifcat pentru a repara paguba. Ei inca nu inteleg notiunea banilor si nu stiu valoarea lor, dar poti sa-i spui, astfel incat sa perceapa ca orice lucru costa si pentru bani muncim mult.
Uite cum am procedat eu in acest caz cu trasul si vrutul. Am plecat toti 4 ( eu , sotul si gemenele) sa le cumparam jucarii. Fiecare trebuia sa-si aleaga cate o jucarie. In magazin una dintre ele a inceput sa planga ca ea vrea si pe asta, si pe asta. Am incercat sa-i explic, dar pentru ca nu aveam cu cine sa ma inteleg le-am luat pe amandoua frumos si am plecat din magazin fara sa mai cumparam nimic si am plecat direct acasa. Nu pot sa-ti spun cat au plans, si cat m-a durut sufletul. Eram in stare sa ma duc sa le cumpar nu una, nu doua, cu tot magazinul, dar am avut puterea sa rezist. Pot sa-ti spun ca de atunci nu au mai tipat si au inteles foarte bine cand la spun ca nu, nu este. Intradevar trebuie sa le spun de ce nu , sa le explic ( ca nu avem bani, sau pentru ca avem nevoie sa cumparam altceva). Copilul trebuie sa inteleaga ca nu poate avea totul atunci cand bate din picior, pentru ca o sa ajungem intr-o zi ca dorintele lui sa creasca odata cu varsta si atunci ce facem? Nimeni nu cred ca vrea ca cel mic sa ajunga ca ruda ta.
Noi asa procedam cu ele, le explicam mereu care sunt consecintele daca vor sa faca lucrul X sau Y. Nu le spun niciodata "NU".. fara sa justific si iar le explic ca nu putem fi la dispozitia lor 24 din 24. Trebuie sa muncim ca sa avem bani si pentru asta nu trebuie sa-mi consum energia cu diferite mofturi. Eu am o baterie care se termina, daca stau toata ziua cu gura pe ele si atunci cand vor sa ne jucam s-ar putea sa nu mai am energie.
PS
Ai grija si de santate, pentru ca este foarte importanta...
Selene_Bunny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui szivarvany ce inseamna ultimul paragraf ? Selene, daca o refuzi pe Daria in a o lua in brate cand tu ii spui sa te lase in pace, eu cred ca ea o percepe ca pe o respingere :( si de asta insista si tu o refuzi si ea insista :( _ Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici, inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana, botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP. |
Stiu cum o percepe, de asta spun ca INCA invat. Daca ar mai fi si altcineva pe aici, in momentul ala, dar fix in momentul ala, nu ar mai fi asa problema, pentru ca mereu ii spun ca am avut nevoie de 5-10 minute pentru ceva... de om mare (nu stiu cum sa-i explic altfel), dar ca o iubesc mereu. Altfel decat spunandu-i asa nu stiu cum sa procedez.
Cand era mai mica, eu plangeam mult, il sunam pe D. si-i spuneam sa-mi spuna cum sa abordez copilul, ca face aia, ca face ailalta, ca mi-a distrus nu stiu ce si nu stiu cum sa reactionez, ca sunt stresata si nervoasa si simt ca-mi vine sa urlu si n-am cum si sa vina sa stea cu ea, ca eu vreau sa ma duc undeva si sa plaaaang...
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
sdcristian spune:
selene cei 7 ani de acasa sunt 7 pt ca cam atata dureza ca un copil sa inteleaga regulile de convietuire, politetea... ceea ce se cheama buna purtare. daria are abia 3, pricepe si ea cat poate.
mama de Carol (29.12.2008) si Patrick (04.07.2011)
blog
http://s288.photobucket.com/home/cristi_2003
sanziana27 spune:
Selene Daria a venit asteptata, programata sau surpriza placuta/neplacuta?
Reactia de frustrare ca trebuie sa fii disponibil cand vrea copilul apare la mamicile care poate au fost luate prin surprindere cu aparitia copilului.
Am o colega care are 2 baieti cu diferenta de 2 ani intre ei si imi zicea..."cand cel mic se va spala singur si pe cap, atunci vei simti ca ai copii mari, care te solicita tot mai putin"
Legat de dorintele copiilor si explicatiile parintilor: eram in concediu si fratele meu cred ca avea vreo 4 ani a vazut un aparat foto in vitrina unui chiosc. Dar vanzatoarea era in concediu, exact perioada in care noi eram acolo. Noi treceam zilnic pe acolo, la inceput a fost raspunsul " e inchis!....a plecat tanti mai repede!....e in concediu....!Pana la urma s-a ajuns la ocolirea chioscului prin niste balarii, ca altfel nu o scoteau la capat cu el. Chiar imi amintesc faza asta si ne amuzam acum de multe ori....
Cand stam mai rau cu finantele si iesim la plimbare pun de acasa:ceai, suc, ceva de rontait si evitam plimbarile prin zonele tentante!
Selene eu am rezolvat cu intratul in baie peste mine asa: daca ramaneti in baie, intra tot mirosul urat in hainele voastre....au iesit pe usa rapid. Acum cand intru la baie striga:sa deschizi geamul...!
sdcristian spune:
si nu mi-ai raspuns inca la intrebarea de mai devreme. ce viitor speri tu pt daria? cum ai vrea sa o vezi la 25 de ani? ca imagine generala, asa
mama de Carol (29.12.2008) si Patrick (04.07.2011)
blog
http://s288.photobucket.com/home/cristi_2003
Selene_Bunny spune:
sanziana27, dorita, programata, asteptata.
Nu stiu ta-su, dar eu... eu nu eram suficient de matura emotional, si habar n-am avut de asta.
Am descoperit cu groaza asta de pe la 8 luni ale ei incolo.
Iar starea relatiei mele cu iubi incepand cu toamna lui 2008 si pana prin mai (?) 2009 m-a marcat f. f. mult. Nici asta nu am constientizat decat de ceva vreme.
Dupa cum am constientizat ca si vorbele celor la care am stat m-au marcat mult. Ironiile lor, mai exact. Atunci, de exemplu, nu ma deranja ca varul meu ii spunea Dariei "cioara". Acum, da, nu mi se pare deloc... elegant.
sdcristian, n-am un raspuns. Sa fie ea multumita de ea insasi si de alegerile ei, asta e cel mai important.
Blogul meu - de la noi, pentru ei!
Bazar general - fiecare implicare conteaza!
Lucrusoare de vanzare...
sdcristian spune:
dar iti dai seama ce mult conteaza exemplul pe care i-l dai tu? cat de mare e sansa sa aplice in viata ce vede la tine?
eu daca as avea o fata as vrea la tinerete sa o vad plina de viata, sa emane sanatate, incredere, vitalitate. sa aiba incredere in fortele ei, sa aiba curaj sa faca alegeri, sa traiasca din toate fortele, sa aiba grija cum arata pt ca sa se simta bine in pielea ei.
dar daca ea creste cu o mama pesimista, deprimata, neglijenta cu ea, obosita si abseta, care trece prin viata ca o umbra sau pt care fiecare zi e un chin, cum va putea fi altfel?
ce ai face daca la maturitate daria va fi exact ca tine? ai vrea asta pt ea?
evident nu te poti schimba de azi pe maine, trebuie pasi mici dar fermi si hotarati. trebuie sa pornesti spre schimbare decisa sa faci tot ce trebuie, oricat de greu pare. pt ca daca azi e greu, peste o luna poate deveni obisnuita.
zici ca nu ti-0a placut niciodata sportul. da, nici mie. am avut scutire tota viata... dar acuma mi-am dat seama ca nu vreau ca peste cativa ani cand imi iau copiii de la scoala sa le fie rusine de cum arata mama lor. si trag de mine si fac 30 de minute de sport pe zi. sport usor, nu curge apa pe mine, nu e mare efort, dar se vad incet ceva rezultate.
de azi mi-am propus sa merg saptamanal la un aranjat de par. de sambata nu mai imi iau tigari, si folosesc banii pt mine. stiu ca tu nu fumezi, dar poti merge la 2 luni sa iti improspatezi freza. un tuns de ex m-a costat acuma 15 lei, nu e un efort care sa destabilizeze un buget.
mi-am jurat sa nu mai ies din casa nemachiata - nu ca la opera, dar macar un luciu pe buze, ia o secunda aplicarea.
lucruri foarte marunte, dar daca in fiecare saptamaa mai pui un lucru marunt, in ceva timp ajungi sa fie bine, si daca vezi rezultate pozitive ai motivatia asigurata
da, si eu mi-am dorit primul copil fara sa stiu ce inseamna, ca pe la 6 luni ale lui sa am planuri explicite despre cum sa ma omor dar sa para accident ca sa primeasca ei banii de asigurare. si eu ma delasasem de faceam dus o data pe saptamana si stateam in casa ca o mortaciune. mai am uneori zile din astea. cand ma apuca trebuie sa iau un magne b6, si sa fac cateva minute de sport.
timp imi fac cand doarme somnul lung patrick. are unul de 2ore - in orele acelea, eu am grija doar de mine si atat. fara vase, fara nimic. ma rog, incerc. ca uneori e tentant sa zac, dar lucrez la asta. si eu am un nivel mic de energie, dar am remarcat ca dca tragi de tine, de ex la curatenie sau sport, energia se multiplica. daca zac la computer, e clar ca toata ziua o sa fiu o leguma. computerul si viata virtuala ma seaca de pofta de viata, si tot e greu sa fac efortul sa ma desprind. cam ca drogurile sau tigarile - stii ca nu-s bune dar e mai usor sa nu te opresti
mama de Carol (29.12.2008) si Patrick (04.07.2011)
blog
http://s288.photobucket.com/home/cristi_2003